Civil - partaj judiciar - rejudecare dosar civil nr. 2754/2006 şi nr. unic 1071/226/2006 al judecătoriei făgăraş

ROMANIA

JUDECATORIA FAGARAS

JUDETUL BRASOV

Dosar nr.125/226/2008

SENTINTA CIVILA NR.782/2008

Sedinta publica din 30 aprilie 2008

JUDECATOR : L.  D.

GREFIER : M. -G. J.

Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila formulata de reclamantul R. I. , cu domiciliul ales in Fagaras, B-dul X, jud.Brasov, la sediul profesional al Cabinetului de avocat A. G. , impotriva paratei G. V. , domiciliata in Fagaras, str.X, jud.Brasov, avand ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procedura de citare indeplinita.

Cauza s-a dezbatut in fond la termenul din 17 aprilie 2008, cand partile prezente au pus concluzii consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii de la acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta.

I N S T A N T A

 Constata ca prin actiunea civila inregistrata pe rolul instantei la data de 9.11.20006, inregistrata sub nr. 1071/226/2006, reclamantul R. I.  a chemat in judecata pe parata G. V.  solicitand :sa se constate  impreuna cu aceasta ca in timpul casatoriei, au dobandit imobilul situat in Fagaras, str. X, jud. Brasov, inscris in CF nr.X Fagaras, nr. top.2453/9, 2453/9/40 ; sa se dispuna partajarea acestui  bun comun; sa se retina ca a avut o contributie mai mare la dobandirea lui ; sa i se atribuie in urma  partajului si sa se stabileasca  sulta pe care o va plati paratei; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in cazul in care se opune admiterii actiunii.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata, iar in timpul casatoriei au dobandit imobilul indicat, contributia sa la dobandirea bunului fiind de 90% din valoarea acestuia ( apreciata la 13.000 euro), prin achitarea pretului cu banii rezultati din vanzarea unui imobil detinut in judetul Valcea. A aratat ca prin sentinta civila nr. 598/2003 a Judecatoriei Fagaras casatoria a fost desfacuta prin divort, astfel ca doreste partajul.

In drept , s-au invocat disp. art. 31 din codul familiei.

S-a anexat cererii , in copie, sentinta civila nr. 598/2003(fila 4-5), extras CF X Fagaras ( fila 6) ,contractul de vanzare cumparare sub semnatura privata (fila 7).

Parata a formulat intampinare si actiune reconventionala prin care a solicitat admiterea doar in parte a actiunii reclamantului, constatarea ca a contribuit in proportie mai mare decat acesta la achizitionarea apartamentului in litigiu, atribuirea acestuia in urma partajului si stabilirea  unei sulte  pentru reclamant. A solicitat a se dispune intabularea  apartamentului la numele sau si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii reconventionale s-a aratat de catre reclamanta reconventionala ca pentru achizitionarea apartamentului a obtinut un imprumut pe o perioada de 10 ani, ca a achitat  singura ratele din imprumut, ca a reusit sa cumpere imobilul ajutata fiind de parinti, ca paratul reconventional isi cheltuia veniturile in afara familiei, asa cum dovedeste sentinta de divort, si ca nu corespunde adevarului ca acesta a contribuit la dobandirea bunului comun prin  plata vreunei sume de bani provenita din vanzarea altui imobil.

S-a anexat cererii, in copie, procesul verbal de predare primire a locuintei nr.2665/30.06.1992( fila 15).

In cursul procesului s-au administrat probele cu interogatoriu, inscrisuri , martori, expertiza judiciara.

Prin sentinta civila nr.873/2007 a Judecatoriei Fagaras au fost admise in parte ambele actiuni, s-a constatat calitatea de bun comun a imobilului indicat de parti cu o valoare de 45.000 lei, contributia de 2/5 parte a reclamantului si de 3/5 parte a paratei la data dobandirea imobilului, s-a dispus partajul si atribuirea bunului paratei, care a fost obligata la plata unei sulte de 18.000 lei.

Prin sentinta civila 105 /R/ 2007 a Tribunalului  pentru Minori si Familie Brasov  a fost admis recursul declarat de reclamant impotriva hotararii pronuntata de instanta de fond, hotarare care a fost casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea administrarii de probe din care sa reiasa veniturile partilor, cheltuielile lor comune si sa se stabileasca in ce masura fiecare parte a contribuit la dobandirea imobilului bun comun.

In vederea rejudecarii cauza a fost inregistrata pe rolul instantei sub nr. 125/226/2008 si, potrivit indrumarii instantei de control judiciar, s-a pus in discutia partilor necesitatea administrarii de probe noi, sens in care s-au propus de catre parti, s-au  incuviintat  de catre instanta si s-au administrat probele cu inscrisuri si  martori.

 Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

 Reclamantul si parata sunt fosti soti, casatoria lor fiind incheiata la data de 16 mai 1981 si desfacuta prin divort prin sentinta civila nr.598/13.05.2003 a Judecatoriei Fagaras.

Imobilul situat in Fagaras, str. X, compus din doua camere si dependinte si o cota de 13, 61% din elementele de uz comun, inscris in CF nr.X Fagaras, nr. cad. 2453/9, 2453/9/40, a fost dobandit in perioada casatoriei, prin cumparare, in baza contractului de vanzare –cumpartare nr.2665 din 20.05.1992  incheiat intre fosta R.A.S.C. Fagaras si cei doi soti( care ocupau imobilul in calitate de chiriasi) in baza Decretului –Lege nr.61/1990(fila 19- dosar 1071/226/2006).

Fiind dobandit in timpul casatoriei, imobilul este supus deci regimului comunitatii de bunuri a sotilor, conform art. 30 din  Codul familiei, aspect necontestat de nici unul dintre acestia.

Din cuprinsul contractului de vanzare cumparare rezulta ca pretul apartamentului a fost de 91.203 lei vechi, iar ca  modalitatea de achitare s-a stabilit plata unui avans de 10.000 lei vechi precum si a comisionului de 1358 lei. Pentru diferenta de 79.885 lei s-a acordat paratei un  imprumut rambursabil in termen de 10 ani, prin plata lunara a sumei  de 798 lei reprezentand rata din imprumut si dobanda, prin retinerea sumei mentionate din salariul beneficiarului imprumutului sau prin efectuarea de plati direct imprumutatorului , in cazul in care cel dintai nu are drepturi salariale. Reclamantul s-a obligat la plata ratelor din imprumut alaturi de parata, in calitate de garant, suma aferenta imprumutului constituind o datorie comuna a sotilor, conform art. 32 lit.b din Codul familiei.

Din adeverinta nr.680/7.02.2007 eliberata de Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public si Privat din cadrul Consiliului Local Fagaras( fila 42) rezulta ca, dupa achitarea avansului si comisionului , s-a achitat in rate lunare suma de 12635 lei vechi si ca in luna  aprilie 1994 s-a platit suma de 67200 lei vechi, cu care s-a restituit anticipat intregul imprumut. Pentru aceasta suma s-a depus chitanta nr.03855/7.04.1994 emisa de RASC Fagaras pe numele paratei,  beneficiara a imprumutului (fila 40).

Instanta retine ca fiecare dintre fostii soti invoca o cota de contributie mai mare decat a celuilalt la dobandirea bunului comun, reclamantul sustinand ca suma de 67 200 lei , cu care s-a achitat integral si anticipat pretul locuintei, reprezinta bunul sau propriu, intrucat  a provenit din vanzarea unui imobil avand o asemenea calitate.

 De asemenea, parata – reclamanta reconventionala sustine ca pretul s-a platit din veniturile sale si ale parintilor sai, intrucat reclamantul isi folosea veniturile in alte scopuri si in propriul sau interes.

Din contractul  de vanzare – cumparare incheiat in forma actului sub semnatura privata intre reclamant si numitul R. G. , fratele sau, la data de 28.03.1994, rezulta ca cel dintai a vandut celui de-al doilea imobilul situat in satul Valcea nr. X, com. Sinca, jud. Brasov pentru pretul de 500.000 lei vechi, din care suma de 300.000 lei vechi i s-a achitat reclamantului  la data incheierii actului, iar diferenta urma sa fie achitata  pana la data de 30.08.1994 (fila7). Conventia mentionata mai sus este confirmata de declaratiile  martorilor F.  V. , N. V. (f.60-61) si D. C. (f.77), martori audiati cu ocazia primei judecati, precum si de declaratiile martorilor G. I. si V. V. , audiati cu ocazia rejudecarii(f. 32, 34), declaratii din care rezulta si faptul ca suma obtinuta in urma vanzarii a fost folosita pentru achitarea anticipata a  imprumutului contractat pentru achitarea apartamentului in litigiu. Depozitiile martorilor se coroboreaza cu inscrisurile doveditoare ale conventiei si platii, conform carora conventia privind vanzarea a avut loc la data de 28.03,.1994,  iar restul din imprumut s-a platit la data de 7.04.1994.

Din declaratiile acelorasi martori rezulta ca imobilul vandut de reclamant a apartinut parintilor sai, ca sotii au locuit impreuna cu acestia si ca initial constructia reprezenta o casa de  lemn care a fost demolata si reconstruita de catre parinti si reclamant, acesta fiind casatorit si locuind in acea perioada cu familia sa in imobil.

 Desi nu s-a invocat expres , sustinerile reclamantului fac trimitere la dispozitiile art. 31 lit.b si f din Codul familiei, conform carora sunt bunuri proprii ale fiecarui sot bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune ( lit.b), precum si valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare (lit.f).

 Reclamantul nu a dovedit ca imobilul vandut este bunul sau propriu dobandit prin  mostenire de la parintii sai, fata de declaratiile martorilor astfel cum au fost analizate mai sus si fata de faptul ca nu s-au depus acte care sa faca dovada proprietatii sale, dobandita prin succesiune, asupra imobilului. Prin urmare, nici partea din pretul rezultat din vanzarea imobilului achitata pentru imobilul din litigiu nu se poate retine ca este bun propriu in conditiile art. 31  lit. f din Codul familiei.

In acelasi timp insa, instanta apreciaza -  fata de faptul ca apartamentul a fost cumparat in baza Decretului – lege nr. 61/ 1990 - ca, chiar in ipoteza in care suma de 67 200 lei ar fi proprie reclamantului, aceasta nu da dreptul partii mentionate sa pretinda o contributie mai mare la dobandirea imobilului  bun comun ( raportat la valoarea de circulatie) , ci poate constitui, eventual, un drept de creanta al acestuia pentru partea din datoria comuna ce ar fi revenit paratei, drept de creanta ce poate fi actualizat in functie de indicele de inflatie si nicidecum prin raportare la valoarea de circulatie actuala.

 Astfel, actul normativ in baza caruia s-a cumparat apartamentul a avut un scop de protectie sociala a ambilor soti, datorita pretului scazut al bunului si modalitatii de achitare a acestuia deosebit de avantajoasa( rate lunare in cuantum mic, platibile timp de 10 ani), motiv pentru care valoarea de circulatie a imobilului nu este consecinta contributiei mai mari a unuia dintre soti la dobandirea comunitatii de bunuri si la suportarea sarcinilor acesteia.

Referitor la sustinerile paratei - reclamanta reconventionala in sensul unei contributii mai mari  la dobandirea bunului, se constata ca potrivit declaratiilor martorilor F.  D. , C. V. V. ( f .46-47), G. I. , F.  M. , V. V.  ( f. 32-34) si inscrisurilor depuse de parti( copie carnet de munca pentru reclamant - f.13-28, adeverinta nr.454/14.04.2008 eliberata de S.C. U. Serv SA pentru parata -f.35) , reclamantul a avut venituri salariale in tot timpul casatoriei iar parata a fost angajata pana in anul 1996 la societatea care a eliberat adeverinta de mai sus. Parata nu a depus insa dovezi privind cuantumul salariului sau pentru compararea veniturilor de aceasta natura ale sotilor.

Din declaratiile martorilor rezulta ca din casatoria sotilor s-au nascut patru copii, ca in perioada in care s-a ocupat de cresterea acestora parata nu a fost angajata, ca impreuna cu mama sa (care locuia impreuna  cu sotii) a prestat  munci ca ziler, ca obtinea unele venituri pentru familie si din confectionarea si vanzarea unor obiecte din rachita si ca tot pentru cheltuielile familiei era folosita si pensia mamei paratei. Si reclamantul lucra insa in anumite perioade dupa orele de program iar faptul ca parata era ajutata de mama sa, inclusiv in privinta platii ratelor la apartament, nu poate fi considerat o contributie marita a acesteia  atata timp cat mama sa locuia si se gospodarea impreuna cu sotii, iar veniturile sale erau destinate intregii familii.

Desi din declaratiile primilor doi martori si din considerentele sentintei de divort rezulta ca reclamantul consuma bauturi alcoolice si nu folosea toate veniturile sale in familie, nu se poate retine ca parata a  avut o contributie mai mare la dobandirea bunului comun in conditiile in care , potrivit declaratiei martorului D. C. , venitul reclamantului era important pentru intretinerea familiei iar potrivit declaratiei celorlalti martori, audiati cu ocazia rejudecarii, apartamentul s-a cumparat din veniturile ambilor soti. De asemenea, nu este lipsita de relevanta achitarea sumei de 67 200 lei din imprumutul acordat pentru cumpararea locuintei, care desi nu atrage stabilirea  unei cote de contributii mai mari a reclamantului  , nici nu permite stabilirea unei contributii mai mici a acestuia.

Instanta apreciaza astfel ca probele administrate in cauza nu pot conduce la concluzia unei contributii mai mari pentru nici unul dintre soti, astfel ca opereaza prezumtia contributiei egale a acestora la dobandirea comunitatii de bunuri si implicit a imobilului din litigiu.

Fata de aceste considerente, urmeaza sa fie admise in parte cele doua actiuni, sa se constate calitatea de bun comun a apartamentului situat in  Fagaras

str. X, jud. Brasov,  si contributia egala a sotilor la dobandirea acestuia si sa se dispuna partajul in conformitate cu dispozitiile art. 36 alin. 1 din Codul familiei, ca efect al desfacerii casatoriei si incetarii coproprietatii in devalmasie.

Referitor la partaj se retine ca valoarea de circulatie a imobilului este de 45 000 lei (RON), astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza intocmit de expertul judiciar M.  P. (f. 65-74) necontestat de nici una dintre parti.

Prin cererile lor atat reclamantul, cat si parata au solicitat atribuirea imobilului, insa pe parcursul procesului reclamantul si-a reconsiderat pozitia, astfel cum rezulta din concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei. De altfel, acesta nu a  criticat solutia pronuntata cu ocazia primei judecati sub aspectul atribuirii imobilului catre parata iar din probele de la dosar rezulta ca in imobil locuieste mama paratei impreuna cu doi dintre copiii partilor dintre care unul este bolnav, iar celalalt este  elev ( f.23-24), astfel ca se va dispune  atribuirea bunului paratei si inscrierea dreptului de proprietate exclusiva a acesteia in cartea funciara, precum si obligarea paratei la plata sumei de 27500 lei catre reclamant, cu titlu de sulta.

In baza disp. art. 276 Cod procedura civila vor fi compensate partial cheltuielile de judecata efectuate de parti, retinandu-se ca reclamantul a solicitat proba cu expertiza judiciara pentru evaluarea imobilului si ca acesta  nu a facut dovada achitarii onorariului stabilit pentru expert nici cu ocazia rejudecarii, astfel ca se va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 740 lei reprezentand onorariu.

Jumatate din onorariul expertului va fi pus insa in sarcina paratei, intrucat aceasta cheltuiala a fost generata de evaluarea bunului comun si incumba deci ambelor parti. Pe langa suma de 370 lei reprezentand jumatate din onorariul expertului, parata va plati reclamantului suma de 691 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar achitate de acesta pentru exercitarea caii de atac, rezultand astfel cheltuieli de judecata cuvenite reclamantului in suma totala de 1061 lei. De asemenea, se vor stabili cheltuieli de judecata, cuvenite paratei,  sumele de 605 lei reprezentand taxa judiciara de timbru achitata de aceasta  ca urmare a contestarii cotei de contributie de 90%,  invocata de reclamant si nedovedita, si de 400 lei reprezentand jumatate din onorariul de avocat achitat pentru judecata in prima instanta, rezultand cheltuieli de judecata in suma totala de 1005 lei. In urma compensarii acestor cheltuieli, se va dispune obligarea paratei la plata diferentei de 56 lei reprezentand cheltuieli de judecata partiale.

  Pentru aceste motive

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantul R. I. , cu domiciliul ales in Fagaras, B-dul X, jud.Brasov, la sediul profesional al Cabinetului de avocat A. G. , impotriva paratei G. V. , domiciliata in Fagaras, str.X, jud.Brasov, precum si, in parte, actiunea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala G. V.  impotriva paratului reconventional R. I.  si in consecinta:

Constata ca partile au dobandit  in timpul casatoriei, prin contrubutie egala, imobilul situat in Fagaras, str.X, jud.Brasov, inscris in CF nr.X Fagaras, nr.cad.2453/9, 2453/9/40, compus din 2 camere si dependinte, cu o cota de 13,61 m.p. din elementele de uz comun, imobil care constituie bun comun si are o valoare de circulatie de 45.000 lei.

Dispune partajul bunului comun mentionat mai sus si atribuirea acestuia paratei-reclamanta reconventionala.

Obliga parata-reclamanta reconventionala G. V.  sa plateasca reclamantului suma de 27.500 lei, reprezentand sulta.

Dispune inscrierea dreptului de proprietate exclusiva al paratei asupra imobilului in cartea funciara.

Compenseaza partial cheltuielile de judecata efectuate de parti si obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 56 lei cheltuieli de judecata partiale.

Obliga pe reclamantul R. I.  la plata sumei de 740 lei reprezentand onorariul pentru expertiza tehnica judiciara nr.326546/18.04.2007 intocmita de expert ing.M.  P..

Executorie in privinta obligarii reclamantului la plata onorariului pentru expert.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 30 aprilie 2008.

JUDECATORGREFIER

L.  D. M. -G. J. 

Red. D.L.

30.05.08

Dact. S.S.5 ex.

2.06.08

Domenii speta

Spete similare