Drept de superficie. imposibilitatea dobândirii pe cale judecătorească

Sentinţă civilă 3606 din 11.09.2008


Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 18.01.2008 şi înregistrată sub numărul 342/225/2008 reclamantul F. C. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin prin Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să i se constate dreptul de superficie asupra suprafeţei de 86 mp, teren pe care se află amplasată o construcţie precum şi un drept de folosinţă pentru terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 18 mp.

În motivarea acţiunii a învederat instanţei că este proprietarul unei construcţii situate în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi dobândită prin vânzare – cumpărare de la numitul T. L.

 A mai susţinut că a cumpărat construcţia metalică situată la adresa de mai sus în anul 1999 pentru care a achitat suma de 24.800.000 lei ROL, întocmind o chitanţă de mână şi că prin sentinţa civilă nr. 2189/11.04.2002 pronunţată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a constat că este proprietarul acestei construcţii, această hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare – cumpărare al părţilor.

 Instanţa areţinut că prin sentinţa civilă nr. 2189/11.04.2002 pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin s-a constatat că reclamantul este proprietarul unui chioşc metalic şi al construcţiei aferente alipite chioşcului din strada V. cuprinsă între blocurile G3-G5 din Dr. Tr. Severin, hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare cumpărare. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă  prin neapelare.

Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafaţă de teren ce aparţine altei persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă. Astfel, suntem în prezenţa a două categorii de drepturi ce aparţin la doi proprietari diferiţi: dreptul proprietarului asupra terenului şi dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări la care se adaugă dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia.

Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenţia părţilor, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.

Pentru constituirea dreptului de superficie se cere deci, în primul rând, dovedirea dreptului de proprietate asupra construcţiei, iar în al doilea rând fie existenţa unei dispoziţii legale, fie o convenţie încheiată între superficiar şi proprietarul ternului.

În cauză reclamantul a făcut dovada faptului că este proprietarul construcţiei, dar nu a făcut dovada încheierii unei convenţii cu proprietarul terenului. Astfel, din adresele nr. 13646/11.09.2008 şi nr. 15730/21.08.2008 emise de Primăria Dr. Tr. Severin rezultă că nu există o astfel de convenţie.

Simplul fapt de a ridica o construcţie pe terenul altuia, chiar cu totală bună credinţă, constructorul având astfel convingerea că este proprietarul terenului pe care construieşte, nu ar fi de natură să conducă la recunoaşterea unui drept de superficie în favoarea celui care construieşte pe terenul care nu este proprietatea sa în absenţa posibilităţii aplicării unuia din modurile de dobândire a acestui drept. Deci nu se poate recunoaşte dobândirea dreptului de superficie pe cale judiciară.

În consecinţă, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, reclamantul neputând să dobândească dreptul de superficie pe cale judecătorească,  în lipsa unei convenţii cu proprietarul terenului.