Drept administrativ. Dreptul Uniunii Europene

Drept administrativ. Dreptul Uniunii Europene

Cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Admisibilitatea cererii în contextul unei decizii anterioare a Curții Constituționale.

-Art. 267 TFUE

Cu alte cuvinte, potrivit punctului de vedere al pârâtei, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu ar mai fi în măsură să se pronunțe în legătură cu neconformitatea/conformitatea cu dreptul european a unor dispoziții legale asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională, ceea ce este lipsit de temei.

Este adevărat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general valabile, dar nu infailibile, de natură să împiedice o instanță națională să se adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile art. 267 TFUE, pentru verificarea neconformității/conformității cu dreptul european a unor dispoziții legale asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională.

(Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Încheiere din data de 19 decembrie 2018)

1. Circumstanțele cauzei

1.1 Cu titlu prealabil, Curtea reţine, că acțiunea din prezenta cauză a fost formulată de Societatea H.V. SRL, societate aflată în insolvență, în calitate de societate absorbantă și succesoare a Societății P.C. SA, ca urmare a fuziunii prin absorbție admisă prin sentința nr.2771/14.06.2013 a Tribunalului Buzău, în dosarul nr. 3401/114/2013, această din urmă societate fiind cea care a făcut obiectul controlului realizat de organele fiscale.

Totodată, Curtea mai reţine, că din Raportul de inspecție fiscală, rezultă că SC P.C. SA se afla sub incidența dispozițiilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, începând cu data de 30.06.2010 în Dosarul nr.2852/114/2010 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.

Prin Raportul de inspecţie fiscală nr.(..), întocmit de Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale Buzău, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.(..), organele de control fiscal au constatat că în perioada verificată societatea comercială P.C. SA a comercializat băutură fermentată liniştită marca CETERA.

Astfel, pentru perioada verificată, organele de control au constatat următoarele:

- Total cantitate vândută în perioada 01.04.2010 - 31.12.2010 = 9.499.275 buc/2L, stoc final la 31.12.2010;

- CETERA ALB DEMIDULCE : 129.024 buc./2L

- CETERA ALB DEMISEC : 60.150 buc./2L

- CETERA SPRITZER ALB 8%; 10.308 buc./2L

- CETERA SPRITZER ROŞU 8%; 9.132 buc./2L

- GOSPO 5%: 11.514 buc./2L.

Organele de control fiscal au invocat în Raportul de inspecție fiscală faptul că:

În conformitate cu prevederile art. I, pct. 21 din O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, la Titlul VII „ Accize și alte taxe speciale” în Anexa nr.1 la numărul curent 3 - „Băuturi fermentate altele decât bere și vinuri” subpunctul 3.1. „liniştite”, nivelul accizei prevăzut în coloana 5 se modifică și va fi de 100 euro/hl produs care se aplică începând cu data de 1 iulie 2010 conform art. IV alin. (1) din acelaşi act normativ.

În urma verificării situaţiei „Jurnal vânzări produse accizabile” și a facturilor de vânzare începând cu data 01.07.2010 antrepozitarul fiscal a procedat la vânzarea de băuturi fermentate liniştite din categoria celor enumerate mai sus în cantitate de 13.929.342 litri.

Pentru această cantitate, contrar prevederilor art. I, pct. 21 din O.U.G. nr. 54/2010 antrepozitarul a aplicat o acciză unitară în valoare de zero lei și nu echivalentul în lei a 100 euro/hl de produs.

Potrivit art. 20655 din Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competenta.

Din aceste prevederi rezultă faptul că antrepozitarul fiscal era obligat ca, începând cu data de 01.07.2010, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010, pentru băuturile fermentate liniştite, altele decât bere și vinuri, produse în antrepozitul fiscal să evidenţieze cuantumul accizei așa cum a fost modificată prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 54/2010, respectiv echivalentul în lei a 100 euro/hl produs.

SC P.C. SA a efectuat înregistrări inexacte în contabilitate, cu consecinţe în denaturarea cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, acciza datorată aferentă cantităţii de 13.929.342 litri băutură fermentată liniştită fiind de 59.461.575 lei (139.293,42 hl x100 euro=59.461.575 lei, 2010 curs euro =4,2688 lei).

În baza celor constatate de organele de control fiscal prin Raportul de inspecţie fiscală nr.(..), a fost emisă Decizia de impunere nr. (..) pentru suma de 59.461.575 lei, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat de către SC P.C. SA,  privind accize pentru băuturi fermentate liniştite, altele decât bere şi vinuri.

Totodată, organele de inspecţie fiscală, constatând că SC P.C. SA a efectuat înregistrări inexacte în contabilitate, cu consecinţa diminuării cuantumului accizelor datorate la bugetul de stat, au sesizat organele de urmărire penală, fiind efectuate cercetări în Dosarul penal nr. 330/P/2013, la Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti. 

1.2 Împotriva Deciziei de impunere nr. (..), SC P.C. SA la formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. 300/22.07.2011, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la soluţionarea definitivă a laturii penale în Dosarul nr.330/P/2013.

Ulterior, prin Ordonanţa emisă la data de 13.10.2016 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.

1.3. Prin Decizia nr.(..), Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de H.V. SRL, în calitate de succesoare a P.C. SA, împotriva Deciziei de impunere nr.(..) emisă de Direcţia Judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale Buzău pentru suma de 59.461.575 lei, reprezentând accize pentru băuturi fermentate liniştite, altele decât bere şi vinuri.

În esență, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. I, pct. 21 din O.U.G. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, potrivit cărora, ca urmare a modificărilor aduse la Titlul VII "Accize şi alte taxe speciale", în Anexa nr.1, la nr. crt. 3 "Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri", subpunctul 3.1 "liniştite", din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul accizei a fost modificat la 100 euro/hectolitru de produs, modificări care au devenit aplicabile începând cu data de 01.07.2010.

Totodată, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a mai reținut că, în cauză, sunt incidente şi prevederile art. 20655 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora ,,Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.”

A mai reținut Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală și faptul că O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, contrar susținerilor contestatoarei, prin Decizia nr.(..), publicată în Monitorul Oficial nr. 332/16.05.2012, s-a respins ca fiind neîntemeiată  excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială P.C. SA, prin administrator judiciar Societatea Comercială E.C.I.  IPURL, în dosarul nr.73/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ și fiscal.

2. Obiectul acțiunii

2.1.Prin acțiunea, care face obiectul prezentului dosar nr. 8853/2/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, Societatea H.V. SRL, societate aflată în insolvență, în calitate de societate absorbantă și succesoare a Societății P.C. SA, reprezentată legal prin administrator special domnul C.P., a solicitat Curții următoarele:

- anularea Deciziei nr.(..) emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor,din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

- anularea Deciziei de impunere nr.(..) emisă de Direcţia Judeţeană Pentru Accize și Operaţiuni Vamale Buzău;

- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. (..) emis de Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale Buzău, în privinţa obligaţiilor fiscale în cuantum de 59.461.575 lei reprezentând acciza pentru băuturi fermentate liniștite.

2.2.Din conținutul prezentei acțiuni rezultă că Societatea reclamantă a formulat, în esență, susținerile și argumentele care vor fi prezentate succint în continuare.

În primul rând, Societatea reclamantă a susținut că punctul de plecare al obligaţiilor suplimentare de plată stabilite prin decizia de impunere și raportul de inspecţie fiscală îl reprezintă adoptarea O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.

Astfel, până la data de 01.07.2010 legislaţia națională prevedea că cele două categorii de produse, vinul liniştit si băuturile fermentate liniştite, altele decât berea și vinul, sunt produse accizabile și sunt supuse regimului special de supraveghere prevăzut de lege iar din punct de vedere fiscal erau tratate în mod identic având fiecare o cotă de acciză 0 pe produs.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la art. 3, stabilea o serie de principii aplicabile domeniului fiscal, precum principiul neutralităţii măsurilor fiscale, principiul certitudinii impunerii și principiul securităţii, astfel că, la art. 4, a consacrat regula potrivit căreia „prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării in vigoare a acesteia” iar „orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege”.

Or, O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, precum și modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 421/23.06.2010, măsurile dispuse intrând în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010.

Prin dispoziţiile art. I punctul 21 al O.U.G. nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, s-a modificat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal după cum urmează: „La titlul VII "Accize si alte taxe speciale", în Anexa nr. 1, la nr. crt. 3 "Băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, subpunctul 3.1 "liniştite", nivelul accizei prevăzut în coloana 5 se modifică și va fi de 100 euro/hl de produs”.

Deci, a susținut Societatea reclamantă, O.U.G. 54/2010 care a introdus o cotă de acciză de 100 Euro/hl pe produs în cazul băuturilor fermentate liniştite, a intrat în vigoare la mai puţin de 10 zile de la publicarea ordonanței de urgență în Monitorul Oficial, cota de acciză aplicându-se tuturor produselor ce urmau a fi eliberate în consum după data de 01 iulie 2010, actul normativ  neavând niciun fel de dispoziţii tranzitorii, ceea ce constituie o nerespectare a securităţii juridice și predictibilității legii, principii pe care, legiuitorul le consacrase prin dispoziţiile art. 3 și art. 4 din Codul fiscal - 2003.

În al doilea rând, Societatea reclamantă a susținut/invocat Cadrul comunitar care priveşte cotele de acciză aplicabile alcoolului și băuturilor alcoolice este definit de doua directive.

Astfel, Directiva 92/83/CEE a Consiliului privind armonizarea structurilor accizelor la alcool si băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, P.21) stabileşte definiţii comune pentru produsele accizabile de natură a garanta că fiecare stat membru aplică acelaşi tratament fiscal pentru produse identice. 

Iar, Directiva 92/84/CEE a Consiliului referitoare la apropierea ratelor de acciză la alcool și băuturi alcoolice tratează în mod similar vinul necarbonatat, pe de o parte și băuturile fermentate necarbonatate pe de altă parte incluzându-le așa cum rezultă din art. 3 și din art. 5 al Directivei 92/84/CEE într-o singura categorie de produse accizabile, cu un tratament fiscal unitar.

Or, a susținut Societatea reclamantă, legislaţia naţională, prin care s-a stabilit un tratament fiscal diferenţiat, adică o cotă de acciză de 0 EUR/ hl de produs pentru "vinurile liniştite" și o cotă de 100 de EUR/hl de produs pentru "băuturile fermentate liniştite, altele decât berea si vinul", nu este conformă cu reglementarea prevăzută de Directiva 92/83/CEE a Consiliului privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, P.21) și, respectiv, Directiva 92/84/CEE a Consiliului referitoare la apropierea cotelor de acciză la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, P.29).

3. Cererea reclamantei Societatea H.V. SRL de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare

3.1.La termenul din data de 13.07.2018, Societatea reclamantă a formulat o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, solicitând suspendarea judecării/soluționării cauzei până la data comunicării răspunsului la întrebarea preliminară.

3.2. Întrebarea preliminară care face obiectul cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa cum a fost formulată de Societatea reclamantă, are următorul conținut:

- Dacă dispozițiile art.7,11,15 ale Directivei 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice și dispozițiile art.5 al Directivei 92/84/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, se interpretează în sensul că statele membre sunt obligate să asigure băuturilor fermentate necarbonatate același tratament fiscal cu cel asigurat vinului necarbonatat și, în consecință, statele membre sunt obligate să stabilească prin legislația internă aceeași cotă de acciză pentru băuturile necarbonatate fermentate ca cea stabilită pentru vinul necarbonatat ?

3.3. Opinia Societății reclamante, în ceea ce privește sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, este, în esență,  în sensul susținerilor și argumentelor prezentate în cererea de chemare în judecată, reluate în mare parte în prezenta cerere de sesizare în vederea obținerii unei hotărâri preliminare din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, Societatea reclamantă a afirmat că opinia sa este în sensul că, atât pentru vinul necarbonatat, cât și pentru băuturile necarbonatate fermentate, trebuie să se aplice același tratament fiscal, concretizat în aceeaşi cotă de acciză iar prevederile art. I, pct. 21 din O.U.G. nr.54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, care a modificat Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și prin care s-a stabilit o acciză de 100 euro/hl produs băutură fermentată liniştită, contravin prevederilor art. 7, 11, 15 ale Directivei 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice și art. 5 al Directivei 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice.

3.4. Susținerile autorităților fiscale, prin Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, au fost în sensul  respingerii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea obținerii unei hotărâri preliminare din partea Curții.

Astfel, Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a susținut că cererea/ solicitarea formulată de Societatea reclamantă  de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în vederea obținerii unei hotărâri preliminare din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene, este inadmisibilă deoarece întrebarea pusă ,,nu poate viza aspecte particulare ale speței deduse judecății“, în raport cu dispozițiile art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Pe de altă parte, Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a mai susținut că hotărârea/ opinia preliminară nu este nici utilă și nici pertinentă cauzei deduse judecății, Societatea reclamantă urmărind să obțină o ,,decizie de îndrumare“ a modului în care instanța națională ar trebui să judece cauza, astfel că, solicitarea Societății reclamante nu constituie o veritabilă cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La rândul său, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin ,,Precizările“ formulate a solicitat  respingerea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea obținerii unei hotărâri preliminare, afirmând, în primul rând, că susținerile și criticile Societății reclamante vizează prevederile art. I pct. 21 din O.U.G. nr.54/2010, act care ar încălca Directiva 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, precum și Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice.

Or, a susținut Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, criticile Societății reclamante nu pot fi reținute deoarece, prin Decizia nr. (..) a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332/16.05.2012, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor vizate de sesizarea SC P.C. SA/actualmente H.V. SRL, privind dispozițiile O.U.G. nr. 54/2010, ceea ce face inutilă sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea obținerii unei hotărâri preliminare.

Pe de altă parte, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a mai susținut că Directiva 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice și Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice au fost abrogate, dispozițiile acestora fiind transpuse deja în legislația națională prin O.U.G. nr.109/2009.

4. Dispoziții legale naționale relevante în cauză

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”, Secțiunea a 2-a ,,Alcool și băuturi alcoolice“, art. 20611- 20612-20613:

Art. 20611Vinuri

(1) În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:

a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:

1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau

2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205 şi care:

1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip “ciupercă”, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari;

2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.

Art. 20612 Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

(1) În înţelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:

a) băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 20611, precum şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 20610, având:

1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum;

2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

b) băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub incidenţa art. 20611 şi care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip “ciupercă”, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi care:

1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% volum;

2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.

Art. 20613 Produse intermediare

(1) În înţelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar nu intră sub incidenţa art.20610- 20612.

(2) Se consideră produs intermediar şi orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art.20612 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin şi bere.

(3) Se consideră produs intermediar şi orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin.

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale”, Anexa nr. 1 , la nr.crt.3 "Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri", subpunctul 3.1. "liniştite", nivelul accizei, 0,00; 0,00; 0,00; 0,00; 0,00 (pe toată linia);

- Art. I, pct. 21 din O.U.G. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 421 din 23 iunie 2010 :

„Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

21. La Titlul VII "Accize şi alte taxe speciale", în anexa nr. 1, la nr crt. 3 "Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri", subpunctul 3.1 "liniştite", nivelul accizei prevăzut în coloana 5 se modifică şi va fi de 100 euro/hl de produs."

- Art. IV alin. (1) din O.U.G. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 421 din 23 iunie 2010 :

(1) Prevederile art. I pct. 4, 21 si 22 se aplică începând cu data de 1 iulie 2010."

Art. 20655 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ,,Responsabilităţile plătitorilor de accize“:

(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

5. Dispoziții relevante din dreptul european invocate în cauză

- DIRECTIVA 92/83/CEE A CONSILIULUI din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice;

SECȚIUNEA II – VIN 

Articolul 7

(1) Statele membre aplică O acciză la vin  în conformitate cu prezenta directivă.

(2) Statele membre își stabilesc ratele în concordanță cu Directiva 92/84/CEE.

SECȚIUNEA III - BĂUTURI FERMENTATE ALTELE DECÂT VIN ȘI BERE

Articolul 11

(1) Statele membre aplică accize băuturilor fermentate, altele decât vin și bere (alte băuturi fermentate) în conformitate cu prezenta directivă.

(2) Statele membre își stabilesc ratele în conformitate cu Directiva 92/84/CEE.

Articolul 15

În sensul Directivei 92/84/CEE și al Directivei 92/12/CEE trimiterile la ,,vin“ trebuie să se aplice de asemenea la alte băuturi fermentate, conform prevederilor din prezenta secțiune.

- DIRECTIVA 92/84/CEE A CONSILIULUI din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice;

Articolul 5

De la 1 ianuarie 1993, rata minimă a accizelor la vin se stabilește la:

- 0 ECU pentru vinul necarbonatat, sau

- 0 ECU pentru vinul spumos, pe hectolitru de produs.

6. Considerentele Curții de apel cu privire la necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare

Art.267 TFUE prevede că:

„Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen”.

Având în vedere dispozițiile citate mai sus, Curtea apreciază că o decizie a CJUE este necesară în prezenta cauză, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, autoritățile fiscale au solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în vederea pronunțării unei decizii preliminare cu privire la întrebarea preliminară propusă de Societatea reclamantă, susținerile fiind menționate la pct.3.4 al prezentelor considerente.

Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a susținut că cererea/solicitarea formulată de Societatea reclamantă  de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene ,,nu poate viza aspecte particulare ale speței deduse judecății“, precum și că Societatea reclamantă ar urmări să obțină din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene o ,,decizie de îndrumare“ a Curții de apel în soluționarea cauzei, ceea ce nu a fost argumentat.

La rândul său, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a susținut că, criticile Societății reclamante nu pot fi reținute deoarece, prin Decizia nr.(..) a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor vizate de sesizarea SC P.C. SA/actualmente H.V. SRL, privind dispozițiile O.U.G. nr. 54/2010, ceea ce face inutilă sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea obținerii unei hotărâri preliminare.

Cu alte cuvinte, potrivit punctului de vedere al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu ar mai fi în măsură să se pronunțe în legătură cu neconformitatea/conformitatea cu dreptul european a unor dispoziții legale asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională, ceea ce este lipsit de temei.

Este adevărat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general valabile, dar nu infailibile, de natură să împiedice o instanță națională să se adreseze  Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile art. 267 TFUE, pentru verificarea neconformității/conformității cu dreptul european a unor dispoziții legale asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională.

Or, este pe deplin stabilit că, în materia întrebărilor preliminare, răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a unei ordonanţe motivate, iar instanţa naţională este ţinută de interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Mai mult, hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie și pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică.

Pe de altă parte, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a susținut că Directiva 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice și Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice au fost abrogate, iar dispozițiile acestora au fost transpuse deja în legislația națională prin O.U.G. nr. 109/2009, afirmații contrazise, însă, de documentele aflate în EUR - Lex , din care rezultă că cele două directive sunt în vigoare/in force.

Cu alte cuvinte, Curtea este pe deplin elucidată de necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară formulată de Societatea reclamantă.

Astfel fiind, Curtea a luat act de justețea întrebării preliminare solicitată de Societatea reclamantă, al cărei conținut este următorul:

1. Dacă, prevederile art.7, 11, 15 ale Directivei 92/83/CEE a Consiliului din data de 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice şi prevederile art. 5 ale Directivei 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice se opun prevederilor art. I pct. 21 şi art.IV alin. (1) din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.

Totodată, Curtea a constatat că, prin acțiunea formulată și prin completările ulterioare, Societatea reclamantă a mai susținut și că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la art. 3, stabilea o serie de principii aplicabile domeniului fiscal, precum principiul neutralităţii măsurilor fiscale, principiul certitudinii impunerii și principiul securităţii, iar la art. 4, a consacrat regula potrivit căreia "prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării in vigoare a acesteia", iar "orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege".

Or, Curtea a constatat că O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, precum și modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 421/23.06.2010, măsurile dispuse intrând în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010.

Prin dispoziţiile art. I punctul 21 al O.U.G. nr.54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, s-a modificat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal după cum urmează: "La titlul VII "Accize si alte taxe speciale", în Anexa nr.1, la nr. crt. 3 "Băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, subpunctul 3.1 "liniştite", nivelul accizei prevăzut în coloana 5 se modifică și va fi de 100 euro/hl de produs".

Astfel, Curtea a considerat ca fiind justificată susținerea Societății reclamante, că O.U.G. 54/2010 care a introdus o cotă de acciză de 100 Euro/hl pe produs în cazul băuturilor fermentate liniştite, a intrat în vigoare la mai puţin de 10 zile de la publicarea ordonanței de urgență în Monitorul Oficial, cota de acciză aplicându-se tuturor produselor ce urmau a fi eliberate în consum după data de 01 iulie 2010, actul normativ neavând niciun fel de dispoziţii tranzitorii, ceea ce constituie o nerespectare a securităţii juridice și predictibilității legii, principii pe care, legiuitorul le consacrase prin dispoziţiile art. 3 și art. 4 din Codul fiscal-2003.

În consecință, Curtea a apreciat ca fiind necesară trimiterea unei a doua întrebări la Curtea de Justiție a Uniunii Europene care să aibă următorul conținut:

2. Dacă, principiul securității juridice și cel al protecției legitime se opun reglementării de la art. I pct. 21 și art. IV alin.(1) din O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, prin modificarea adusă nivelului accizelor pentru băuturi fermentate, altele decât berea și vinul-liniștite.

În concluzie, Curtea a constatat că o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene este necesară în litigiul pendinte și că sesizarea Curții Europene este admisibilă și întemeiată, urmând să admită cererea Societății reclamante și, în temeiul art. 267 TFUE, să dispună sesizarea Curții de la Luxemburg cu întrebările formulate/reformulate.

Totodată, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C.pr.civ., republicat, judecarea cauzei va fi suspendată până la pronunțarea deciziei asupra întrebărilor preliminare.

Domenii speta

Spete similare