Revendicare Imobiliara

Dosar nr. 124/223/2009

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI

Sentinţa civilă nr. 2038

Şedinţa publică din 24 iunie 200924 Iunie 2009

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: D-M C– judecător

GREFIER: D P?

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 17 iunie 2009 privind cererea formulată de reclamanţii SI şi SE în contradictoriu cu pârâta FA, având ca obiect revendicare imobiliară, precum şi cererea formulată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu pe pârâtele FA, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, COMISIA JUDEŢEANĂ VÂLCEA DE FOND FUNCIAR, având ca obiect constatare nulitate absolută parţială a titlului de proprietate nr. 8618/15.08.2008.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor fondului cauzei.

Despre mersul dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor s-a făcut vorbire în încheierea de amânare a pronunţării din data de 17 iunie 2009 ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.?

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă

a) Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 587/223/2008 reclamanţii au chemat în judecată pârâta FA şi au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată aceasta să le respecte dreptul de proprietate şi liniştita posesie asupra terenului cu suprafaţa de 200 mp situat în punctul „Vatră sat pod”, parcela 832/8, învecinat la N şi E cu apa Dobruşa, V cu NI şi la S cu drumul comunal.

Motivându-şi cererea în fapt reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului SV, care a decedat la 18.10.2007, în calitatea lor de: descendent de gradul I şi respectiv soţie supravieţuitoare, iar terenul ocupat de pârâtă este înscris în titlul lor de proprietate nr. emis în favoarea autorului lor mai sus menţionat.

Că, în toamna anului 2007 pârâta a rupt încuietorile de la porţi a pătruns abuziv pe teren şi a executat lucrările de toamnă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de împrejurarea că, titlul despre care reclamanţii au făcut vorbire în cererea de chemare în judecată a fost deja desfiinţat, aşa cum rezultă din decizia civilă 639/2005  a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă 1278/R/2005 a Curţii de Apel Piteşti.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus hotărârile judecătoreşti despre care a făcut vorbire în cuprinsul întâmpinării (filele 13-17) şi a solicitat şi interogatoriul reclamantului  SI(fila 18).

Prin sentinţa civilă 1470 din 27.05.2008 a Judecătoriei Drăgăşani a fost admisă în parte cererea reclamanţilor şi a fost obligată pârâta să le respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştita posesie cu privire la suprafaţa de 146 mp teren cu dimensiunile lungime 14,1 m şi lăţime 14,2/6,5 m, conform s.c. 2806/2003 a Judecătoriei Drăgăşani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă 1195/14.10.2008 a Tribunalului Vâlcea secţia civilă a fost admis recursul s-a dispus casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, cu îndrumarea ca în noul ciclu procesual să se procedeze la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se verifica dacă terenul în litigiu este unul şi acelaşi cu cel ce a făcut obiectul litigiului soluţionat prin s.c.2806/2003 a Judecătoriei Drăgăşani şi din titlul de proprietate şi dacă pârâta ocupă teren din proprietatea reclamanţilor sau dacă terenurile se suprapun.

Cauza a fost reînregistrată la judecătoria Drăgăşani la data de 08.01.2009 sub nr. 124/223/2009.

b) Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3916/223/2008  reclamanţii SI şi SE au chemat în judecată pârâtele FA, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR VÂLCEA,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. în privinţa parcelei 832/811, cu suprafaţa de 150 mp.

Motivându-şi cererea în fapt, reclamanţii au arătat că pârâta în speţă a fost obligată să respecte dreptul de proprietate autorului lor, SV şi că în titlul de proprietate 452/14202 din 02.07.1997 emis acesteia nu figurează şi terenul în litigiu.

Pârâta FA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca nefondată cu motivarea că titlul de proprietate nr. 657/46620 din 03.06.1999 emis autorului reclamanţilor, SV a fost desfiinţat prin decizia 639/2005 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin decizia 1278/R/2005 a Curţii de Apel Piteşti.

Că, reclamanţilor le-a fost emis un nou titlu de proprietate cu nr. 1036/29.03.2007, care însă nu mai cuprinde şi suprafaţa de teren în litigiu.

Că, prin Hotărârea nr. 290 din 31.05.2007 COMISIA JUDEŢEANĂ VÂLCEA DE FOND FUNCIAR i s-a admis contestaţia formulată, în sensul că a fost validată pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 150 mp situată în punctul „Vatră sat pod”, reţinându-se că titlul nr. emis autorului reclamanţilor, SV a fost declarat nul şi că ea, pârâta, a făcut dovada că anterior colectivizării a deţinut acea suprafaţă de teren.

Că, ulterior i s-a eliberat şi procesul verbal de punere în posesie  nr. dar şi titlul de proprietate nr. care se referă inclusiv la acest teren.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisurile despre care a făcut vorbire în întâmpinare (filele 28-43).

La cererea reclamanţilor s-a încuviinţat şi dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de d-l ing. IN (filele 92-96).

La termenul de judecată din data de 18 februarie 2009, constatându-se că atât dosarul 124/223/2009 cât şi dosarul 3916/223/2008  au fost repartizate în mod aleatoriu spre soluţionare aceluiaşi complet de judecată C6, părţile prin mandatarii lor avocaţi au solicitat conexarea celor două cauze motivând că între acestea există o strânsă legătură.

Prin încheierea din data de 4 martie 2009, în temeiul art. 164 c. pr. civ s-a dispus conexarea dosarului cu vechime mai mică pe rolul instanţei, respectiv dosarul 3916/223/2008  la dosarul 124/223/2009, acesta din urmă aflat în al doilea ciclu procesual.

La  raportul de expertiză depus de expert, reclamanţii prin mandatarii avocaţi au formulat obiecţiuni, care au fost încuviinţate şi transmise spre rezolvare expertului, răspunsul acestuia fiind depus la fila 74 de la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

IN FAPT

I. Asupra cererii în revendicare formulată de reclamanţi:

Reclamanţii SI şi SE au pretins că pârâta  FA ocupă fără drept o porţiune de teren cu suprafaţa de 200 mp, situat în punctul „Vatră sat pod”, parcela 832/8, învecinat la N şi E cu apa Dobruşa, V cu NI şi la S cu drumul comunal.

Aceştia invocă drept titlu cu privire la terenul în litigiu, titlul de proprietate emis autorului lor SV.

Însă titlul de proprietate despre care fac vorbire reclamanţii a fost desfiinţat prin prin decizia 639/2005 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin decizia 1278/R/2005 a Curţii de Apel Piteşti.

Astfel, s-a reţinut în considerentele deciziei civile 639/2005 a Tribunalului Vâlcea că acesta se referă la o suprafaţă mai mare de teren decât cea cu care a fost validat autorul reclamanţilor, respectiv cu 6700 mp în plus, situaţie faţă de care se impune a se analiza fiecare punct de amplasament în parte în care acesta a deţinut anterior colectivizării terenuri şi să se emită noi acte de proprietate conform cu realitatea şi suprafaţa validată în 1991 (pag. 5 din decizie).

Acum, cu referire specială la suprafaţa de teren în litigiu, Tribunalul Vâlcea a arătat în cuprinsul considerentelor sale (pag. 4 din decizie), că  suprafaţa de 200 mp reprezintă teren constat ca fiind în plus, în lipsa actelor justificative, astfel încât situaţia de fapt se poate stabili în privinţa acestuia prin declaraţii ale martorilor care au în proprietate terenuri imediat învecinate cu acesta.

Prin urmare, din conţinutul considerentelor expuse, nu rezultă că instanţa de control judiciar a reţinut că autorul reclamanţilor nu era îndreptăţit la suprafaţa de teren de 200 mp, ci că nu s-au făcut îndeajuns dovezi cu privire la vocaţia autorului reclamanţilor la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu.

Totuşi, judecătorul fondului observă că  reclamanţii nu mai pot invoca pentru revendicarea terenului în litigiu un titlu de proprietate valabil, deoarece cel emis anterior a fost declarat ca fiind nul

 Pentru lipsa unui titlu opozabil valabil, dat fiind că în noul titlu de proprietate emis, respectiv cel cu nr. 1036/29.03.2007 nu figurează şi terenul în litigiu urmează a respinge cererea în revendicare formulată de reclamanţii SI şi SE în contra pârâtei FA.

II. Asupra acţiunii în constatatrea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.  nr. 8618/15.08.2008.

a) Un prim motiv avut în vedere de judecătorul cauzei la soluţionarea cererii de faţă se referă la următoarele:

Cum am arătat şi în cele de mai sus, în considerentele niciuneia din hotărârile judecătoreşti depuse de toate părţile în litigiu, nu s-a reţinut în mod special că autoarea pârâtei în speţă este mai îndreptăţită decât autorul reclamanţilor la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire  la terenul în litigiu.

Astfel, din adresa nr. 2370/04.10.2006 (fila 60 – dosar 3916/223/2008) rezultă împrejurarea că prin cererea înregistrată la pârâta COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR sub nr. 6/2005, FA a solicitat printre alte terenuri şi reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 150 mp situată în punctul „Vatră sat pod”.

COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR a propus respingerea validării cu referire la acest teren, reţinând ca motivaţie existenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile în favoarea numitului SV(autorul reclamanţilor).

Împotriva acesteia, pârâta a formulat contestaţie la COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR VÂLCEA, care prin Hotărârea 290 din 31.05.2007 a admis-o reţinând că „titlul care a stat la baza admiterii acţiunii în revendicare a fost declarat nul şi că contestatoarea a făcut dovada cu declaraţii de martori că a deţinut anterior în proprietate suprafaţa respectivă”.

Referitor la acest ultim aspect avut în vedere de COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR VÂLCEA, judecătorul cauzei observă că nu corespunde realităţii , deoarece pe parcursul soluţionării prezentului litigiu s-a cerut inclusiv de către expertul desemnat pentru efectuarea expertizei, a se pune la dispoziţia dosarului cauzei acele declaraţii ale martorilor care deţin teren imediat învecinat cu cel în litigiu, însă asemenea înscrisuri nu au putut fi depuse pentru că ele nu există.

Astfel, potrivit art.6 alin.13 din Legea 1/2000: “în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”

Acesta nu e şi cazul pârâtei în speţă, deoarece dovezile invocate de ea nu s-au dovedit a exista în materialitatea lor şi nici nu respectă cerinţele textului de lege mai sus citat.

Prin urmare, în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 3 alin.1 lit. a) din Legea 169/1997, potrivit cu care : “sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;”

Ori, cum pârâta nu a făcut dovada cu înscrisuri conform art. 6 alin. 1 din Legea 1/2000 sau cu declaraţii de martori conform art. 6 alin.13 din Legea 1/2000 că a deţinut anterior colectivizării terenul în litigiu, urmează pe cale de consecinţă că cererea reclamanţilor referitor la constatatrea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 8618/15.08.2008 în privinţa parcelei 832/811, cu suprafaţa de 150 mp este fondată.

b) Un al doilea motiv avut în vedere de judecătorul cauzei se referă la următoarele:

Aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului de expertiză redactat de expert, terenul în litigiu a fost înscris la poziţia de rol din registrul agricol anterior colectivizării la autorul reclamanţilor, S. V. (fila 93 din dosarul 3916/223/2008)

De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul 43/C/2003 al Tribunalului Vâlcea – secţia civilă s-a reţinut de către d-l ing. MI(fila 108 de la dosar ) că SV este consemnat în rolul de la fila 47/1959 cu suprafaţa totală de 2,69 ha din care în Ştefăneşti-vatră sat cu 0,02 ha şi respectiv 0,10 ha arabil, pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate care a fost înregistrată sub nr. 230/11.02.1991.

Acesta a mai formulat ulterior o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta fiind înregistrată sub nr. 181/19.03.1998 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe suprafeţe de teren printre care şi 0,04 ha în punctul „Vatră sat între drum şi gârlă”, precizând că a primit numai 45 mp din acest amplasament.

F. I., autoarea pârâtei în speţă are înscris la rolul soţului ei FM în perioada 1959 -1962 suprafaţa totală de 2,31 ha teren, nefiind indicată nici o parcelă cu denumirea celei în litigiu, cu motivaţia că nu figurează pentru a nu se plăti impozit.

În cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 113 de la dosar) aceasta a solicitat suprafaţa de 0,06 ha teren în „Vatra casei”, precizând expertului că terenul în litigiu s-ar circumscrie acestei parcele de 6 ari.

Potrivit art. 4 alin. 5 din legea 247/2005 titlul XIII:”expertizele extrajudiciare prezentate de părţi în cadrul proceselor funciare au aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de către experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei”.

În raport de dispoziţiile legale enunţate mai sus, deşi extrajudiciară prezentei cauze, judecătorul fondului va avea în vedere şi considerentele acestei expertize, care oricum nu sunt contradictorii cu cele din expertiza ordonată în prezenta cauză, ci dimpotrivă, îl completează pe acesta.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991 dovada dreptului de proprietate asupra terenului deţinut anterior colectivizării se face cu:”actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.”

În speţă dovezile prezentate de părţi privesc numai menţiunile existente registrul agricol, la rolul autorilor acestora.

În continuare judecătorul cauzei va proceda la efectuarea unei comparare a dovezilor pe care părţile în cauză şi le opun reciproc cu scopul evident de a departaja probele şi a le reţine pe cele mai concludente.

Astfel, convingerea noastră este că menţiunea existentă registrul agricol la poziţia de rol a autorului reclamanţilor care constă în înscrierea unei parcele de teren cu suprafaţa de 0,02 ha teren arabil în punctul „Vatră sat” este mult mai credibilă a se referi la terenul în litigiu chiar dacă nu respectă exact denumirea de „Vatră sat pod”, cu atât mai mult cu cât nu există probe certe care să demonstreze fără dubiu că sunt parcele distincte, în vreme ce singura menţiune existentă la rolul lui FM, soţul autoarei pârâtei în cauză în registrul agricol din perioada 1959 -1962 nu există nici o menţiune referitor la vreo parcelă de dimensiuni măcar apropiată celei în litigiu, şi nici nu s-a dovedit că terenul în litigiu face parte din bucata de teren cu suprafaţa de 6 ari menţionată în registru.

Pe de altă parte, chiar dacă pârâta nu a dovedit cu înscrisuri că autorii au deţinut în proprietate anterior colectivizării terenul în litigiu, ar fi putut să dovedească această stare de fapt cu declaraţiile proprietarilor vecini sau moştenitorilor acestora, ori nici această dovadă nu s-a făcut, instanţa observând că nu există la dosar astfel de declaraţii datate şi înregistrate strict la momentul când i s-a admis contestaţia şi a fost emisă HCJ 290/2007, (orice înscris ulterior datei enunţate având caracter de probă fabricată „pro causa”)

Potrivit art. 6 alin. 14 din Legea 1/2000: „orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.”

Însă, este evident că o contraprobă de natura celei cerute de dispoziţiile legale anterior enunţate nu a fost făcută de către pârâta FM.

În raport de considerentele de fapt şi de drept pe larg explicitate în cele de mai sus, instanţa fondului va admite cererea în constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 8618/15.08.2008 în privinţa parcelei 832/811, cu suprafaţa de 150 mp.

De menţionat şi împrejurarea că în cauza Draica c. României (cererea nr. 35102/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea, constatând că au fost emise două titluri de proprietate pentru a acelaşi teren a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

De asemenea, în cauza IOAN contra ROMÂNIA (cererea nr. 35005/03), hotărârea din 1 iulie 2008, la paragraful 55 s-a reţinut de către CEDO .”Cu toate acestea, Curtea reaminteşte că a hotărât că atenuarea anumitor încălcări nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporţionate (a se vedea, mutatis mutandis, Pincová şi Pinc, nr. 36548/97, CEDO 2002VIII, pct. 58, şi Raicu împotriva României, nr. 28104/03, pct. 25, 19 octombrie 2006) şi că erorile autorităţilor administrative nu trebuie suportate exclusiv de către persoanele particulare respective.”

Aşadar, pârâtele comisii de fond funciar ar fi trebuit să manifeste o responsabilitate pe măsură în emiterea unor acte premergătoare şi definitive în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate, iar nu de superficialitatea mai mult decât evidentă şi nesocotirea unor dispoziţii legale, aşa cum s-a arătat că a procedat în speţa de faţă COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR VÂLCEA prin emiterea HCJ 290/2007.

ÎN DREPT

Art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991:”suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.”

Art. 6 alin.13 din Legea 1/2000: “în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”

Art. 6 alin. 14 din Legea 1/2000: „orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.”

Art. 4 alin. 5 din legea 247/2005 titlul XIII:”expertizele extrajudiciare prezentate de părţi în cadrul proceselor funciare au aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de către experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea în revendicare imobiliară formulată de reclamanţii SI şi SE, în contradictoriu cu pârâta FA.

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanţii, în contradictoriu cu pârâta FA, şi pe cale de consecinţă:

Constată nulitătea absolute parţială a titlului de proprietate nr. cu privire la parcela 832/811, cu suprafaţa de 150 mp., învecinată la N cu gârla, la E cu SV la S cu drum judeţean şi la V cu NI.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare cu părţile.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 iunie 2009.

PREŞEDINTE GREFIER

1

Domenii speta

Spete similare