Contestaţie la executare

Pe rol se află judecarea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea S.C. A.G.I. S.R.L. R., în contradictoriu cu intimata B.C.R. L. IFN S.A. B.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru contestatoare avocat H.M. conform împuternicirii avocaţiale depusă la fila 53 dosar, lipsă fiind reprezentanţii legali ai părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, după care, instanţa constată că

s-a răspuns la relaţiile solicitate (f. 85).

Reprezentantul convenţional al contestatoarei arată că nu are de formulat alte cereri de probe.

Nemaifiind de formulat cereri şi probe de administrat, instanţa constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fond.

Avocat Hâncu Mircea pentru contestatoare solicită admiterea contestaţiei si, în consecinţă, anularea formelor de executare silită iniţiate de creditoarea B.C.R. L. IFN S.A, restituirea cauţiunii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. 

În susţinere, precizează că obiectul contractului de leasing nr. 69161 din 10 octombrie 2008 constă în finanţarea de către locatorul B.C.R. L. IFN S.A. a unui autovehicul  marca Mercedes Benz şi transmiterea dreptului de folosinţă şi posesie a acestuia către utilizator în schimbul plăţii avansului şi a ratelor de leasing.

Obligaţia transmiterii folosinţei şi posesiei asupra mijlocului de transport constă în înmânarea utilizatorului a certificatului de înmatriculare, în termen de 30 zile de la recepţia acestuia.

În ceea ce o priveşte pe contestatoare, susţine că după primirea autovehiculului, în calitate de utilizator, a folosit doar trei luni mijlocul de transport în baza unor autorizaţii provizorii de circulaţie, a plătit ratele de leasing pe cele trei luni şi în continuare pentru o perioadă de încă trei luni, dar că locatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia înmatriculării şi transmiterii folosinţei bunului dobândit nici până în prezent, astfel încât contestatoarea a refuzat plata în continuare a ratelor.

Prin hotărârea directoratului din 6 ianuarie 2010, locatorul a reziliat unilateral contractul de leasing pentru neplata ratelor, apreciind că această reziliere s-a făcut din vina utilizatorului.

Cu privire la rezilierea unilaterală a contractului de leasing, apreciază că aceasta este nelegală, iar contractul de leasing nu poate fi considerat titlu executoriu care să justifice preluarea bunurilor de către locator. Este adevărat că, în domeniul contractului de leasing, acesta constituie titlu executoriu în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. Însă, în speţă, nu poate fi vorba de o culpă a utilizatorului, atâta timp cât locatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contract, de a asigura utilizatorului şi de a-i transmite folosinţa şi posesia bunului prin întocmirea şi predarea certificatului de înmatriculare.

Întrucât contractul de leasing dedus judecăţii nu constituie titlu executoriu, consideră că actele de executare sunt lovite de nulitate.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I  A

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1705/227 din 20.05.2011 contestatoarea S.C. A.G.I. S.R.L. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata B.C.R. L. IFN S.A. B., anularea actelor de executare înfăptuite în dosarul de executare nr. 80/2011 al Biroului executorului judecătoresc C.A. cu privire la predarea unui autocamion marca Mercedes Benz, model Acros, serie saşiu WDB9301431L384261, iar până la soluţionarea acesteia în temeiul art. 403 Cod procedură civilă, a solicitat suspendarea executării silite cu privire la titlul executor, constând în contractul de leasing financiar înregistrat sub nr. 69161 din 10.10.2008, în baza căruia creditoarea solicită predarea vehiculului.

În motivarea cererii arată că, contractul de leasing a fost reziliat prin hotărârea conducerii BCR L. din data de 06.01.2010, astfel încât încheierea de încuviinţare a executării din 29.03.2011 este lovită de nulitate absolută, deoarece un contract reziliat nu poate fi considerat titlu executoriu într-un moment ulterior rezilierii acestuia.

Pe de altă parte, invocă neîndeplinirea de către locator a obligaţiilor asumate prin contractul sus-menţionat, apreciind astfel că rezilierea unilaterală din partea acestuia a contractului de leasing şi declanşarea procedurii executării silite, în condiţiile în care derularea acestui contract nu a mai fost posibilă doar din culpa sa, reprezintă motive de nulitate a actelor de executare silită.

Contestatoarea solicită ca locatorul creditor să facă dovada proprietăţii acestui autovehicul şi să depună copia actelor de proprietate pe care trebuia să le obţină de la furnizor, iar dacă nu se află în posesia actelor necesare înmatriculării să răspundă din ce cauză nu le-a pretins furnizorului. În lipsa actelor de identitate ale autovehiculului, locatorul nu poate fi considerat proprietar deplin al acestui bun.

Astfel, în speţă este vorba de un bun mobil cu regim special, care pentru a conferi toate atributele dreptului de proprietate trebuie supus înregistrării şi înmatriculării la autoritatea competentă această condiţie fiind în legătură cu folosinţa respectivului bun.

În atare situaţie, se impune de asemenea, anularea formelor de executare câtă vreme este dată culpa creditorului, iar titlul de proprietate nu este pe deplin valabil.

Întrucât este vorba de o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale de către locator, din vina căruia nu a mai fost posibilă continuarea contractului de leasing, solicită suspendarea executării silite până la soluţionarea cauzei.

Pentru dovedirea cererii sale contestatoarea depune la dosar înscrisuri, respectiv contract de leasing financiar, factură proforma, proces-verbal de executare silită încheiat în dosarul nr. 80/2011, încheie de încuviinţare a executării silite şi a solicitat proba cu interogatoriul intimatei.

Prin întâmpinare, intimata B.C.R. L. IFN S.A. B. solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, precum şi solicitările referitoare la celelalte capete de cerere şi menţinerea tuturor formelor de executare efectuate de Biroul executorului judecătoresc C.A. ca fiind temeinice şi legale.

În fapt, BCRL- IFN S.A., în calitate de locator/proprietar şi finanţator, a încheiat c S.C. A.G.I. S.R.L. contractele de leasing nr. 69161 şi nr. 69162, obiectul acestor contracte fiind dreptul de folosinţă a următoarelor bunuri:

- un autovehicul marca Mercedes Benz Acros, serie saşiu WDB9301431L384261;

- o remorcă pe două axe marca Jenzen, serie saşiu W09W012208WY16363.

După data semnării contractelor, debitoarea S.C. A.G.I. S.R.L. nu  a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing, fapt ce a dus la încălcarea gravă a contractelor încheiate.

Susţine că societatea debitoare, în scopul de a afişa o falsă bună-credinţă şi a induce în eroare instanţa, a menţionat în cuprinsul contestaţiei faptul că în speţă este vorba de o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale de către locator, din vina căruia nu a mai fost posibilă continuarea contractului de leasing, solicitând totodată, ca locatorul creditor să facă dovada proprietăţii bunurilor. Ulterior preluării autovehiculelor de la furnizor, contestatoarei îi revenea obligaţia, potrivit dispoziţiilor contractuale, de achitare a redevenţelor lunare. Atât timp cât aceasta susţine că este culpa exclusivă a locatorului, cum se explică faptul că a achitat o parte din ratele restante fără a avea obiecţiuni în acest sens. În acelaşi timp, dacă debitoarea s-ar fi considerat într-adevăr prejudiciată, ar fi avut dreptul de a formula acţiune direct împotriva furnizorului. În situaţia în care sunt reale susţinerile acesteia, nu înţelege motivul pentru care nu a restituit bunurile, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor, ci a preferat să beneficieze în tot acest timp de posesia şi folosinţa acestora, în prejudiciul societăţii intimate.

Învederează instanţei faptul că în data de 06.01.2010, conform hotărârii directoratului B.C.R. L. IFN S.A. contractele de leasing au fost reziliate ca urmare a neonorării obligaţiilor contractuale de către contestatoare. Potrivit art. 11 alin. 7 lit. a şi c din contractele de leasing „în toate situaţiile de reziliere a contractului de leasing (…). Utilizatorul înţelege şi se obligă: să restituie locatorului autovehiculul în aceeaşi stare tehnică şi funcţională avută la data preluării, mai puţin uzura aferentă exploatării normale a autovehiculului în termen de 3 zile de la data rezilierii. În caz contrar, locatorul va avea dreptul să recupereze autovehiculul chiar fără acordul utilizatorului. În această situaţie, locatorul are dreptul să solicite de la utilizator penalităţi de întârziere în valoare de 0,5% pe zi calculate la valoarea de intrare a autovehiculului pentru fiecare zi de întârziere, până la recuperarea autovehiculului; (…) să suporte toate cheltuielile efectuate de către locator pentru realizarea drepturilor sale asupra autovehiculului”.

Întrucât contestatoarea nu a respectat obligaţiile contractuale şi date fiind prevederile art. 11 pct. 6 „În caz de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către utilizator, locatorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului, obiect al prezentului contract”, a iniţiat împotriva debitoarei executarea silită, în vederea recuperării bunurilor proprietatea sa, pe care debitoarea în prezent le utilizează în mod abuziv.

În mod eronat consideră contestatoarea că „încheierea de încuviinţare executare silită din 29.03.2011 este lovită de nulitate absolută, deoarece un contract reziliat nu poate fi considerat titlu executoriu într-un moment ulterior rezilierii acestuia”, întrucât sancţiunea rezilierii nu aduce atingere obligaţiilor născute şi datorate conform contractelor, iar după momentul la care  a intervenit rezilierea, contestatoarea este în continuare ţinută la executarea obligaţiilor născute din sau în legătură cu contractele de leasing, rezilierea producând efecte pentru viitor. Conform art. 969, 970 Cod civil „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Convenţiile trebuie executare cu bună-credinţă. Ele se obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa”. Astfel, încheierea de încuviinţare a executării silite nu este lovită de nulitate, ci din contră, asupra sa planează prezumţia legalităţii şi veridicităţii actului de justiţie, instanţa analizând în prealabil documentele depuse la dosar şi hotărând în consecinţă.

Mai arată că partea prejudiciată în speţă este societatea intimată, iar invocarea de către contestatoare a faptului că locatorul îi datorează contravaloarea ratelor achitate în perioada în care nu a putut folosi autovehiculul este irelevantă şi efectuată cu inicul scop de a indice în eroare, întrucât nu există niciun motiv pentru restituirea respectivelor sume, atât timp cât bunurile s-au aflat şi se află în posesia contestatoarei în mod abuziv. Societatea intimată i-a acordat debitoarei prezumţia de bună-credinţă la momentul semnării contractelor, crezând că va fi un partener de încredere şi în baza documentelor care au atestat bonitatea sa pe termen lung, i-a încredinţat folosinţa autovehiculelor, însă contestatoarea nu a făcut decât să tergiverseze restituirea bunurilor către societatea intimată, provocându-i grave prejudicii. În prezent se află în imposibilitatea de a recupera autovehiculele asupra cărora deţine dreptul de proprietate şi pe care debitoarea le foloseşte în mod abuziv şi în prejudiciul societăţii intimate.

Cu privire la suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, învederează că în baza art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă. Astfel, legiuitorul nu a instituit o normă imperativă, ci a lăsat la latitudinea organului jurisdicţional adoptarea acestei decizii, în baza verificării şi studierii documentelor anexate dosarului de executare. Prin dispunerea suspendării, consideră că societatea ar fi grav prejudiciată în drepturile sale recunoscute de lege şi de contractele de leasing, contestatoarea încălcând grav prevederile contractuale, prin neachitarea ratelor restante aferente folosinţei bunurilor închiriate în sistem leasing. Mai mult, pentru a fi aprobată suspendarea, acest capăt de cerere trebuie să fie temeinic motivat, în sensul producerii unui prejudiciu care nu va fi putea fi remediat prin întoarcerea executării.

Faţă de cele prezentate, solicită respingerea contestaţiei la executare, precum şi solicitările referitoare la celelalte capete de cerere şi menţinerea tuturor formelor de executare efectuate de Biroul executorului judecătoresc C.A. ca fiind temeinice şi legale.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său.

Anexează la dosar facturile fiscale nr. 469 şi 470 din 10.12.2008.

La dosar au fost ataşate copii certificate ale actelor dosarului de executare silită nr. 80/2011 înregistrat la B.E.J. C.A. – C.M.

Discutată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2011, prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, instanţa  a admis cererea contestatoarei şi a dispus suspendarea executării silite înfăptuită în dosarul de executare nr. 80/2011 al Biroului executorului judecătoresc C.A. până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Examinând actele şi lucrările dosarului de faţă, precum şi cele ale dosarului execuţional nr. 80/2011, asupra prezentei contestaţii, instanţa reţine următoarele:

Potrivit contractului de leasing financiar nr. 69161 încheiat la data de 10.10.2008, contestatoarea, în calitate de utilizator a obţinut finanţarea de către intimată, în calitate de locator, în vederea dobândirii autovehiculului marca Mercedes Benz Acros, conform facturii proforma nr. 1998/08.10.2008, cu transmiterea dreptului de posesie şi folosinţă a acestuia către utilizator în schimbul plăţii de către acesta a avansului şi a ratelor de leasing (redevenţelor), cu posibilitatea ca utilizatorul să devină proprietar al bunului la expirarea duratei contractului.

Conform prevederilor art. 4 alin. 2 coroborat cu cele ale art. 6 alin. 3 din condiţiile generale -  anexă la contract, intimata, în calitate de locator, avea obligaţia să înmâneze contestatoarei, certificatul de înmatriculare a vehiculului ce a făcut obiectul contractului de leasing, după ce în prealabil avea obligaţia de înmatriculare a acestuia în termen de 30 de zile  de la data recepţiei acestuia, în condiţiile punerii la dispoziţie de către furnizor/dealer în termen de maxim 15 zile de la recepţia autovehiculului a documentelor necesare formalităţilor de înmatriculare.

După predarea bunului către utilizator, acesta a avut drept de folosinţă asupra bunului o scurtă perioadă, în baza unor autorizaţii provizorii, când la rândul său şi-a onorat obligaţia de plată a ratelor de leasing, după care, urmare a neîndeplinirii de către intimată a obligaţiei înmatriculării şi implicit a transmiterii dreptului de folosinţă, vehiculul nu a mai putut fi utilizat de către contestatoare, motiv pentru care aceasta la rândul ei a încetat să mai achite redevenţele lunare, înţelegând să invoce în acest mod excepţia de neexecutare.

Acest fapt rezultă din susţinerile contestatoarei, confirmat de intimată prin răspunsul la interogatoriu, potrivit căruia, locatorul recunoaşte că toate documentele necesare înmatriculării vehiculului respectiv se găsesc la dealer, rezumându-se a răspunde la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, privitoare la nerespectarea obligaţiei din contract referitoare la transmiterea către utilizator a folosinţei bunului, că nu este adevărat, fără a face în vreun fel dovada îndeplinirii acestei obligaţii, precum şi a celei de predare către utilizator a certificatului de înmatriculare.

Mai mult, din raportul de verificare ataşat de contestatoare la dosar rezultă că omologarea autovehiculului ce a făcut obiectul contractului de leasing nu se poate efectua.

Susţine intimata că, în conformitate cu prevederile art. 969 Cod civil „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, astfel că utilizatorul, cât timp a semnat contractul de leasing, nu se poate opune executării silite exercitată ca urmare a neexecutării de bunăvoie a prevederilor acestuia.

Pentru a putea fi aplicate aceste prevederi legale era de datoria intimatei să-şi respecte ea însăşi obligaţiile contractuale corelative, ca apoi, în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate de utilizator, să poată proceda la rezilierea acestui contract, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 5 pct. 9.

Contractul de leasing încheiat de părţi este un contract sinalagmatic, caracteristica esenţială a acestuia constituind-o reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin acestora, fiecare parte având concomitent faţă de cealaltă, obligaţii reciproce.

Din această reciprocitate şi interdependenţă a obligaţiilor, decurg anumite efecte specifice contractelor sinalagmatice, unul dintre acestea fiind acela că dacă una dintre părţi nu şi-a executat propria obligaţie şi pretinde totuşi celeilalte părţi să o execute pe a sa, partea căreia i se pretinde executarea va putea să se opună, invocând excepţia de neexecutare a acesteia – „exceptio non adimpleti contractus”.

Prin invocarea acestei excepţii de neexecutare, utilizatorul a înţeles să suspende executarea propriilor obligaţii, fără intervenţia instanţei de judecată, până când locatorul îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin.

În atare situaţie, rezilierea unilaterală a contractului de leasing dispusă prin hotărârea din 06.01.2010 a directorului B.C.R. L. I.F.N. S.A. este nelegală, astfel că acest contract nu poate face obiectul executării silite, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia avută anterior, fapt ce atrage nulitatea actelor de executare silită înfăptuite la cererea intimatei în dosarul execuţional nr. 80/2011 înregistrat la Biroul executorului judecătoresc C.A.-C.M.

În conformitate cu prevederile art. 7231 Cod procedură civilă, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a cauţiunii în valoare de 15.600 lei achitată şi consemnată conform recipisei nr. 861768/1 din 01.07.2011 emisă de C.E.C. Bank S.

Cât priveşte apărarea contestatoarei întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 51/1997, care prevăd în mod expres că un contract de leasing constituie titlu executoriu în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului, instanţa constată că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în speţă, întrucât dispoziţiile legale sus-prezentate fac referire la acele contracte de leasing ce au ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A.G.I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B.C.R. L. IFN S.A. B. 

Dispune anularea formelor de executare înfăptuite la cererea intimatei împotriva contestatoarei, în dosarul de executare silită nr. 80/2011 al Biroului executorului judecătoresc C.A.-C.M.

Dispune restituirea către contestatoare a cauţiunii în valoare de 15.600 lei achitată şi consemnată conform recipisei nr. 861768/1 din 01.07.2011 emisă de C.E.C. Bank S.

Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 206 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 oct. 2011.

Domenii speta

Spete similare