Anulare act

Prin acţiunea civilă promovată la această instanţă şi înregistrată cu nr.1760/21.12.2006 reclamantul A. G. i-a chemat în judecată pe pârâţii A. C. şi A. M. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa , să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr.57 din 15.05.2002 şi acordarea cheltuielilor de judecată.Reclamantul a motivat  că la data de 22.01.2002 a decedat soţia sa A. M. , iar la un interval  de timp de 6 săptămâni a decedat şi unicul lor fiu A. M. G. care i-a avut ca moştenitori pe cei doi pârâţi din cauza de faţă în calitate de soţie supravieţuitoare şi respectiv descendent direct. S-a arătat în motivarea cererii, că dezbaterea succesiunii defunctei A. M. a avut loc la data de 15.05.2002 eliberându-se de către B.N.P.F. G.C. certificatul de moştenitor nr.57 în care apare ca moştenitor acceptant A. M. G. care era decedat şi care în intervalul de timp scurs de la deschiderea succesiunii mamei sale nu a făcut acte de acceptare a moştenirii lăsate de către aceasta.Reclamantul a susţinut că actul contestat nu ar fi trebuit să facă referire decât la pârâţi, în calitate de moştenitori ai defunctei prin intermediul instituţiei retransmiterii succesorale iar nu la fiul său decedat la data emiterii certificatului său de moştenitor, solicitând totodată să se constate că nici A. C. şi nici A.M. C. nu au acceptat în termenul prevăzut de lege moştenirea dezbătută la data de 15.05.2002.In susţinerea acestei din urmă cereri, reclamantul a teoretizat că transmiterea moştenirii operează chiar dacă moştenitorul a decedat înlăuntrul termenului de acceptare a moştenirii, neexercitând dreptul său de acceptare, dar nici nu a repudiat-o, fiindcă din patrimoniul retransmis face parte şi această opţiune care poate şi trebuie exercitată de către beneficiari în perioada rămasă până la împlinirea termenului de prescripţie. Dacă acest termen a expirat, beneficiarul retransmiterii trebuie să dovedească aspectul că moştenitorul a acceptat moştenirea în termen , sau că a murit înainte de expirarea termenului şi acceptarea a fost făcută de el în caz contrar, stingându-se prin prescripţie titlul său de moştenitor.In drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.654 din Codul civil şi pe cele ale art.88 din Legea nr.36/1995 iar în dovedire, a depus la dosar actul a cărui nulitate se invocă şi certificatul de moştenitor suplimentar nr.58/15.05.2002.Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, susţinând în esenţă că certificatul de moştenitor contestat a fost corect emis, că la data deschiderii succesiunii defunctei A. M. fiul acesteia era în viaţă astfel că nu putea fi reprezentat de către propriii moştenitori şi că ei au făcut în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil acte de acceptare expresă a moştenirii defunctei A. M., în acest sens fiind declaraţia de acceptare expresă a moştenirii dată de pârâtul A.M. C. sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr.7466/09.04.2004, cererea pentru eliberarea certificatului de moştenitor nr.58 din 15.05.2002 şi cererea de chemare în judecată a reclamantului, soluţionată prin S.C. nr.2172/15.11.2002, definitivă şi irevocabilă, înscrisuri pe care de altfel, pârâţii le-au depus la dosarul cauzei.Invocând prevederile art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 potrivit cărora cei vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, pârâţii au apreciat că reclamantul nu justifică interes în a promova acţiunea întrucât nu a suferit nicio vătămare şi au invocat totodată şi excepţia prescripţiei extinctive în cauză.Analizând actele şi lucrările dosarului,  instanţa reţine că prin S.C. nr.2172/15.12.2002 a Judecătoriei Filiaşi rămasă definitivă prin D.C. nr.556/25.03.2003 a Tribunalului Dolj şi irevocabilă prin D.C. nr.2931/24.09.2003 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus ieşirea din  indiviziune a reclamantului  şi pârâţilor din prezenta cauză cu privire la masa succesorală rămasă după decesul defunctei A. M., survenit la data de 22.01.2002 şi cu privire la masa succesorală rămasă după decesul defunctului A.M. G., survenit la data de 08.03.2002, pârâţilor atribuindu-li-se calitate procesuală şi vocaţie succesorală concretă în raport cu ambele succesiuni.In cauza respectivă s-a înfăţişat şi certificatul de moştenitor nr.57/2002, instanţa pronunţând soluţia în raport de ansamblul actelor şi lucrărilor dosarului şi care se regăsesc parţial şi în cauza de faţă.Precizarea prezintă relevanţă prin prisma analizării excepţiei extinctive invocată prin întâmpinare .In ceea ce priveşte certificatul de moştenitor nr.57 din 15.05.2002 criticat pentru menţiunile sale de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, trebuie reţinut că acesta este un act de natură necontencioasă şi care produce efecte declarative de drepturi, sancţiunea nulităţii fiindu-i aplicabilă întocmai ca oricărui alt act juridic civil.

Motivele invocate însă, respectiv că unul dintre moştenitorii defunctei A. M. cu privire la care s-a întocmit certificatul nr.57/2002, moştenitor care figurează în act, era decedat la data derulării procedurii succesorale notariale şi că succesorii lui nu au acceptat moştenirea în termen, determină calificarea nulităţii ca fiind una relativă iar nu absolută, întrucât interesul afectat este unul particular existent doar în persoana şi în patrimoniul reclamantului.Chiar dacă nu s-a referit expres la interesul urmărit prin promovarea acţiunii, se poate deduce cu uşurinţă că acesta constă în obţinerea calităţii de unic moştenitor al soţiei predecedate şi culegerea întregii mase succesorale a defunctei. De altfel, reclamantul însuşi a caracterizat nulitatea ce afectează , în opinia sa , actul de moştenitor, solicitând „anularea „ acestuia iar nu  „ constatarea nulităţii sale absolute”.Aşa fiind, instanţa urmează să facă aplicarea prevederilor Decretului nr.167/1958 referitoare la prescripţia extinctivă , acţiunea în anulare aflându-se sub reglementarea actului normativ menţionat, şi urmează să acorde eficienţă juridică dispoziţiei conţinute în art.9 alin.2 conform căreia „ In caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit … a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.”Termenul de 3 ani a început să curgă pentru reclamant chiar de la data întocmirii certificatului de moştenitor a cărui nulitate de invocă , întrucât el a participat la procedura succesorală notarială, fiind menţionat în act ca moştenitor acceptant, ceea ce presupune , fără îndoială, că a fost citat şi s-a prezentat în faţa notarului public , asumându-şi titlul de moştenitor.

Mai mult decât atât, reclamantul a fost parte în procesul în care s-a prezentat acest certificat şi care s-a soluţionat prin S.C. nr.2172/15.11.2002.

Este evident deci că a solicita anularea actului la mai mult de 4 ani de la cunoaşterea motivelor de nulitate este un demers tardiv ce nu mai poate beneficia de concursul statului pentru finalizarea lui în fond.Pe lângă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pârâţii s-au referit în întâmpinare şi la lipsa de interes a reclamantului de a formula prezenta cerere de chemare în judecată, în condiţiile în care nu a suferit nicio vătămare prin emiterea certificatului de moştenitor şi a fost parte la împărţeala succesorală judiciară.Concursul între această excepţie de fond şi cea a prescripţiei, urmează a fi soluţionat în favoarea celei din urmă căci, nevalorificarea unui drept în termenul legal de prescripţie paralizează orice analiză ulterioară asupra respectivului drept.Faţă de considerentele expuse şi admiţând excepţia prescripţiei extinctive invocate, instanţa urmează să respingă acţiunea reclamantului.

Respinge acţiunea civilă având ca obiect „ anulare act” formulată de reclamantul A.G., împotiva pârâţilor A. C. şi A. M. C.,

Domenii speta

Spete similare