Art. 87 alin. 1 oug 195/2002

Dosar nr. xxxx/222/2013 - art. 87 alin. 1 OUG 195/2002 -

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa penală

Şedinţă publică din

Preşedinte  - 

Grefier  - 

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi –reprezentat de:

Procuror  -

La ordine se află soluţionarea cauzei penale de faţă privind pe inculpatul A.P. fiul lui V. și E. născut la data de x în mun. Dorohoi, jud. Botoșani, cu domiciliul în mun. Dorohoi, /, nr. /, bl. /, et./, ap. /, jud. Botoșani, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar îndeplinit, tinichigiu auto, căsătorit – un copil minor în întreţinere, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns inculpatul asistat avocat angajat A.O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, arătându-se că prezenta cauză se află la primul termen de judecată şi s-a depus prin Serviciul Registratură fişa de antecedente penale a inculpatului, după care;

Instanţa, în temeiul art. 319 alin. 1 teza I Cod procedură penală, procedează la identificarea inculpatului A,P., care se legitimează cu CI seria XT nr. xx, CNP /, din care reiese că este fiul lui V. și E. născut la data de x  în Dorohoi, jud. Botoșani.

Instanţa întreabă procurorul şi inculpatul dacă au de formulat excepţii, cereri, probe noi, pentru a putea pune în discuţie regularitatea actului de sesizare.

Procurorul declară că nu are de ridicat excepţii sau de formulat cereri şi solicită instanţei ca, în conformitate cu art. 300 Cod procedură penală să constate regularitatea actului de sesizare .

Apărătorul inculpatului arată, de asemenea, că nu are de formulat cereri şi solicită ca instanţa să constate regularitatea actului de sesizare.

În baza dispozițiilor art. 300 alin. 1 Cod procedură penală instanţa constată  legalitatea şi regularitatea actului de sesizare şi se consideră legal învestită cu soluţionarea prezentei cauze.

Instanța aduce la cunoștiința inculpatului prevederile art. 3201 Cod procedură penală precum și beneficiul prevăzut de art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală în cazul în care solicită judecarea prezentei cauze în procedură simplificată.

Inculpatul arată că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Se procedează apoi la audierea inculpatului, depoziţia sa în acest sens fiind consemnată într-un proces verbal separat care s-a ataşat la dosarul cauzei.

Instanţa pune în discuţia părţilor aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală respectiv judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Reprezentantul Ministerului Public, apărătorul inculpatului și inculpatul solicită admiterea cererii şi judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, instanţa admite cererea, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 339 Cod de procedura penala, constată încheiată cercetarea judecătorească şi în baza dispoziţiilor art. 340 Cod de procedura penala, declară deschise dezbaterile, dând cuvântul părţilor.

Reprezentantul Ministerului Public expune pe scurt situaţia de fapt şi pune concluzii de condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii  orientată sub minim special cu suspendarea condiţionată a executării şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Avocat A.O. pentru inculpat solicită ca instanţa la stabilirea pedepsei să aibă în vedere circumstanţele atenuante, respectiv faptul că nu are antecedente penale, are loc de muncă, este căsătorit şi un copil în întreţinere, aplicarea unei pedepse orientată sub minim cu suspendarea condiţionată a executării.

În temeiul art. 341 Cod procedură penală, instanţa acordă ultimul cuvânt inculpatului A.P.  care arată că recunoaşte şi regretă enorm fapta săvârşită.

I N S T A N Ţ A :

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. xx/P/2013 din 03 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt :

În noaptea de 12/13.01.2013, în jurul orelor 0030 , după ce a consumat băuturi alcoolice, învinuitul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare BT 04 xxx pe DN 29 C pe raza comunei /, jud Botoșani ce era deschis circulației rutiere cu o alcoolemie în sânge de 1,45 g%o.

Prin rechizitoriu s-a mai arătat că în jurul orelor 0030, învinuitul a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție și întrucât emana miros de alcool, lucrătorii de poliție l-au testat cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respirație fiind de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior învinuitul a fost condus la Spitalul municipal Dorohoi unde i-au fost recoltate probe de sânge, alcoolemia fiind de 1,45 g%o la orele 0115 şi 1,25 g%o la orele 0215.

Fapta inculpatului A.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută şi pedepsită de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 5-6 d.u.p.), declaraţia învinuitului (f. 18-21 d.u.p.); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. xx/78 (f. 24 d.u.p.); declaraţia martorilor L.M., L.I.D. (f. 7-9, 14-15 d.u.p.); fișă de cazier judiciar (f. 17 dosar d.u.p.), buletin de examinare clinică (f. 22 d.u.p.), proces verbal de prelevare (f. 23 d.u.p.), Adresa nr. 150/19.01.2013 a SND Botoșani  (f. 29 d.u.p.), înscrisuri (f. 10-13, 16, 25, 27-28, 30 d.u.p.).

Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 26 februarie 2013, astfel cum rezultă din procesul verbal seria xxx aflat la fila 31 dosar urmărire penală.

 În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. 

Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.

Instanţa reţine că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a faptei date în faţa instanţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în noaptea de 12/13.01.2013, în jurul orelor 0030 , după ce a consumat băuturi alcoolice, învinuitul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare BT 04 xxx pe DN 29 C pe raza comunei Vârfu Câmpului, jud Botoșani ce era deschis circulației rutiere cu o alcoolemie în sânge de 1,45 g%o.

În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa constată că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,45‰ rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât și din poziția procesuală a acestuia de recunoaștere totală a faptei.

Conform prevederilor legale, infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, există dacă îmbibaţia alcoolică în sânge depăşeşte o anumită limită. În cauza de faţă, depăşirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie. Astfel potrivit buletinului de analiza toxicologica – alcoolemie nr. xx din 15.01.2013 (f. 24 d.u.p.), după aproximativ 20 minute de la momentul testării în trafic, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,45‰,  deci mult peste limita prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Infracţiunea incriminată fiind de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către inculpatul care era sub influenţa băuturilor alcoolice. 

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Este evident că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 181  Cod penal, întrucât fapta săvârşită de inculpat nu poate fi considerată ca nereprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o alcoolemie de 1,45‰, cu mult peste limita legală, reprezintă o faptă gravă, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Fapta săvârşită de inculpat a adus o atingere importantă valorilor apărate de lege şi prin conţinutul ei concret a pus în pericol viaţa şi integritatea fizică a persoanelor şi a celorlalte autovehiculele aflate în trafic.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului sunt elemente ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta sesizată există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Față de atitudinea procesuală constantă de recunoaștere a faptei, caracterizările depuse în circumstanțiere precum și faptul că inculpatul va urma a avea grijă de 2 copii minori și responsabilitatea pe care creșterea acestora o implică este de natură a ajuta la reeducarea inculpatului, instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal, în aprecierea bunei conduite a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, dar şi atitudinii sincere de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal

Faţă de aceste criterii și având în vedere cauza legală de reducere a pedepsei, instanţa apreciază că o pedeapsă de 6 (șase) luni  este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei și de asemenea constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, motiv pentru care va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 lit) a, c Cod penal.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit) c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,  dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii respectiv dreptul de a conduce un autovehicul cu tracţiune mecanică.

Apreciind că săvârşirea faptei a fost un accident în viata inculpatului, că reeducarea, reinserţia lui socială poate avea loc şi fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se  abţină de la comiterea de alte fapte antisociale,  instanţa, constatând  că sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

De asemenea, în baza art. 359 Cod de procedură penală, va fi atrasă atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. Această atenţionare urmează a avea pentru inculpat semnificaţia unui avertisment serios asupra consecinţelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii şi a regulilor de convieţuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar şi de-a lungul vieţii. În acest context, instanţa apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificaţia creării pentru inculpat a unei profunde conştiinţe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile şi obligaţiile fiecăruia raportate atât la el însuşi, cât şi la societate, în ansamblul său.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanţa va constata că inculpatul nu a fost reţinut sau arestat în prezenta cauză.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză instanţa va obliga inculpatul, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei după cum urmează 416,63 lei cheltuieli judiciare în faza urmăririi penale, și 83,37 lei cheltuieli în faza de judecată.

Pentru aceste motive, 

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 76 alin. 1 lit) d Cod penal,  condamnă pe inculpatul A.P. fiul lui V. și E. născut la data de x în mun. Dorohoi, jud. Botoșani, cu domiciliul în mun. Dorohoi, /, nr. / bl. /, et. / ap. /, jud. Botoșani, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar îndeplinit, tinichigiu, căsătorit, fără antecedente penale), la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita admisă de lege prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit) a, c Cod penal.

În baza art. 71 C.pen. raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,  dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii respectiv dreptul de a conduce un autovehicul.

În temeiul art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (șase) luni.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

Constată că inculpatul nu a fost reţinut sau arestat în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul A.P.  la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare .

Pronunţată în şedinţă publică .

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red

Thred.  . 

ex. 2 

Domenii speta

Spete similare