Mpiedicare la executare. Art. 419 Cod procedură penală. Graţiere pedepse. Legea nr. 543/2002.

Sentinţă penală 54 din 07.02.2007


JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA PENALĂ NR.54/P DIN DATA DE 07.02.2007

Împiedicare la executare. Art. 419 Cod procedură penală. Graţiere pedepse. Legea nr. 543/2002.

La data de 05.04.2006 Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Mangalia, a sesizat instanţa solicitând să se constate prin hotărâre judecătorească faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatei R.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin.1-209 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal  prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 se încadrează în dispoziţiile art.1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.

în motivarea cererii, s-au arătat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 286/01.06.2006 pronunţată de Judecătoria Mangalia a fost admisă contestaţia la executare , a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 pronunţată de aceeaşi instanţă şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin.1-209 lit. i Cod penal.

Prin aceeaşi sentinţă instanţa a constatat că inculpata are de executat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 pronunţată de Judecătoria Mangalia privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin.1-209 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 13 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 437 din 25.09.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admis apelul declarat de condamnata R.I. şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale nr. 286/01.06.2006 pronunţată de Judecătoria Mangalia şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă în vederea respectării dispoziţiilor legale privind motivarea hotărârii.

Pentru pronunţarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că sentinţa apelată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 356 Cod procedură penală ce vizează nemotivarea explicită şi conclusivă a hotărârii întrucât considerentele nu sunt relevante în sensul de a clarifica de ce prima instanţă, descontopind două pedepse componente, a constatat că doar una dintre acestea cade sub incidenţa Legii nr. 543/2002.

În vederea soluţionării contestaţiei, din analiza actelor şi lucrărilor din dosarul nr. 328/1997 al Judecătoriei Mangalia, a reţinut următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 464 pronunţată de Judecătoria Mangalia la data de 08.09.1997 inculpata R.I. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 lit. g cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 13 Cod penal şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a Cod penal şi în baza art. 34 lit. a Cod penal a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Pentru pronunţarea acestei sentinţe instanţa a reţinut că fapta inculpatei R.I., care în perioada 11.10.1996- 04.11.1996, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras diferite sume de bani din locuinţa părţii vătămate C. M., unde a pătruns prin efracţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 lit. g cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 13 Cod penal iar fapta inculpatei, care în perioada 17.11.1996- 05.12.1996 şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras, prin escaladare,  din locuinţa părţii vătămate C. M. diferite sume de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Având în vedere cele reţinute instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea cererii şi pentru a constata graţiate în baza Legii nr. 543/2002 ambele pedepse aplicate condamnatei R.I. prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 pronunţată de Judecătoria Mangalia.

În drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 „ se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată.” iar potrivit art. 4 alin. 2 punctul 12 „ nu beneficiază de prevederile art. 1 -3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru furtul de autovehicule precum şi furtul calificat, prevăzute de art. 209 alin.1 lit. a), b), d), şi g), alin.2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 146/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 5 iulie 2001 şi în art. 209 alin. 2-4 în redactarea în vigoare.”

Potrivit Codului penal în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, art. 209 alin. 1 lit. g sancţiona furtul săvârşit în timpul nopţii.

Codul penal a primit această redactare prin Legea nr. 140 din 1996, care a intrat  în vigoare la data de 14 noiembrie 1996.

 Ambele furturi pentru care condamnatei R.I. i-au fost aplicate cele două pedepse cu închisoare, de 3 ani şi respectiv 1 an şi 6 luni, au fost săvârşite prin efracţie şi respectiv prin escaladare iar nu în timpul nopţii, circumstanţă înlăturată de legiuitor de la beneficiul graţierii prin referirea la dispoziţiile art. 209 alin.1 lit. g al Codului penal în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000.

Dealtfel, încadrarea juridică a faptelor săvârşite de condamnată în perioada 11.10.1996- 04.11.1996 a fost făcută de instanţă cu referire la dispoziţiile art. 13 Cod penal avându-se în vedere tocmai modificările acestui act normativ intervenite la data de 14.11.1996, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa apreciază că ambele pedepse aplicate condamnatei R.I. prin sentinţa penală nr.  464 pronunţată de Judecătoria Mangalia la data de 08.09.1997 intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis cererea, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată condamnatei R.I. prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 328/1997, rămasă definitivă prin neapelare şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate condamnatei: pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1-209 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal  şi art. 13 Cod penal şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiate ambele pedepse aplicate condamnatei R.I. prin sentinţa penală nr. 464 din 08.09.1997 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 328/1997.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză  rămân în sarcina statului.