Legea 10/2001

Sentinţă civilă 4835 din 05.10.2012


R O M A N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA  - SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. .../105/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4835

Şedinţa publică din data de 05.10.2012

Preşedinte :

Grefier :

 

 T R I B U N A L U L

 

 

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. .../105/2011, reclamantele MDM şi VSL, au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtei Municipiul P prin Primar ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a cotei ce li se cuvine din imobilul situat in mun. P, str. P, nr. 31, jud. Prahova; actualizarea sumei încasate de autorul nostru cu titlu de despăgubiri, pentru acelaşi imobil, la nivelul anului 1999, precum şi obligarea pârâtului la acordarea lipsei de folosinţa a imobilului pentru trei ani anteriori şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei acţiuni.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că la nivelul anului 1999 prin hotărârea nr. 70/28.05.1999 a Consiliului Judeţean - Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, autorul acestora, MN, a primit despăgubiri pentru cota de 1/2 din imobilul situat în mun. Ploieşti, str. P, nr.31, jud. Prahova. La apariţia legii nr. 10/2001 au formulat cerere de actualizare a sumelor primite cu titlu de despăgubiri în termenul prevăzut de acest text de lege, notificarea fiind înaintată Primăriei Ploieşti, care nu a soluţionat cererea nici până în prezent. În urma demersului efectuat de acestea, pentru aflarea stadiului dosarului, li s-a comunicat de către Primăria Mun. P prin adresa din data de 09.03.2010 că, la dosarul cauzei, autorul acestora, MN, a formulat cerere de renunţare prin intermediul unui executor judecătoresc.

Faţă de aceste aspecte, reclamantele au arătat Primăriei Mun. P că cererea de renunţare nu îşi poate produce efectele, întrucât nu a fost dată în formă autentică şi semnătura nu aparţine autorului acestora, iar în acest sens s-a efectuat o expertiză grafoscopică extrajudiciară întocmită de expert criminalist Petrică Constantin Lucian, a cărui concluzie a fost aceea că semnătura existentă pe cererea de renunţare adresată Primăriei P, comunicată prin executorul judecătoresc Petre Cristian la data de 25.06.2003, nu a fost executată de MN.

În drept, reclamantele au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 şi art. 998 Cod civil.

La cerere, reclamantele au ataşat înscrisuri.

La data de 23.09.2011, pârâta a depus la dosar o notă de şedinţă, prin care a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantelor să precizeze: temeiul legal al restituirii în natură, cadrul procesual cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, precum şi temeiul de drept referitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea lipsei de folosinţă pentru trei ani anteriori.

La data de 11.05.2012, reclamantele au formulat precizare la acţiune prin care au arătat, cu privire la primul capăt de cerere, că temeiul legal al acestuia este art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, reclamantele au arătat că sunt de acord cu excepţia lipsei calităţii procesuale a paratului, urmând ca după soluţionarea primului capăt de cerere dosarul să îşi urmeze cursul administrativ pentru actualizarea sumelor încasate de autorul reclamantelor şi restituirea acestora.

Pentru stabilirea lipsei de folosinţă, reclamantele au solicitat să se pună în vedere reprezentantului pârâtului să depună la dosar contractul de închiriere care vizează imobilul in litigiu.

În dovedirea acţiunii, reclamantele au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi 2 martori, fiind încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, de către instanţă.

La termenul din 09.01.2012, pârâta, prin reprezentant, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului P cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, precum şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantelor, cu privire la acordarea lipsei de folosinţă a imobilului pentru trei ani anteriori.

La data de 11.05.2012, pârâta a mai depus la dosar o notă de şedinţă referitoare la cele două excepţii invocate.

Prin încheierea din 10.09.2012, instanţa a solicitat reclamantelor să facă dovada că au formulat notificare în baza legii 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului.

La ultimul termen de judecată, tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii, tribunalul reţine următoarele :

Prin cererea formulată, reclamantele au solicitat, în principal, restituirea în natură a cotei ce li se cuvine din imobilul situat in mun. P, str. P, nr. 31, jud. Prahova, capăt de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea 10/2001.

Potrivit acestui articol, "Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile <LLNK 11995 112 10 201 0 18>Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie."

Acest articol face parte din capitolul II al legii, intitulat "Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent". Acest capitol este consacrat prezentării unor soluţii de principiu în privinţa tipului de restituire determinat în funcţie de anumite criterii date de situaţia de fapt a imobilului a cărui restituire se solicită.

Textul nu reglementează o procedură specială de restituire pentru acest caz, ceea ce este în concordanţă cu structura actului normativ, ci se limitează la folosirea termenului "pot solicita", astfel că este aplicabilă procedura prevăzută de art. 21 şi următoarele din lege, cuprinse în capitolul III al legii intitulat "proceduri de restituire".

Prin urmare şi în cazul prevăzut de art. 20 alin. 1 din lege, este necesară parcurgerea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 22 şi următoarele.

Din actele dosarului rezultă doar că autorul reclamantelor a solicitat (fila 42), în temeiul art. 19 alin. 2, art. 21 alin. 3 din Legea 10/2001 (devenite în prezent art. 20 alin. 2 şi art. 22 alin. 3), acordarea de despăgubiri constând în diferenţa dintre valoarea încasată în temeiul legii 112/1995 şi cea corespunzătoare a imobilului situat în Ploieşti, str. Plăieşilor, nr. 31, jud. Prahova.

Ulterior, acelaşi MN a mai formulat o cerere, prin care a precizat că nu solicită restituirea în natură, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de fostul articol 19 alin. 1 din lege, temeiul juridic al cererii de faţă.

Cu toate că instanţa a solicitat reclamantelor relaţii cu privire la o eventuală cerere de restituire în natură adresată unităţii deţinătoare şi a acordat şi un termen în acest sens, acestea nu au depus la dosar un astfel de act şi au arătat, prin apărător că nu au solicitat restituirea în natură.

Prin urmare, tribunalul reţine că nici autorul reclamantelor şi nici acestea nu au solicitat unităţii deţinătoare, în termenul prevăzut de legea 10/2001 prorogat succesiv prin actele normative modificatoare, restituirea în natură a imobilului.

Procedura administrativă prealabilă prevăzută de legea 10/2001 este obligatorie şi, fără aceasta, nu este deschisă calea unei acţiuni în justiţie, aspect ce se desprinde cu claritate din dispoziţiile art. 22 alin. 5 din lege.

Prin urmare, faţă de obiectul judecăţii reprezentat de restituirea în natură a imobilului, tribunalul apreciază ca fiind fără relevanţă apărarea reclamantelor în sensul că autorul lor nu ar fi renunţat la cererea adresată privind diferenţa de despăgubire prevăzută de art. 20 alin. 2 teza a II-a din lege.

Pentru motivele expuse, constatând lipsa oricărei solicitări având ca obiect restituirea în natură a imobilului, respectiv a cotei din acesta, care să fi fost adresată unităţii deţinătoare competente de către reclamante sau autorul acestora, tribunalul va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, urmând a respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge cererea formulată de reclamantele MDM şi VSL, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P prin PRIMAR, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.10.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,