Temeinicia procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei

FAPTUL CĂ PETENTUL, BAZÂNDU-SE, ÎN OPINIA SA, PE ARGUMENTE LOGICE, A COMUNICAT RĂSPUNSUL CĂTRE INTIMAT DOAR CU REFERIRE LA UNA DINTRE CELE TREI ADRESE SUCCESIVE, NU POATE CONSTITUI O CAUZĂ CARE SĂ ÎNLĂTURE CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI ŞI CARE SĂ CONDUCĂ LA ANULAREA PROCESELOR – VERBALE CONTESTATE

Prin sentinţa civilă nr. 204/14.05.2009, pronunţată de judecătoria însurăţei, instanţa a admis, în parte, plângerea contravenţională formulată de petentul C V şi a dispus înlocuirea cu sancţiunea avertismentului a celor două amenzi contravenţionale aplicate prin procesele - verbale contestate.

Prin cererea formulată, petentul C V a solicitat anularea proceselor – verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BR nr. şi seria BR nr., întocmite la data de 27.03.2009.

În motivare, petentul a arătat că, prin Poşta Română, a primit la domiciliu trei adrese prin care i se solicita să comunice cine a condus autoturismul O C’, în ziua de 27.03.2009, prin localitatea Însurăţei, din direcţia Slobozia spre Brăila, motivaţia fiind că respectivul autoturism a circulat pe raza localităţii şi în afara ei  cu viteza peste limita admisă de lege, pe acele sectare de drum, fiind înregistrat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Petentul a mai învederat că, dat fiind faptul că a primit trei adrese prin care se indica că, în cauză, constatarea neregulilor s-a realizat la Km 46+100 (ora 13.55), la Km 45+500 (ora 13.56) şi la Km 40+0 (ora 14.00), pe acelaşi tronson de drum, pe o distanţă de numai 5,5 Km şi pe o perioadă de timp de numai 5 minute, a considerat normal să răspundă la o singură solicitare, cea intermediară, fiind evident, în opinia sa, că, în acel interval de timp, autoturismul nu putea fi condus de mai multe persoane.

Totodată, petentul precizează că, pe numele său, au fost întocmite procesele – verbale contestate pentru omisiunea de a trimite răspunsul la celelalte ouă solicitări.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BR nr., întocmit la dat de 27.03.2009, petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 540 lei, în temeiul art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârşirea faptei prevăzute de acelaşi text normativ coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d şi art. 39 din OUG nr. 195/2002.

Agentul constatator a reţinut că, întrucât, la data de 27.02.2009, ora 13:55:45, autovehiculul marca O, a fost înregistrat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, în Însurăţei, DN 21, Km 46+100, circulând cu o viteză de 106,7 Km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 50 Km/h, în conformitate cu art. 39 din OUG nr. 195/2002, i s-au solicitat petentului datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice în termen de 5 zile de la primirea solicitării, insă petentul nu a comunicat datele solicitate Serviciului Poliţiei Rutiere.

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BR nr. nr., întocmit la data de 23.03.2009, numita C M a fost a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 120 lei şi aplicarea a 2 puncte penalizare, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 şi art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârşirea faptei prevăzute de aceleaşi dispoziţii normative.

Agentul constatator a reţinut că, la data de 27.02.2009, ora 13:56:47, numita C M a fost depistată conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare,  pe ruta Slobozia – Brăila, în localitatea Însurăţei, DN 21, Km 45+500, cu o viteză de 63,7 Km/h, peste limita maximă admisă de lege.

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BR nr. întocmit la dat de 27.03.2009, petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 540 lei, în temeiul art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârşirea faptei prevăzute de acelaşi text normativ coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d şi art. 39 din OUG nr. 195/2002.

Agentul constatator a reţinut că, întrucât, la data de 27.02.2009, ora 14:00:19, autovehiculul marca O, cu nr. de înmatriculare a fost înregistrat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, pe DN 21, Km 40+0, circulând cu o viteză de 124,5 Km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 100 Km/h, în conformitate cu art. 39 din OUG nr. 195/2002, i s-au solicitat petentului datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice în termen de 5 zile de la primirea solicitării, insă petentul nu a comunicat datele solicitate Serviciului Poliţiei Rutiere.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea proceselor - verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestate, seria BR nr. şi seria BR nr., întocmite la data de 27.03.2009, instanţa reţine că acestea au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia proceselor – verbale contestate, instanţa reţine că acestea au fost întocmite în baza dispoziţiilor art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 şi în conformitate cu acestea.

În sensul art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni necomunicarea, de către persoana fizică, în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Faptul că petentul, bazându-se, în opinia sa, pe argumente logice, a comunicat răspunsul către intimat doar cu referire la una dintre cele trei adrese succesive , nu poate constitui o cauză care să înlăture caracterul contravenţional al faptei şi care să conducă la anularea proceselor – verbale contestate.

Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în situaţiile expres prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care se referă la legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, eroarea de fapt, precum şi infirmitatea, dacă are legătură cu fapta săvârşită. Or, situaţia învederată de către petent, nu se regăseşte în enumerarea exhaustivă de mai sus. De altfel, fiecare adresă emisă de intimat şi, implicit, fiecare solicitare a acestuia determină naşterea unei obligaţii distincte în sarcina petentului de a comunica datele de identificare ale persoanei care a condus autovehiculul în cauză în împrejurările indicate.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată contravenientului, instanţa reţine că, potrivit art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar, în sensul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa hotărăşte şi asupra sancţiunii aplicate prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Cu referire la cauza de faţă, se va avea în vedere că pericolul social al faptei petentului este unul redus în condiţiile în care omisiunea acestuia de a comunica datele solicitate intimatului nu este expresia intenţiei sale de a se sustrage obligaţiilor ce îi revin, ci se datorează unei constatări logice potrivit căreia, date fiind distanţele scurte parcurse de autovehicul între momentele în care a fost înregistrat de aparatele radar situate pe DN 21, Km 46+100,  Km 45+500, respectiv Km 40+0, precum şi intervalele extrem de scurte de timp între cele trei înregistrări, este puţin probabil ca persoana care conducea autovehiculul să fi fost diferită la cele trei momente succesive.

În acelaşi context, se va avea în vedere că, aşa cum rezultă din procesul – verbal seria BR nr. nr., întocmit la data de 23.03.2009, prin care numita C M a fost sancţionată contravenţional pe baza înregistrării aparatului radar situat în Însurăţei Km 45+500, din data de 27.02.2009, ora 13:56:47, petentul a comunicat intimatului datele solicitate printr-una dintre cele trei adrese succesive.

În consecinţă, date fiind toate împrejurările descrise mai sus, instanţa reţine că  sancţionarea petentului cu amenda contravenţională în cuantum de 450 lei, prin fiecare dintre procesele – verbale contestate, respectiv seria BR nr. şi seria BR nr. , întocmite la data de 27.03.2009, este disproporţionată în raport de pericolul social concret al faptelor săvârşite.

Conform art. 7 alin. 2 şi alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” şi „se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Domenii speta

Spete similare