Executarea silită a obligatiilor de a face.

Sentinţă civilă 364 din 17.03.2010


Executarea silită a obligatiilor de a face.  Sentinţa civilă nr. 364/ 2010

În cazul obligatiilor de  a face  strict personale sunt incidente disp. art. 580/2 C.pr.civ. şi ca atare, executarea silită  începe prin intermediul executorului judecătoresc , de vreme ce  textul de lege se referă la comunicarea unei somatii către debitor, ca act începător de executare, aşa cum este prevăzut de art. 387 C.p.civ. ,ceea ce implică şi participarea executorului.

Cererile înregistrate de reclamantă în sensul punerii în posesie nu îndeplinesc rolul şi condiţiile somaţiei, ca act începător de executare, aşa cum este reglementat de art. 378 C.pr.civ, şi astfel, în lipsa emiterii somaţiei , nefiind începută executarea silită, nu pot opera nici sancţiunile instituite de prev. art. 580/2 şi 580/3 C.pr.civ.,cererea fiind prematur introdusă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 2643/241/2009, reclamanta A. D.a chemat în judecată COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUIDE PROPRIETATE  ASUPRA TERENURILOR M., şi pârâtul D.  I. - PRIMARUL COMUNEI M.  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se aplice o amendă civilă  de la 20-la 50 lei stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, precum şi obligarea presedintelui comisiei locale de fond funciar la plata de daune interese  în sumă de 10.000 lei şi 50.000 lei daune morale.

În motivarea cererii arată că prin Decizia civilă nr. X/8 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Valcea, în dosarul nr. X/241/20009  Comisia locală de fond funciar M. a fost obligată  să pună în posesie pe reclamantă  asupra  terenului cu vegetaţie forestieră situat în pct. „ M. UA 124 în suprafaţă de 60589 mp şi punctul P. UA 277-278 în suprafaţă de 39411 mp. Obligatia instituită se realizează numai de către debitor ,de comisia  locală de fond funciar prin presedinte şi , deşi i s-a solicitat la 19 noiembrie 2009 prin cereri scrise , au trecut mai mult de 30 de zile, fără a se pune în posesiei.

De asemenea susţine că, prin neexecutarea  titlului menţionat, onoarea şi demnitatea au fost grav afectate şi se justifică obligarea pârâtilor la plata daunelor morale.

Acordarea daunelor interese este justificată pentru că prin decizia civilă Y/20.05.2008 a Tribunalului Vâlcea şi sentinţa civilă nr. X/06.05.2009 a Judecătoriei Horezu,  pârâtul D. I. a fost  obligat la plata daunelor cominatorii  până la înmânarea titlului de proprietate, respectiv până la punerea în posesiei efectiv, lucru ce nu s-a realizat.

Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 580/2, 580/3 C.pr.civ.

În temeiul art. 42 din Legea 1/2000 actiunea este scutită de plata taxei de timbru.

În susţinerea cererii au fost anexate înscrisuri.Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, pentru faptul că, pentru terenurile libere  reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate , s-au eliberat procese-verbale de punere în posesiei şi procese verbale de marcare arbori din care reclamanta a şi efectuat tăieri.

Ca urmare a validării, în etape  pentru reclamantă cu terenurile cu vegetatie forestieră,  o parte din terenuri ce constituiau vechiul amplasament au fost puşi în posesie  şi eliberate titluri altor persoane, astfel că aceste amplasamente nu sunt libere, iar reclamanta dacă se pretinde îndreptăţită  de a fi pusă în posesie  pe aceste amplasamente, poate să solicite  nulitatea titlurilor emise anterior. Pe de altă parte, reclamanta pretinde punerea în posesiei  pentru terenuri  rămase de pe urma unchiului său G.Nae, faţă de care nu are calitatea de moştenitor legal. Suprafaţa de 10 ha din UA 124 din pct. „M.” face parte din fosta proprietate  G.N. N.şi nu de pe urma autorului reclamantei G. C..

În sedinţa publică din 17 martie, instanţa din oficiu a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii, faţă de continutul prev. art. 580/2 c.pr.civ.

Deliberând asupra excepţiei prematurităţii, sub incidenţa prev. art. 137 c.pr,.civ. instanţa o consideră întemeiată pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 580/2 C.p.civ. ce reprezintă reglementarea cadru a  executării silite a altor obligatii de a face ,prevede că,  „dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”.

Prin urmare ,îndeplinirea obligatie de a face este condiţionată sub aspect cumulativ de întrunirea a trei condiţii: existenţa titlului executoriu; emiterea somaţiei; refuzul de îndeplinire a obligatiei în termen de 10 zile de la momentul primirii somaţiei.

Prev. art. 580/3 C.pr.,. prevăd  modalitatea de îndeplinire a obligattilor strict personale ce incumbă debitorului, text ce urmează aceleaşi reguli cum sunt prezentate în sectiunea IV.

Astfel că, şi în cazul obligatiilor de  a face  strict personale sunt incidente disp. art. 580/2 C.pr.civ. şi ca atare, executarea silită  începe prin intermediul executorului judecătoresc , de vreme ce  textul de lege se referă la comunicarea unei somatii către debitor, ca act începător de executare, aşa cum este prevăzut de art. 387 C.p.civ. ,ceea ce implică şi participarea executorului.

Cererile înregistrate de reclamantă în sensul punerii în posesie nu îndeplinesc rolul şi condiţiile somaţiei, ca act începător de executare, aşa cum este reglementat de art. 378 C.pr.civ, şi astfel, în lipsa emiterii somaţiei , nefiind începută executarea silită, nu pot opera nici sancţiunile instituite de prev. art. 580/2 şi 580/3 C.pr.civ.,cererea fiind prematur introdusă.

Din interpretarea prev. art. 580/3 c.pr.civ. se disting raporturi de interdependentă,între aplicarea amenzii  civile şi obligarea debitorului la daune pentru neîndeplinirea obligatiei de a face, aceasta din urmă, fiind un efect al stabilirii amenzii civile , situaţia faţă de care, pentru acelaşi raţionament expus mai sus, nefiind stabilită amenda judiciară, operează prematuritatea cererii având ca obiect privind repararea prejudiciului suferit.

Pentru considerentele de fapt şi de drept, expuse, nefiind îndeplinite condiţiile de exercitare a actiunii, în temeiul unui drept actual prin îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 580/2 C.p.civ. şi ,faţă de prev. art. 137 C.pr.civ. comb. cu prev. art. 580/2. 580/3 C.pr.civ, excepţia prematurităţii invocată din oficiu este  întemeiată şi pe cale de consecinţă,cererea va fi respinsă, ca prematur introdusă.