Pasiv succesoral. Limite de acordare.

Sentinţă civilă 268 din 15.01.2008


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 1500/232/2007, reclamanta P. E. a chemat în judecata pe pârâta S. I., solicitând iesirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale ramase de pe urma defunctilor parinti, împartirea bunurilor succesorale în cote egale, precum si obligarea pârâtei la despagubiri în cota de ½ din cheltuielile reprezentând pasivul succesoral, respectiv cheltuielile ocazionate de decesul defunctului N. D., în suma de 4000 lei, cheltuielile ocazionate de obiceiurile crestinesti ulterioare, în suma de 1000 lei, respectiv o pomana si cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctei N. S., în suma de 4000 lei.

Din pasivul succesoral fac parte si cheltuielile de înmormântare, dar acestea nu trebuie sa fie excesive. Având în vedere ca defunctii si-au construit în timpul vietii mormântul si crucea si au cumparat o parte din lucrurile necesare înmormântarii, precum si faptul ca reclamanta a încasat toate ajutoarele de înmormântare acordate si nu a pretins existenta unei datorii succesorale în legatura cu edificarea monumentului funerar, instanta a apreciat ca neîntemeiata cererea privind includerea în pasivul succesoral a cheltuielilor de înmormântare a celor doi defuncti.

Referitor la cheltuielile cu îngrijirea defunctilor, al caror cuantum de altfel reclamanta nu l-a precizat, instanta a retinut ca acestea nu pot fi incluse în pasivul succesoral, deoarece privesc îndeplinirea obligatiei de întretinere datorata de copii parintilor, în temeiul art. 86 din Codul familiei, problema urmând a fi solutionata între debitorii acestei obligatii, fara implicarea patrimoniului succesoral.

În ceea ce priveste cheltuielile ulterioare celor doua înmormântari, prilejuite de îndeplinirea obiceiurilor crestine, instanta de asemenea a apreciat ca nu pot fi incluse în pasivul succesoral. Aceasta deoarece din pasivul succesoral fac parte datoriile si sarcinile mostenirii.

Or, cheltuielile prilejuite de pomenirea memoriei defunctilor nu pot fi considerate drept datorii succesorale, caci nu sunt obligatii patrimoniale ale celor doi defuncti.

Nici sarcini succesorale nu pot fi considerate aceste cheltuieli, deoarece prin sarcini ale mostenirii se înteleg acele obligatii care, fara a exista în patrimoniul celui care lasa mostenirea, se nasc în persoana mostenitorului, la deschiderea mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din vointa lui. A aprecia ca în persoana mostenitorului, la data deschiderii succesiunii, se nasc obligatii de îndeplinire a unor obiceiuri religioase, fara a exista o clauza testamentara în acest sens, ar aduce atingere libertatii de constiinta garantata de alin. 1 al art. 29 din Constitutie potrivit caruia libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma si nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. Daca reclamanta a înteles, potrivit convingerilor sale religioase, sa respecte obiceiurile crestin ortodoxe ale locului, de pomenire a defunctilor, acelasi lucru nu poate fi impus si pârâtei, chiar daca, asa cum rezulta din depozitia martorilor F. I. si A I., si pârâta a organizat o parte din aceste obiceiuri, în masura în care a înteles ca o obliga propria credinta religioasa.(opinie minoritara)

Solutia a fost mentinuta in caile de atac.