Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.1022/29.04.2009

Domeniu asociat - contestaţie la executare

Constată că prin contestaţia înregistrată la instanţă la data de 22.12.2008 contestatorii C. S. şi C. D. V., ambii cu domiciliul în comuna L. , str. p. nr.- , jud. S.,  solicită în contradictoriu cu intimata D. R.A.O.V.B., cu sediul în B., str. S. nr.-, anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 12.11.2008, emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În motivare arată că titlurile executorii enumerate în cuprinsul procesului verbal, precum şi actele care le-au precedat, şi cele care au urmat întocmirii lor, nu i-au fost comunicate, iar pe de altă parte a intervenit prescripţia dreptului material la executarea silită, care se poate face în maxim 5 ani de la naşterea dreptului.

Contestatoarea C. D. V. mai arată că prin procesul verbal atacat i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra imobilului din L., str. p. nr.-, întabulat în CF X L. , nr. top 294, 295, întrucât acest imobil este coproprietate devălmaşă cu soţul său, iar pentru eventualele datorii ale acestuia ea nu răspunde cu cota sa de proprietate.

În drept se invocă dispoziţiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.

Prin întâmpinare, intimata invocă în primul rând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, arătând că încheierea de CF a fost comunicată la data de 26.11.2008, iar contestaţia a fost formulată direct la instanţă la data de 22.12.2008, deci cu depăşirea termenului de decădere de 15 zile de la comunicare.

Pe fond solicită respingerea contestaţiei  şi menţinerea încheierii nr. 19.358/25.11.2008 a BCPI M. arătând că toate titlurile au fost comunicate contestatorului C. S. şi că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie întrucât de la data comunicării actelor au fost efectuate mai multe acte de executare care au întrerupt prescripţia cursă anterior.

În drept invocă dispoziţiile art. 115-118 Cod pr. civilă.

Examinând cauza instanţa reţine:

Prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 12.11.2008 (fila 4 dosar) s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 154 alin. 5 din OG nr. 92/2003 privind Codul de pr. fiscală, sechestrarea bunurilor imobile aparţinând debitorului C. S., pentru recuperarea sumei de 162.991 lei rezultată din titlurile executorii ce constituie taxe vamale, TVA, accize, majorări de întârziere şi penalităţi şi care formează obiectul dosarelor de executare conexate nr. 442/2002, 607/2002, 1041/2002, 1056/2002, 249/2003, 1250/2003 şi 1615/2004.

Ca urmare, prin încheierea nr. 19358/17.11.2008 s-a dispus înscrierea în cartea funciară X L., nr. top 294, 295, proprietatea lui C. S. şi C. D. V., a dreptului de ipotecă legală pentru suma de 162.991 lei.

Având a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor, instanţa constată că excepţia tardivităţii formulării plângerii este nefondată, dacă se are în vedere că cei doi contestatori au luat cunoştinţă despre actul de executare la data de 08.12.2008 când li s-a comunicat încheierea de carte funciară prin care s-a înscris dreptul de ipotecă legală (fila 120 dosar). Cum contestaţia a fost depusă la instanţă la data de 22 decembrie 2008, rezultă că aceasta se încadrează în termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru depunerea contestaţiei. Ca urmare, această excepţie va fi respinsă.

Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la executare silită se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 131 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

Ori, dacă se are în vedere că debitorului C. S. i s-a comunicat somaţia nr. 1069/2005 la data de 02.02.2005 (fila 32 dosar), înseamnă că  noul act de executare, ce constituie procesul verbal de sechestru din 12.11.2008, s-a făcut în termenul de 5 ani. În cauză nu poate fi vorba nici de prescripţia unor acte de executare, de vreme ce între actele efectuate până la data de 02.05.2005 nu există o durată mai mare de 5 ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. 4 din Codul de procedură fiscală executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.

Ca urmare, şi  excepţia prescripţiei dreptului material la executare silită va fi respinsă.

În ce priveşte faptul că imobilul supus sechestrului şi asupra căruia s-a înscris dreptul de ipotecă legală este proprietate comună în devălmăşie, este de observat că actul de executare este o măsură asiguratorie aplicată bunurilor comune, şi chiar dacă în această fază nu s-a cerut împărţirea acestor bunuri, măsura trebuie menţinută, pentru că, măsurile asigurătorii în vederea executării silite, producând numai o indisponibilizare provizorie, nu sunt contrare dispoziţiilor art. 33 Cod familiei, care interzic doar urmărirea, deci executarea propriu-zisă a bunurilor comune ale soţilor, de către creditorii personali ai unuia dintre ei ( în acest sens s-a pronunţat  Plenul Tribunalului Suprem prin decizia de îndrumare nr. 19/8 septembrie 1960).

Prin urmare, dacă executarea silită va continua, creditoarea intimată nu va putea purcede la vânzarea silită a imobilului proprietate comună devălmaşă, pentru care s-a luat măsura indisponibilizării, înainte de a solicita partajul. Până atunci, însă, măsura asiguratorie se va menţine, creditorul, sau chiar terţul proprietar neurmărit având dreptul de a solicita, pe calea contestaţiei la executare, partajul bunurilor comune.

În raport de considerentele expuse instanţa consideră contestaţia neîntemeiată şi urmează a se pronunţa în sensul respingerii ei.

Domenii speta

Spete similare