Rezoluţiune contract de întreţinere

Sentinţă civilă 1004 din 24.11.2011


SENTINŢA CIVILĂ NR. 1004/24.11.2011 (rezoluţiune contract de întreţinere)

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract întreţinere, acţiune formulată de reclamanţii AV şi AP, împotriva pârâţilor NP şi NE.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.11.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 24.11.2011 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă.

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1.Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 08.04.2011 reclamanţii AV şi AP, au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii NP şi NE, solicitând să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere cu rezervă de uzufruct autentificat sub nr.478/20.02.2008 de BNP NŢ şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, urmând ca imobilul în litigiu să revină în patrimoniul reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea principală este legal timbrată cf. chitanţei nr.003947/06.04.2011 emisă de Or. Lehliu Gară şi timbru judiciar.

I.2. La data de 02.05.2011 pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanţi, iar în situaţia admiterii acţiunii, să se dispună obligarea reclamanţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor pe care le-au adus imobilului în cauză şi instituirea în favoarea acestora, a unui drept de retenţie, până la plata integrală de către reclamanţi, a sumei datorate cu acest titlu.

Cererea reconvenţională este legal timbrată cf. chitanţei nr.005153/16.05.2011 şi nr.0103976/17.11.2011 emise de Or. LG şi timbru judiciar.

II Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1 În motivarea acţiunii principale se arată că, prin contractul de întreţinere cu rezervă de uzufruct autentificat sub nr.478/20.02.2008 de BNP NŢ reclamanţii au predat pârâţilor nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafaţă de 1539 m.p., teren intravilan, din măsurători  rezultând 1518,14 m.p., împreună cu locuinţa aflată pe acesta, construită  din paiantă, acoperită cu ţiglă, formată din trei camere, 2 holuri şi separat anexe gospodăreşti, înscris în cartea funciară nr.16, reclamanţii rezervându-şi dreptul de uzufruct asupra întregului imobil pe timpul vieţii.

În schimbul imobilului descris mai sus, pârâţii s-au obligat să-i întreţină până la sfârşitul vieţii, întreţinere ce implică efectuarea menajului întregii gospodării, respectiv asigurarea condiţiilor corespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar al locuinţei, efectuarea cumpărăturilor de hrană, întreţinere, lumină, medicamente, asistenţă medicală, spitalizare, iar la data decesului să-i înmormânteze cu respectarea datinilor creştineşti.

În luna mai 2010 pârâţii s-au mutat împreună cu reclamanţii în casa din comuna DV, iar neînţelegerile au apărut în jurul sărbătorilor de Crăciun 2010, întrucât pârâţii au edificat o bucătărie şi o baie, legate de zidul casei, fără a avea autorizaţie de construcţie şi fără acordul reclamanţilor. Pe fondul acestor neînţelegeri, pârâţii le-au adresat grave injurii reclamanţilor, nu le-au mai acordat întreţinere, motivând că nu au bani să-i întreţină şi că au încheiat acest contract de întreţinere, din interes.

La sfârşitul anului 2010, pârâţii nu le-au mai lăsat accesul în bucătărie şi în baie reclamanţilor spunându-le că ei sunt stăpânii casei, fiind nevoiţi să rabde de foame câteva zile până şi-au amenajat separat o bucătărie.

În ziua de 20.03.2011, pârâţii le-au adresat injurii şi ameninţări, în urma cărora reclamanta, am făcut un preinfarct fiind internată de urgenţă la Spitalul LG, cu salvarea.

După plecarea reclamantei la spital, pârâţii au continuat să-i adreseze reclamantului AV, injurii şi ameninţări, motivat de faptul că nu reclamanţii nu vor să le doneze 300 m.p. din terenul intravilan, fără nici-o clauză.

În drept se invocă art.1020 – 1021 Cod civil.

II.2. În motivarea întâmpinării pârâţii arată că de la încheierea contractului, s-au preocupat în mod permanent să le asigure reclamanţilor întreţinerea cu toate cele necesare traiului zilnic, respectiv: locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, combustibil pentru încălzire, medicamente şi îngrijire medicală în caz de boală sau de nevoie şi au locuit în toată această perioadă împreună şi au gospodărit alături de aceştia.

Se arată că nu este adevărat că le-ar fi interzis reclamanţilor accesul în bucătărie şi la baie şi nu i-au lăsat niciodată să rabde de foame, aşa cum în mod nejustificat susţin .

De asemenea se arată că este adevărat că reclamanta, a fost internată în luna martie a anului curent, în Spitalul LG, dar afecţiunea cardiacă pe care a suferit-o şi care a necesitat spitalizarea s-a datorat stării de etilism cronic în care s-a aflat şi nicidecum injuriilor şi ameninţărilor pe care le-ar fi proferat la adresa acesteia, aspect ce rezultă din adeverinţa medicală emisă de Spitalul LG, la data de 27.03.2011, înscris din care rezultă şi faptul că au vizitat-o zilnic pe reclamantă la spital, fiind alături de ea şi îngrijind-o în permanenţă cât s-a aflat în această stare de boală.

Cu puţin timp înainte de intentarea acţiunii reclamanţii refuză întreţinerea pe care pârâţii sunt dispuşi să le-o acorde, făcând în acest sens toate demersurile posibile pentru a le asigura un trai cotidian decent.

În luna iunie a anului 2010, pârâţii susţin că s-au mutat în imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere şi întrucât locuinţa nu era într-o stare foarte bună, au procedat la renovarea acesteia respectiv au tencuit la interior toate camerele, au montat pardoseli din parchet şi gresie pe beton în toate încăperile, am vopsit întreaga tâmplărie a locuinţei (uşi şi ferestre), au turnat trotuare din ciment pe lângă locuinţă, aproximativ 30 - 35 m.l. şi au montat garduri despărţitoare în interiorul curţii (aprox.30 m.l.), confecţionate din plasă şi scândură, iar în vara anului trecut, după ce s-au mutat în imobil, au considerat că se impune extinderea locuinţei iniţiale şi au construit, având acordul reclamanţilor, două camere, cu destinaţie de bucătărie şi baie, complet finisate în prezent şi utilate cu toate instalaţiile necesare şi mobilierul corespunzător.

În acest an, pârâţii precizează că având iniţial aprobarea celor doi reclamanţi, au edificat o construcţie anexă, separată de vechea locuinţă, construcţie realizată din zidărie din BCA, pe fundaţie de beton armat, tencuită la exterior şi interior, cu tâmplărie din PVC montată şi acoperiş din tablă, construcţie formată din 2 camere şi hol, în suprafaţa construită de aproximativ 60 m.p. obţinând autorizaţia emisă de Consiliul local al comunei DV judeţul C, sub nr.3/07.04.2011, şi certificatul de urbanism din aceeaşi dată.

După edificarea acestei construcţii şi ajungerea la stadiul descris mai sus, reclamanţii, cu toate că au cunoscut că au avut autorizaţie de construire, au promovat o acţiune în justiţie, cerând pe cale de ordonanţă preşedinţială, sistarea lucrărilor.

În drept se invocă disp.  art.l 15 - 118 şi 119 - 120 C.pr.civ.

III. Probele administrate:

În probaţiune reclamanţii au ataşat  în copie următoarele acte: contractul de întreţinere cu rezervă uzufruct autentificat sub nr.478/20.02.2008 de BNP NŢ.

 În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat probele cu acte, interogatoriul pârâţilor şi 2 martori.

În probaţiune pârâţii au ataşat  în copie înscrisuri.

În apărare pârâţii solicită probele cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică imobiliară – construcţii.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, proba testimonială fiind audiaţi doi martori la propunerea ambelor părţi şi o expertiză tehnică imobiliară.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. ÎN FAPT

Prin contractul de întreţinere cu rezervă de uzufruct autentificat sub nr.478/20.02.2008 de BNP NŢ, reclamanţii au predat pârâţilor nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafaţă de 1539 m.p., teren intravilan, din măsurători rezultând 1518,14 m.p., împreună cu locuinţa aflată pe acesta, construită  din paiantă, acoperită cu ţiglă, formată din trei camere, 2 holuri şi separat anexe gospodăreşti, înscris în cartea funciară nr.16, reclamanţii rezervându-şi dreptul de uzufruct asupra întregului imobil pe timpul vieţii.

Prin contractul susmenţionat, pârâţii şi-au asumat obligaţia acordării întreţinerii reclamanţilor pe tot restul vieţii constând în hrană, combustibil pentru încălzire, îmbrăcăminte, şi îngrijire medicală, iar la data decesului să-i înmormânteze cu respectarea datinilor creştineşti.

 Reclamanţii susţin că pârâţii nu şi-au mai îndeplinit obligaţiile asumate din luna decembrie 2010, iar probatoriul administrat confirmă culpa pârâţilor în neexecutarea obligaţiilor asumate.

Deşi pârâţii nu au recunoscut la interogatoriu neândeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de întreţinere, susţinerile reclamanţilor sunt confirmate de martorii audiaţi. Astfel cum rezultă din depoziţia martorei CE propusă de reclamanţi, aceştia din urmă din 2008 data încheierii contractului şi până în mai 2010 când pârâţii s-au mutat în imobil nu au beneficiat de întreţinerea pârâţilor, venind de 2-3 ori şi refuzând să-i ajute atunci când îi chemau la treabă în grădină motivând că au serviciu, îmrejurarea fiind percepută personal de martoră care a afirmat că forma numărul de telefon pentru reclamanţi care nu ştiau carte.

Din luna mai 2010 când pârâţii s-au mutat în imobil, martora a arătat că relaţiile dintre părţi erau bune în weekend, mâncau toţi la aceeaşi masă reclamanţii contribuind cu jumătate din cheltuieli, iar în rest pârâţii încuiau mâncarea. Întrucât împrejurările sunt percepute indirect din spusele reclamanţilor instanţa va înlătura din depoziţia martorei susţinerea privind încuierea mâncării nefiind susţinută de altă probă.În schimb martora a arătat că în iarna 2010 fiecare din părţi şi-a cumpărat lemne din banii proprii, iar reclamanţii şi-au făcut singuri cumpărăturile, faptul fiind confirmat şi de martora TL care a arătat că reclamanţii şi-au cumpărat lemne şi porc.

În schimb martorii propuşi de pârâţi, NF şi SA infirmă depoziţiile martorilor reclamanţilor, arătând că aceştia au primit întreţinere pârâţii aducându-le mâncare cu taxiul (martora NF susţinând că i-a văzut cu sacoşele), cumpărându-le lemne pentru foc, însă instanţa va îndepărta depoziţiile martorelor sub aspectul întreţinerii întrucât faptele sunt percepute indirect de la pârâţi sau alte persoane (dna M) fiind în mod evident subiective.

Cert este că toţi martorii au confirmat că pârâţii au făcut îmbunătăţiri imobilului reclamanţilor: au tencuit pereţii pe interior, iar pe afară au vopsit casa, au montat parchet şi gresie, şi au construit lipit de casă o baie şi bucătărie, au turnat trotuare în curte.

De asemenea martorii în acord cu susţinerile pârâţilor au arătat că în locul anexei din curte pârâţii au construit o casă compusă din 2 camere, baie şi bucătărie în luna aprilie 2011, fapt dovedit şi de obţinerea autorizaţiei de construire nr. 3 din 07.04.2011 obţinută la cererea pârâţilor, dată de la care au apărut scandalurile între părţi.

Deşi martorii propuşi de reclamanţi cât şi aceştia susţin că pârâţii au construit o bucătărie şi o baie lipide de zidul casei fără acordul lor, fapt ce a atras scandalurile, cât şi că ulterior au construit o casă compusă din 2 camere, baie şi bucătărie în luna aprilie 2011, instanţa apreciază că dezacordul cu privire la construire nu s-a exprimat de reclamanţi din faza iniţială când s-au iniţiat lucrările, ci ulterior abia după obţinerea autorizaţiei de construire şi promovarea prezentei acţiuni. În acest sens se reţine că potrivit propriilor susţineri din acţiune construcţia băii şi bucătăriei a avut loc în mai 2010, iar a casei în aprilie 2011 cf. susţinerilor chiar a martorilor propuşi de reclamanţi, iar plângerile formulate la poliţie au fost făcute la 08.04.2011 şi 01.05.2011 ( filele 42,43),  la primărie la data de 07.04.2011 (fila 115), iar la Inspectoratul Judeţean în Construcţii Călăraşi la data de 14.04.2011, ceea ce denotă că la momentul începerii construcţiilor pârâţii au avut acordul reclamanţilor, altfel printr-o prezumţie simplă admisibilă în condiţiile art. 1203 C.civ. se prezumă că şi-ar fi manifestat dezacordul încă din faza incipientă a lucrărilor şi nu după terminarea acestora.

Prin urmare chiar dacă între părţi au avut loc scandaluri determinate de construcţiile efectuate de pârâţi, construirea acestora nu constituie o împrejurare care să constituie o obligaţie prevăzută prin contractul de întreţinere care să determine ori nu rezoluţiunea acestui contract.

Doar neexecutarea obligaţiei de întreţinere a reclamanţilor duce la rezoluţiunea contractului, martora CE confirmând în plus faţă de cele reţinute deja, că reclamantul, cât soţia sa a fost internată în spital a mâncat la ea şi la o verişoară a acesteia, întrucât pârâţii i-au încuiat uşa de la bucătărie, fapt confirmat şi de martora TL. Contrar susţinerilor reclamanţilor obţinerea autorizaţiei de construire nu conferă pârâţilor calitatea de constructor de rea credinţă întrucât la data emiterii acesteia pârâţii aveau nuda proprietate asupra terenului, astfel că puteau construi pe el având dreptul de dispoziţie asupra terenului (reclamanţii păstrând doar atributele de a stăpâni şi folosi imobilul).

Cât priveşte împrejurarea că pârâţii au scos mobila reclamanţilor în curte susţinută de martora Tudor Lucica, aceasta este nereală fiind infirmată de martora NF.

În ceea ce priveşte agresiunile verbale invocate de reclamanţi aceasta sunt dovedite susţinerile martorei CE propusă de aceştia fiind percepute direct şi confirmate de martora NF care a auzit de asemenea în mod direct discuţiile purtate.

IV.2 ÎN DREPT

Potrivit art. 970 Cod civil convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă.

Potrivit art. 1020 şi 1021 Cod civil, condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice. În cazul în care una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile creditorul obligaţiei neexecutate are dreptul de a alege între a cere executarea obligaţiei şi desfiinţarea contractului cu daune interese.

În speţă, din probele administrate rezultă că reclamanţii nu au mai beneficiat de întreţinere de la pârâţi din decembrie 2010, iar neexecutarea obligaţiilor din contract este imputabilă pârâţilor astfel cum rezultă din analiza situaţiei de fapt reţinute.

Cum neexecutarea este determinată de culpa debitorului întreţinerii, faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază întemeiată acţiunea principală, urmând a o admite şi a dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între părţi. Întrucât efectul rezoluţiunii contractului produce efecte retroactive (ex tunc) pe cale de consecinţă în baza principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară, urmează ca dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului atacat să revină în patrimoniul de drept al reclamanţilor.

IV.3 Referitor la contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului:

În speţă, pârâţii reclamanţi nu au indicat un temei legal pentru obligarea la plata sumei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.

Instanţa apreciază că fiind f?cută dovada executării acestor lucrări cu martorii audiaţi în cauză şi efectuarea expertizei tehnice imobiliare, se impune despăgubirea pârâţilor care au executat aceste lucrări, în temeiul art. 494 al.3 C.civ.

Potrivit art. 492 C.civ. “orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.

Prin urmare, în favoarea proprietarului terenului funcţionează prezumţia că este şi proprietarul supraedificatelor dar prezumţia poate fi răsturnată, făcându-se dovada contrarie.

În accepţiunea Codului civil accesiunea se produce de plin drept, pe măsura ridicării construcţiei, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă a proprietarului terenului în acest sens. Prin urmare dreptul de proprietate asupra construcţiei se dobândeşte încă de la momentul edificării construcţiei, independent de plata despăgubirilor, iar constructorul poate să-şi valorifice dreptul la despăgubiri, ca orice drept patrimonial, în termen de trei ani, termen care începe să curgă din momentul în care proprietarul terenului şi-a manifestat intenţia de a-şi însuşi construcţia.

În speţă reclamanţii urmare a rezoluţiunii contractului de întreţinere (ce produce efecte retroactive) au redobândit dreptul de proprietate asupra terenului ce a format obiectul contractului, iar introducerea prezentei cereri de chemare în judecată denotă intenţia reclamanţilor de a păstra pentru ei îmbunătăţirile şi construcţiile efectuate de pârâţi, fiind aplicabile dispoziţiile art.494 alin.3 teza I C.civ, potrivit cărora proprietarul terenului dacă voieşte a păstra pentru el clădirile este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii.

Cu privire la cuantumul îmbunătăţirilor şi construcţiei edificate de pârâţi potrivit raportului de expertiză acestea se ridică la valoarea de 90.972 lei, reprezentând valoarea de circulaţie.

Prin urmare instanţa va omologa raportul de expertiză imobiliară, va admite cererea reconvenţională şi va obliga reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 90.972 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate şi a construcţiei edificate realizate de pârâţi.

IV.4 Referitor la instituirea unui drept de retenţie:

Ca o garanţie a plăţii sumelor datorate de reclamanţi, pârâţii au solicitat instituirea unui drept de retenţie în favoarea lor asupra construcţiei, până la plata integrală a sumei reprezentând valoarea îmbunătăţirilor şi a construcţiei.

Instanţa constată că spre deosebire de celelalte garanţii reale care au o reglementare distinctă în Codul Civil sau în alte legi speciale, dreptul de retenţie nu este reglementat de Codul Civil sub forma unei instituţii aparte dar este unanim acceptat în doctrină şi practica judiciară, fiind calificat ca o formă de garanţie reală imperfectă, condiţia principală pentru instituirea dreptului fiind aceea a conexităţii între obiectul asupra căruia se cere a se institui dreptul de retenţie şi datoria pe care urmează să o garanteze (debitum cum re iunctum).

Cum în speţă este îndeplinită cerinţa conexităţii, instanţa va admite cererea pârâţilor şi va institui în favoarea acestora un drept de retenţie, asupra construcţiei edificate de aceştia pe terenul reclamanţilor, până la plata sumelor datorate de reclamanţi.

V. Referitor la cheltuielile de judecată:

Având în vedere prevederile art. 276 C.p.civ. şi cheltuielile efectuate de părţi (reclamanţii 1244 lei taxă de timbru, 500 lei onorariu avocat, iar pârâţii 4216 lei taxă de timbru, 800 lei onorariu expertiză) instanţa va compensa cheltuielile de judecată şi va obliga reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 3272 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanţii AV şi AP, în contradictoriu cu pârâţii NP şi NE.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâţi.

Dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere cu rezervă de uzufruct autentificat sub nr.478/20.02.2008 de BNP NŢ. Repune părţile în situaţia anterioară încheierii contractului, dreptul de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul contractului intrând în patrimoniul de drept al reclamanţilor.

Obligă reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 90.972 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate şi a construcţiei edificate realizate de pârâţi.

Instituie în favoarea pârâţilor un drept de retenţie, asupra construcţiilor edificate de aceştia pe terenul reclamanţilor (baie, bucătărie şi casă compusă din 2 camere, baie, bucătărie), până la plata sumelor datorate de reclamanţi.

Obligă reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 3272 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Cu recurs  în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.11.2011.