Vatamare corporala grava

DOSAR NR. ./246/2011

SENTINŢA PENALĂ NR.41/2012

Constată că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu cu nr.--/P/2011 din -- septembrie 2011, înregistrat  la această instanţă la data de 12.09.2011, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută şi pedepsită de art.182 al.1 cod penal, comisă prin aceea că  în data de 09.02.2011 inculpatul s-a deplasat pe un  teren cu vegetaţie împădurită din apropierea localităţii S.M, prilej cu care la aproximativ 1 km de localitate, l-a întâlnit pe partea vătămată T.P., care avea un topor în mână cu care a tăiat arbori de esenţă salcâm de pe terenul proprietatea asociaţiei.

Din declaraţia părţii vătămate rezultă că acesta a intenţionat să adune nişte vreascuri şi să îşi facă o coadă de  lemn de salcâm pentru hârleţ şi în momentul în care inculpatul a ajuns la el, l-a întrebat ce caută în pădure, după care l-a lovit cu un băţ de lemn până ce a căzut la pământ.

Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a smuls părţii vătămate, despre care ştia că a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni de violenţă, toporul din mână după care l-a predat Postului de Poliţie Ş, aşa cum rezultă  din procesul verbal încheiat la 10.02.2011.

Partea vătămată T.P. în şedinţa publică din 25.10.2011 a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 euro reprezentând daune morale şi materiale, iar la termenul de judecată din data de 08.11.2011 a depus o cerere prin care  şi-a precizat pretenţiile  solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale şi  100 lei daune materiale.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, şi având în vedere declaraţia inculpatului F.A. jr. fila 24, declaraţia martorei  M.P. fila 9, R F M fila 33 şi F.A. sen. fila 64 dosar, precum şi actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine în fapt următoarele:

Inculpatul F.A. este paznic la „AC P S-M” jud. Arad, asigurând paza pe suprafeţele şi terenurile împădurite ale acestei asociaţii  de pe raza localităţii S –M.

În  data de 09.02.2011, partea vătămată T.P. s-a deplasat pe terenul asociaţiei pentru a tăia arbori de esenţă salcâm, având asupra sa un topor. Ajungând pe terenul asociaţiei, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-i predea toporul care îl avea asupra s-a pentru a-l duce Postul de Poliţie, iar partea vătămată a refuzat să-i predea inculpatului toporul, şi a ridicat toporul să-l lovească pe inculpat. În acel moment inculpatul a prins de coada toporului şi a făcut o mişcare de răsucire în urma căreia a reuşit să smulgă toporul  din mâinile părţii vătămate, partea vătămată căzând la pământ cu mâna în hiperextensie, fracturându-şi osul scafoid carpian drept, fapt ce rezultă din declaraţia inculpatului coroborată cu certificatul medico -  legal  şi cu raportul de primă expertiză medico legală aflate la dosar. Osul scafoid carpian drept este osul situat între mână şi antebraţ pe degetul mare pe partea încheieturii mâinii. Acest os face parte din scheletul încheietutii mâinii care se articulează cu antebraţul.

În timp ce partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul cu coada toporului pe care l-a luat de la partea vătămată l-a lovit pe acesta peste picioare, în concret în regiunea gambei drepte  faţa posterioară, cauzându-i o echimoză în treimea superioară a acesteia cu dimensiunile de 5/5 cm, şi  la nivelul gambei stângi pe faţa postero- laterală cauzându-i o echimoză de culoare galben verzuie cu dimensiuni de 5/ 6 cm în treimea superioară a acesteia.

De asemenena inculpatul l-a mai lovit pe partea vătămată cu coada toporului şi peste antebraţul drept, fapt ce rezultă din declaraţia părţii vătămate coroborată cu  certificatul medico legal nr ../A2 /17 02 2011, în care se arată că la data de 11 02 2011 când a fost examinat de către dr.C V. medic chirurg în cadrul Spitalului Ineu,  i-a fost pus diagnosticul de „contuzie forte antebraţ drept (prin agresiune)”.

Deşi inculpatul susţine că leziunile i s-au produs părţii vătămate ca urmare a dezechilibrării şi căderii acesteia peste lemnele din pădure, instanţa constată ca aceste afirmaţii ale sale contrazic constatările actelor medico legale deoarece în cădere, partea vătămată nu se putea lovi atât de puternic la nivelul gambelor în partea din spate a acestora, de lemnele aflate la pământ, fiindcă  în cădere potrivit chiar  declaraţiei sale partea vătămată a căzut pe mână, atenuând astfel mult  socul căderii. Întradevăr, fractura osului scafoid carpian s-a produs prin cădere, dar contuzia forte antebraţ drept (antebraţul fiind un os diferit de osul  scafoid) s-a produs prin agresiune, aşa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar.

De altfel, este greu de crezut că la o pădure tânără de salcâm, cum arată chiar tatăl inculpatului, şi anume care are arbori cu diametrul  la cioată între 5- 12 cm să existe lemne uscate de o asemenea grosime care să poată produce acele leziuni la nivelul gambelor.

Instanţa, având în vedere dimensiunile echimozelor, poziţionarea  acestora pe corpul victimei, vizibilitatea acestora  la examinarea medico legală care a avut loc la 8 zile de la data producerii acestora, precum şi faptul că partea vătămată are o constituţie fizică firavă şi  o greutate corporală  redusă, consideră că leziunile de la nivelul gambelor s-au produs doar prin lovire cu corpuri contondente dure, în cazul de faţă prin lovire cu coada toporului.

Din Certificatul medico legal nr --/A2/ 17 07 2011 şi din Raportul de  primă expertiză  medico legală nr --/A1/ 23 03 2012 , rezultă că partea vătămată T.P. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale. Având în  vedere faptul că atât certificatul medico-legal cât şi raportul de expertiză au aceleaşi concluzii instanţa a respins cererea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico legală.

Deşi inculpatul în concluziile scrise a solicitat achitarea arătând că a fost în legitimă apărare, instanţa consideră că nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

 Legitima apărare are loc numai în intervalul de timp dintre momentul când atacul devine imediat  şi momentul când s-a consumat. Acţiunea care se produce după consumarea atacului , are caracterul unei agresiuni şi nu a unei apărări necesare aşa încât răspunderea penală a acuzatului nu poate fi înlăturată. Dacă lovirea victimei a avut loc după consumarea atacului acesteia, reacţia făptuitorului capătă caracterul unei riposte şi nu al unei apărări necesare ( Tribunalul Suprem , Deciziile 1565/ 1976, 3066/1974,  1835/1956,  719/1958,  1830/1959,  297/1962 ).

Or, instanţa a reţinut faptul că inculpatul, după ce a reuşit să smulgă toporul din mâinile părţii vătămate, l-a lovit pe acesta cu coada toporului în  zona  gambelor şi peste antebraţul drept,  astfel că atacul părţii vătămate s-a consumat în momentul în care a fost dezarmat, dar  inculpatul  a ripostat lovindu-l pe partea vătămată, după ce atacul acestuia se consumase. Astfel până în momentul când l-a dezarmat pe partea vătămată inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, dar  continuând să-l lovească, după acest moment,  a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitarea atacului.

Nu sunt îndeplinite nici condiţiile  prevăzute de art. 44 alin 3 din Cod penal  (excesul justificat), deoarece în cazul excesului justificat depăşirea limitelor legitimei apărări trebuie să aibă loc din cauza tulburării sau temerii celui atacat. Astfel, este necesar să se constate că din punct de vedere subiectiv cel care a ripostat disproporţionat să se fi aflat în stare de tulburare sau temere, care să constituie însăşi cauza depăşirii (Matei Basarab, Drept Penal Partea Generală, vol. II, ed. Lumina Lex). În  consecinţă pentru a reţine această cauză care înlătură caracterul penal al faptei, instanţa trebuie să constate că din punct de vedere subiectiv  făptuitorul a săvârşit fapta sub imperiul tulburării sau temerii. Dacă nu se poate stabili că făptuitorul a  reacţionat excesiv  datorită unei reale tulburări sau temeri nu se vor putea aplica dispoziţiile art. 44 alin 3 din Cod penal, ci vor putea fi aplicate doar dispoziţiile art. 73 lit a din Cod penal (Codul Penal Comentat şi Adnotat, Partea Generală Teodor Vasiliu şi Colectivul, Editura Ştiinţifică , Buc. 1972)

 Astfel, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că inculpatul este o persoană tânără, robustă, înaltă, iar partea vătămată este o persoană mai în vârstă, cu o constituţie fizică firavă, mic de statură,  instanţa consideră că inculpatul nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere produsă de atacul părţii vătămate şi nu poate reţine această cauză care înlătură caracterul penal al faptei, chiar dacă inculpatul a arătat că  îl cunoştea pe partea vătămată  ca fiind o persoană agresivă.

 Dar, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile legitimei apărări (art. 44 alin 1 C.pen) sau ale depăşirii limitelor legitimei apărări (excesul justificat , art 44 alin 3 C.pen.) instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări (excesul scuzabil) prev. de art. 73, lit a, teza I Cod penal.

 Pentru  existenţa circumstanţei atenuante  prevăzute de art. 73 lit. a Cod Penal (excesul scuzabil ) este necesar să se constate că  făptuitorul se afla în legitimă apărare, că a depăşit limitele acesteia, şi că depăşirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii, ci din alte cauze cum ar fi indignarea, mânia sau revolta cauzată  de comportamentul agresorului. (Codul Penal Comentat şi Adnotat, Partea Generală Teodor Vasiliu şi Colectivul, Editura Ştiinţifică , Buc. 1972)

 Instanţa  reţine că inculpatul s-a aflat iniţial în legitimă apărare, dar după ce  l-a dezarmat pe partea vătămată a continuat să-l lovească pe acesta nu din cauza tulburării sau temerii,  ci, fiind revoltat de comportamentul părţii vătămate,  întrucât chiar din declaraţia inculpatului rezultă că partea vătămată nu se afla prima dată pe acest teren pentru a  tăia lemne.

Astfel, pentru aceste considerente,  instanţa reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit a teza I din Cod penal.

Inculpatul a solicitat achitarea pe motivul că infracţiunea nu a fost  săvârşită de el însă instanţa nu poate să ia în considerare această cerere, întrucât chiar din declaraţia inculpatului rezultă că în data de 09.02.2011 s-a întâlnit cu  partea vătămată şi între ei a avut loc un contact fizic. Nici regula „in dubio pro reo” invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată. La stabilirea stării de fapt, instanţa, a coroborat declaraţia părţii vătămate cu actele medicale şi cu o parte a declaraţiei inculpatului , acest lucru fiind posibil deoarece în privinţa declaraţiei inculpatului aceasta este divizibilă , organul judiciar reţinând numai ceea ce se coroborează cu alte probe , şi retractabilă ,  după cum s-a stabilit atât în literatura juridică ( Ion Neagu, Drept Procesual Penal , Partea Generală , ed. Global Lex) cât şi în practica judiciară (T.S. s.p.  dec. nr. 63/1980,  dec. nr. 2317/1973, C.A.B. s.II. pen. dec. nr. 458/1996, 495/ 1996, 123/A/1998)

În drept fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 al.1 cod penal cu aplicarea art.  73 lit a din Cod penal.

Cum din probele administrare rezultă  fără îndoială că inculpatul F A. în data de 09.02.2011 l-a lovit pe partea vătămată T.P. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, instanţa,  având în vedere criteriile de stabilire a pedepsei din art. 72 cod penal, scopul pedepsei, persoana inculpatului, împrejurările în care s-a comis fapta şi dispoziţiile art. 76 lit. d Cod penal,  urmează  să-l condamne  pe inculpat  la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 al.1 cod penal cu aplicarea art. 73 lit. a din Cod penal.

Având în vedere că inculpatul are un loc de muncă, este absolvent de studii superioare,  faptul că nu are antecedente penale şi se  bucură de o bună apreciere la locul de muncă, instanţa urmează a suspenda condiţionat  executarea pedepsei de mai sus, conform art.81 cod penal, şi urmează a stabili  termen de încercare de 3 ani, considerând că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului, pot fi atinse  şi fără executarea acesteia în detenţie  şi,  de asemenea, va atrage atenţia inculpatului cu privire la  depoziţiile art 83 Cod Penal.

Va interzice în caz de executare a pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal mai puţin dreptul de a alege  în condiţiile art.71 Cod penal, a căror executare este suspendată conform art.71 al.5 cod penal.

Cu privire la latura civilă, în practica judiciară s-a stabilit că în cazul în care  se constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă făcându-se  aplicarea circumstanţelor  atenuante prevăzute de art.73 lit. a sau b Cod penal în privinţa despăgubirilor civile se va face aplicarea principiilor de drept privind culpa comună. În determinarea proporţiei în care prejudiciul suferit de victimă urmează a fi reparat de inculpat trebuie să se ţină seama  şi de raportul dintre intensitatea actului provocator şi a ripostei inculpatului. (Trib. Reg. Suceava  decizia penală nr. 50/1965, ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 2337/2007, CSJ secţia penală, decizia  1206 /2003, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 1736/A /2003).

Instanţa constată că partea vătămată T.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei, reprezentând daune materiale, anexând chitanţe doveditoare pentru această sumă, şi cu suma de 15.000 lei reprezentând daune morale.

Întrucât s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit a Cod penal, în privinţa despăgubirilor cerute, instanţa va face aplicarea principiilor de drept privind culpa comună şi va acorda doar jumătate din sumele cerute.

Astfel, în baza art.14 cu art.346 cod procedură penală, instanţa  va  obliga inculpatul să plătească părţii civile T.P. domiciliat în  sat S.M, nr.246, comuna Ş, suma de 7500 lei daune morale şi suma de 50  lei daune materiale.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, ca urmare a condamnării, inculpatul urmează a fi obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către  stat, cu obligaţia de a depune chitanţa de plată a cheltuielilor judiciare la biroul de executări penale a Judecătoriei Ineu.

În baza art.193 al. 1 şi 2 cod procedură penală, inculpatul urmează a fi obligat la plata sumei de 200 lei către Baroul Arad pentru avocat -- din Baroul Arad, întrucât părţii vătămate i s-a asigurat apărător, apreciindu-se că din cauza stării sănătăţii acesta nu îşi poate face singur apărarea.

Domenii speta

Spete similare