Potrivit art. 1 din Protocolul 1 din cedo, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de p...

Odată recunoscut dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei judeţene autorităţile implicate în procedura de reconstituire aveau obligaţia efectuării demersurilor necesare punerii în posesie a beneficiarilor şi emiterea titlului.

Prin cererea înregistrată la instanţă reclamanţii A, B, C şi D în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Ţăndărei Agenţia  Domeniilor Statului –Bucureşti, şi X au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să îi pună în posesia suprafeţei de 20 ha balta din Lac care le-a fost acordată prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomiţa şi să li se elibereze titlul de proprietate, să fie obligaţi pârâţii la restituirea fructelor naturale şi industriale, fructe cultivate şi obţinute după momentul reconstituirii dreptului de proprietate, obligarea pârâţilor la plata dobânzilor aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, scutită la plata taxelor judiciare, reclamanţii arată că sunt succesorii legali ai defunctului şi potrivit legii nr. 274/2005 li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 20 ha baltă. Suprafaţa de baltă a fost expropriată de la autorul lor în conformitate cu art. 3 lit. h din Legea de reformă agrară din 1946, nr. 187/1945. Deşi au făcut nenumărate demersuri  din luna martie 2007 şi până în prezent, au primit numai promisiuni verbale fără a se proceda în concret la punerea în posesie şi la eliberarea titlului de proprietate .  Deoarece în perioada 2007 -2010 nu au putut folosi în interesul lor suprafaţa de 20 ha baltă consideră că li s-a produs din vina pârâţilor un prejudiciu deosebit de mare.  Conform art. 998 Cod civil şi potrivit Legii 247/2005 solicită să fie obligaţi pârâţii să îi pună în posesie prin emiterea procesului verbal de punere în posesie , de asemenea, să li se elibereze Titlul de Proprietate pentru suprafaţa de 20 ha baltă.

Pârâta Agenţia Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasive .

Comisia Locală de Fond Funciar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată. În motivare se arată că cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de baltă au fost depuse de reclamanţi la Comisiile Locale de fond funciar, fiind transmise pentru soluţionarea Comisiilor de fond funciar deoarece pe raza administrativă a localităţilor nu există suprafeţe de teren acoperite de ape (baltă).

Faţă de faptul că lacul nu se află în domeniul public sau privat al localităţii administrat de Consiliul Local, Comisia Locală se află în imposibilitatea de a întocmit documentaţia de punere în posesie cu suprafeţele solicitate de către reclamanţi şi eliberarea titlului de proprietate, mai mult prin actele depuse la dosar a dovedit că aceasta a procedat în conformitate cu prevederile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafeţele solicitate şi nu poate fi obligată la plata de daune interese şi cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Prin adresa Societatea Comercială depune în copie schiţa amenajării fişa tehnică şi Procesul verbal de constatare a amenajării piscicole, inventarul suprafeţelor de teren în exploatare vizat de O.C.P.I. pe teritoriul oraşului Ţăndărei.

La rândul său, pârâta a comunicat că are în administrare o suprafaţă de 742,43 ha constituită din balta, suprafaţă ce face obiectul contractului de concesiune.

Numiţii C şi D în baza art. 49 Cod procedură civilă au formulat şi depus cerere de intervenţie în interes propriu .

În cadrul şedinţei de judecată instanţa , faţă de precizările părţilor, a admis în principiu cererea de intervenţie ca fiind făcută în termen şi având legătură cu cauza. 

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Sub nr. au fost înregistrate cererile formulate la Primăria comunei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, printre care şi „…bunurile preluate conform procesului verbal de expropriere cf. decretului 83 din 2 martie 1949 şi a dosarului de expropriere din anul 1945”. Potrivit hotărârii emisă de Comisia pentru îndrumarea aplicării reformei agrare  se expropriază, printre alte bunuri, suprafaţa de 125 ha teren arabil şi de baltă de pe raza comunei.

Prin cererea înregistrată la Consiliul local se solicită retrocedarea în natură, în temeiul Legii nr.247/2005, a suprafeţei totale de 125 ha teren arabil, baltă şi izlaz preluate abuziv .

 Prin procesul verbal s-a stabilit că soluţionarea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile categoria „baltă” este de competenţa Comisiei Locale de fond funciar.

Prin art. 1 din hotărârea emisă de Comisia judeţeană s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafaţa de 20 ha baltă din lacul de la autor defunct, cu înscriere în anexa 24 b, în conformitate cu art. 4, alin.1 indice 1 din Legea 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor legale amintite „Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea”.

Numiţilor A, B şi C li se aduce la cunoştinţă prin adresa că a fost validată reconstituirea  suprafeţei de 20 ha baltă din Lacul, cu înscriere în anexa 24 b ( din HG nr.890/2005  cuprinzând persoanele fizice sau juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului în mod abuziv şi se află amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art. 4 alin. (1)^1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare) cu menţiunea că după întocmirea planului de delimitare şi a planului de încadrare în zonă, întreaga documentaţie urmând a fi transmisă Companiei Naţionale de Administrare a fondului piscicol pentru avizare şi punere în posesie.

S-a procedat la întocmirea documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate cuprinzând Planul parcelar în teritoriul administrativ al oraşului.

Documentaţia a fost transmisă către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol.

Comisia Locală de fond funciar propune prin hotărâre radierea din anexa 24b cu suprafaţa de 20 ha baltă şi înscrierea în anexa 23 a beneficiarilor reconstituirii şi acordarea de despăgubiri. 

Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate invalidează propunerea Comisiei Locale menţinând dispoziţiile primei hotărâri privind înscrierea în anexa 24 b a beneficiarilor, în conformitate cu art. 4, alin.1 indice 1 din Legea 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare

Prin adresa Comisia locală  transmite Agenţiei Naţionale de Pescuit şi acvacultură Bucureşti documentaţia referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafeţe de teren acoperite de luciu de apă fără o finalitate practică.

Hotărârea Comisiei judeţene a adus în beneficiul beneficiarilor reconstituirii o creanţă suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă, dând naştere unui „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei E.D.O. şi nerestituirea terenului până în prezent, în absenţa oricărei despăgubiri, constituie o ingerinţă în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.

Reclamanţii au depus cereri în temeiul art.33 alin.1 teza 3 din Legea nr.1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005 şi OUG nr.127/2005 potrivit cărora „Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”.

Legea nr.18/1991 reprezintă dreptul comun în materia reconstituirii dreptului de proprietate. Actul normativ prevede la art.8 alin.3 că stabilirea dreptului de proprietate se realizează la cerere, procedura de constituire fiind reglementată prin Regulamentul emis în acest sens şi aprobat prin  HG 890/2005 care, la art.11 alin.1 impune că „…., stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulţi moştenitori cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei”.

 Prin urmare, în mod temeinic prin hotărârea comisiei judeţene s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru persoanele care au depus cereri, actele invocate de intervenienţi privesc fapte juridice străine cauzei.

De necontestat că intervenienţii sunt succesorii fostului proprietar ori descendenţilor acestuia, însă legea stabileşte că numai persoanele care depun cerere de retrocedare sunt considerati acceptanti ai mostenirii cu privire la suprafata pentru care se cere retrocedarea. Este una din exceptiile de la principiul indivizibilitatii dreptului de optiune succesorala. Ceilalti mostenitori neintroducand cerere de retrocedare in termenele prevazute de Legea nr. 1/2000 cu modificările aduse prin Legea nr.247/2005 şi OUG nr.127/2005 au pierdut dreptul de a opta pentru aceste suprafeţe, independent de faptul că au formulat în termen cereri şi li s-a reconstituit proprietatea pentru imobile aflate în raza altor localităţi .

 Prin urmare, cererile de intervenţie prin care se solicită recunoaşterea dreptului de proprietate alături de beneficiarii hotărârii Comisiei judeţene sunt neîntemeiate şi vor fi respinse ca atare.

De amintit că potrivit art. 1 din Protocolul 1 din CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional, dispoziţii care potrivit art. 11 alin. 2 din Constituţia României devin parte integrantă a sistemului român de drept.

Privitor la lipsirea de proprietate sunt elocvente cazurile Brumărescu contra României, Constandache şi Vasilescu împotriva României, Viaşu versus România.

Odată recunoscut dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei judeţene autorităţile implicate în procedura de reconstituire aveau obligaţia efectuării demersurilor necesare punerii în posesie a beneficiarilor şi emiterea titlului.

Aceste etape premergatoare emiterii titlului au ca obiect, initial, stabilirea intinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate si, in subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit.

Comisia locală justifică neîndeplinirea acţiunii de punere în posesie  pe considerentul că luciul de apă nu se află în domeniul public sau privat al localităţii administrat de Consiliul Local.

Această situaţie nu trebuie să atragă deposedarea beneficiarilor de dreptul recunoscut prin hotărârea comisiei.

Documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate identifică suprafaţa de teren-luciu de apă pe teritoriul administrativ al oraşului, întindere ce se regăseşte în anexa la contractul de concesiune.  Încheierea concesiunii nu împiedică punerea în posesie a beneficiarilor devreme ce prin contract se prevede la art.2 pct.4 că în situaţia în care suprafaţa de teren ce face obiectul concesiunii va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, se va diminua corespunzător atât redevenţa cât şi investiţiile aferente.

În ce priveşte solicitarea privind „obligarea pârâţilor la plata la restituirea fructelor naturale şi industriale, fructe cultivate şi obţinute după momentul reconstituirii dreptului de proprietate” instanţa reţine pe de o parte că reclamanţii nu au produs dovezi în susţinerea acestei pretenţii, iar pe de altă parte admiterea capătului de cerere implică dovedirea comiterii unei fapte prejudiciabile, or apărarea celor două comisii în sensul că imposibilitatea îndeplinirii atribuţiilor impuse de Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 s-a datorat faptului că terenul în discuţie s-a aflat în administrarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură este fondată.

Pentru aceste considerente, în raport de materialul probator al cauzei, de dispoziţiile legale mai sus amintite, instanţa apreciază cererea reclamanţilor în parte întemeiată .

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 19.04.2012.

Domenii speta

Spete similare