Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr. 235 / 07.10.2009

Domeniu asociat - ucidere din culpă

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş din 3 aprilie 2009 a fost trimis în judecată inculpatul

M. T., fiul lui T. şi C., născut la - în U., jud. Mureş, cetăţean român, studii şcoala profesională, căsătorit, fără copii minori, şomer, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în M., str. B.nr.-,

pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Se reţine că la data de 07.07.2008 inculpatul a făcut un transport de nisip la comanda victimei F. L., iar după ce a descărcat şi a parcat autovehiculul, din neglijenţă, nu l-a asigurat corespunzător, iar acesta a pornit şi a lovit victima, cauzându-i leziuni corporale care au dus la decesul acesteia.

Prezent la judecată, inculpatul recunoaşte că maşina pe care el a condus-o a lovit victima şi declară că atunci când a parcat-o a asigurat-o cu frâna de mână, dar că nu-şi poate explica cum a scăpat frâna şi maşina a pornit la vale.

În cauză s-au constituit părţi civile F. L. R. şi F. L. C., solicitând obligarea inculpatului la pata sumei de 6.494,86 lei cu titlu de daune materiale, a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale şi câte 546 lei lunar despăgubiri periodice  pentru F. L. R., şi a sumei de 75.000 lei cu titlu de daune morale pentru F. L. C.. În motivare arată că daunele materiale reprezintă cheltuielile făcute cu înmormântarea victimei şi celelalte rânduieli creştine, iar daunele morale reprezintă suferinţa psihică suportată prin pierderea tatălui şi, respectiv, a soţului.

Se mai constituie părţi civile în cauză Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu, cu suma de 491 lei, ce reprezintă cheltuieli cu îngrijirile medicale şi transportul victimei F. L. la spital; Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, cu suma de 418,63 lei, ce reprezintă cheltuielile făcute cu tratarea victimei; şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu suma de 1.379,66 lei, ce reprezintă cheltuieli făcute cu tratarea victimei în perioada 07.07.2008 – 14.07.2008.

Au mai fost introduşi în cauză Societatea Cooperatistă M. „C.” Mediaş, în calitate de parte responsabilă civilmente, şi societatea de asigurare BT A. T. S.A. Cluj Napoca, devenită ulterior S.C. G. A. S.A., cu sediul în Cluj Napoca, str. G. B. nr. -.

Prin notele de şedinţă depuse la instanţă la data de 11.09.2009  societatea de asigurare S.C. Groupama Asigurări S.A. solicită a se constata că în calitatea sa de asigurător nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul, pentru că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, şi că răspunderea sa este una contractuală în baza raportului dintre ea şi asigurat. Mai solicită ca la stabilirea daunelor morale să se aibă în vedere elementele ce definesc gravitatea prejudiciului, ţinându-se cont şi de influenţa pe care vătămarea cauzată o are asupra condiţiei de existenţă a victimelor, starea materială iniţială a acestora, profesia şi impactul avut asupra psihicului, şi să se ţină seama de faptul că societatea de asigurare nu poate fi obligată la plata despăgubirilor periodice şi nici la plata cheltuielilor penale la care ar putea fi obligat cel răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor, potrivit prevederilor Ordinul nr. 8/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Examinând cauza instanţa reţine:

În fapt, la data de 07.07.2008 inculpatul a primit dispoziţie să se deplaseze pe raza satului B. din comuna Ş. M., pentru a face un  transport de nisip la comanda numitului F. L., într-un loc situat în extravilanul localităţii.

Inculpatul a fost aşteptat la locul de destinaţie de către F. L. şi numitul P. D. Z., care l-au îndrumat spre locul unde urma să fie descărcat nisipul. De la şosea până la locul de destinaţie deplasarea s-a făcut pe un drum de hotar, iar descărcarea nisipului s-a făcut pe locul proprietatea numitului F. L. situat undeva în apropierea drumului.

După basculare, inculpatul a tras maşina la câţiva metri în faţa grămezii de nisip, locul fiind uşor în pantă, după care a tras frâna de mână şi a coborât să bea apă, dar după ce a făcut câţiva paşi a auzit-o pe partea vătămată strigând, iar când s-a întors a văzut că maşina se deplasa cu spatele spre grămada de nisip. A sărit şi a apăsat cu mâna frâna de serviciu, oprind maşina, după care s-a urcat la volan şi a tras maşina în faţă. În mişcarea sa, fără şofer, spre grămada de nisip, maşina l-a lovit pe F. L., care a căzut, rămânând conştient, dar fără să-şi poată mişca picioarele. Prin intermediul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Sibiu a fost transportat iniţial la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, iar apoi la  Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, unde a rămas internat în perioada 07.07.2008 – 14.07.2008, când a decedat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală  (filele 20-22 dosar) moartea victimei s-a datorat traumatismului vertebro-medular al coloanei dorsale, în cursul căruia a survenit o bronhopneumonie, leziune ce s-a putut produce prin lovirea şi comprimarea de componentele dure ale caroseriei unui autovehicul aflat în deceleraţie bruscă.

Din declaraţia dată de inculpat (fila 274 dosar) rezultă că atunci când el a oprit maşina, prin apăsarea pedalei de serviciu cu mâna, a constatat că frâna de mână, pe care el o acţionase atunci când a oprit iniţial maşina, scăpase, ceea ce justifică pornirea de pe loc şi deplasarea autovehiculului spre grămada de nisip, iar în drumul său a întâlnit victima pe care a lovit-o.

Deşi nu există nici o dovadă că frâna de mână a fost acţionată la oprirea iniţială a autovehiculului, dar dacă aceasta a scăpat, fie nu a fost acţionată corespunzător, fie nu prezenta siguranţă în condiţiile în care maşina a fost oprită în pantă, culpa pentru această situaţie aparţinând conducătorului auto, respectiv inculpatului.

Deşi prin concluziile orale puse în instanţă de reprezentantul inculpatului, reiterare şi în concluziile scrise, acesta susţine că situaţia nu se încadrează în limitele infracţiunii de omor din culpă prin încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, datorită faptului că accidentul a avut loc în afara unui drum public, respectiv în spaţiul destinat construirii cabanei părţii vătămate, este de observat că infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal sancţionează fapta de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi. Prin urmare, art. 178 alin.2 consideră săvârşită fapta de ucidere din culpă nu numai atunci când nu se respectă dispoziţiile legale, dar şi atunci când nu se respectă măsurile de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, ceea ce nu impune în mod necesar ca autovehiculul oprit să se afle pe un

drum public pentru ca acesta să fie asigurat, încât să nu pună în pericol securitatea persoanelor. Măsurile de prevedere pentru exercitarea profesiei de conducător auto impun conducătorilor de autovehicule obligaţia de a acţiona frâna de ajutor, oprirea motorului şi cuplarea într-o treaptă de viteză inferioară sau în cea de parcare, precum şi de a braca roţile directoare, în cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pantă sau rampă, ori de câte ori acestea sunt imobilizate. Aceste obligaţii fac parte din măsurile de prevedere pentru exercitarea profesiei, chiar dacă autovehiculul nu se află imobilizat pe un drum public.

Ca atare, instanţa a considerat că fapta a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 178 alin. 2 Cod penal, chiar dacă motivarea din rechizitoriu aminteşte de dispoziţiile art. 141 din HG nr. 1391/2006, care într-adevăr fac referire la imobilizarea autovehiculelor pe drumurile publice.

Prin urmare, fapta inculpatului de a nu respecta măsurile de prevedere pentru exercitarea profesiei de şofer, faptă ce a dus la uciderea numitului F. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepţia dreptului de a alege, şi lit. b Cod penal, în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal. O persoană care nu este în măsură să respecte dispoziţiile legale, emanaţie a autorităţilor publice, nu se poate bucura de dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nici de dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa a considerat că interzicerea pentru inculpat a dreptului de a ocupa profesia de şofer, ca pedeapsă complementară, nu se justifică dacă se au în vedere circumstanţele producerii faptei, inculpatul fiind pus în situaţia de a circula pe un drum şi într-o zonă greu accesibile, la cererea şi în interesul victimei, care în mod imprudent a rămas în apropierea autovehiculului, deşi situaţia nu o impunea. Anularea permisului de conducere în baza dispoziţiilor art. 114 din OUG nr. 195/2002 este o sancţiune suficientă pentru ca inculpatul să reflecteze asupra faptei sale şi pentru a avea grijă ca în viitor să nu mai săvârşească o astfel de faptă, în măsura în care îşi va redobândi permisul. De asemenea, instanţa a considerat că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, fapta nefiind în legătură directă cu aceste de drepturi.

Pentru că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare, iar în timpul procesului a avut o comportare sinceră, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executare, sens în care, în baza art. 81, 82 şi 71 alin. 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a pedepselor accesorii pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 Cod pr. penală se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Pentru efectuarea rânduielilor religioase determinate de înmormântarea victimei, partea civilă F. C. L. a făcut următoarele cheltuieli: 3830,60 lei pentru ridicarea monumentului funerar (fila 259 dosar), 642 lei masa de  parastas (fila 251 dosar), 250 lei cozonaci (fila 254 dosar), 252,26 lei colaci şi parastase (filele 253 şi 261 dos.), 300 lei vin (fila 257 dosar), 87 lei prosoape şi lumânări (fila 256 dosar).

Partea civilă a mai solicitat şi suma de 1025 lei reprezentând combustibil pentru transport, precum şi suma de 108 lei transport cu trenul (filele 262-273 dosar). Din aceste sume instanţa a considerat că doar suma de 250 lei,, reprezentând combustibil este justificată, restul bonurilor depuse fiind pentru perioade situate în afara evenimentului. De asemenea, biletele de călătorie fiind din data de 20.08.2008, nu s-a găsit o justificare în legătură cu evenimentul pentru această cheltuială.

Pentru transportul victimei la spital, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu a cheltuit suma de 491 lei, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu a cheltuit cu îngrijirile medicale suma de 418,63 lei.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, unde victima a fost internată în perioada 07.07.2008 – 14.07.2008, a cheltuit suma de 1379,66 lei.

Pentru partea civilă F. L. R. s-a stabilit o pensie de urmaş în valoare de 588 lei, sumă care, raportată la venitul net pe care tatăl său l-ar fi avut în prezent (3861 lei lunar, fila 327 dosar)  şi din care acesta ar fi putut contribui la creşterea şi întreţinerea fiului, apare insuficientă pentru menţinerea aceloraşi condiţii din timpul vieţii tatălui. Diferenţa dintre cota de contribuţie a tatălui de cel puţin ¼ din venituri, datorată pentru un copil, şi pensia de urmaş pe care partea civilă o primeşte este de 377 lei (3861:4=965 – 588 = 377), sumă pe care partea civilă se cuvine să o primească.

În fine, pentru suferinţa psihică la care soţia şi fiul victimei au fost expuşi prin pierderea soţului şi, respectiv, a tatălui, se justifică acordarea unor daune morale, apreciate de instanţă la suma de 30.000 lei pentru F. C. L. şi la 40.000 lei pentru F. L. R..

La stabilirea acestor valori instanţa a avut în vedere relaţia foarte bună existentă între soţie şi fostul soţ, precum şi excelenta relaţie dintre tată şi fiu, care împreună şi-au făcut planuri pentru viitor, atât pentru desăvârşirea studiilor şi activitatea profesională, cât şi pentru confortul material la care aspirau. Curmarea bruscă a acestor aspiraţii este de natură să creeze o adâncă suferinţă şi să ducă la pierderea speranţei că ceea ce s-a dorit a se împlini este pe cale să se piardă. Prin urmare, acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubire poate atenua din suferinţa la care cei apropiaţi au fost expuşi şi poate reda speranţa că viaţa poate continua chiar şi în urma acestei tragedii.

Pe de altă parte, instanţa a considerat că sumele solicitate de cele două părţi civile apar exagerate în raport cu starea materială de care acestea s-au bucurat până la producerea evenimentului şi că situaţia conjuncturală în care s-a produs accidentul nu reclamă acordarea unor despăgubiri la nivelul solicitat. Este de observat că accidentul s-a produs undeva pe proprietatea victimei şi în interesul acesteia, în condiţiile în care inculpatul a fost nevoit să parcurgă un drum de ţară, în pantă, croit doar prin trecerea vehiculelor, fără nici un fel de amenajare şi cu posibilităţi limitate pentru imobilizarea în siguranţă a  autovehiculului, ceea ce a şi făcut ca frâna de mână să scape la imobilizarea în pantă, iar acesta să pornească involuntar la vale. Nu în ultimul rând este de reţinut că victima a stat mult prea aproape de autovehicul, fără a fi necesară intervenţia sau prezenţa sa acolo, ignorând total posibilitatea ca un autovehicul oprit în pantă să poată porni involuntar şi să-i pună viaţa în pericol. Chiar dacă această situaţie nu poate fi reţinută ca o culpă a victimei în producerea accidentului, ea este de natură să ducă la concluzia că aceasta a ignorat lucruri elementare, uşor previzibile pentru o persoană cu educaţia sa.

Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 Cod pr. penală, cu aplicarea art. 998 şi 999 Cod civil şi a art.  313 din Legea nr. 95/2006,  acţiunea civilă va fi admisă în parte, urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, Societatea Cooperatistă Meşteşugărească „Constructorul” Mediaş, să plătească despăgubiri după cum urmează:

- suma de 5.611,86 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile F. C. L.;

- suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale şi câte 377 lei lunar, începând cu 01.08.2008 până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, cu titlu de despăgubiri periodice, părţii civile F. L. R.;

- suma de 491 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii obligaţiei, părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu, reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale şi transportul victimei F. L. la spital;

- suma de 418,63 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii obligaţiei, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, reprezentând cheltuieli cu tratarea victimei F. L.;

- suma de 1.379,66 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii obligaţiei, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, reprezentând cheltuieli cu tratarea victimei F. L. în perioada 07.07.2008 – 14.07.2008.

Autovehiculul condus de inculpat avea încheiată asigurarea obligatorie la BT Asigurări Transilvania S.A. Cluj Napoca, devenită S.C. Groupama Asigurări S.A., societate

care, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, are obligaţia de a face plata despăgubirilor în limita riscului asigurat şi pentru cheltuielile prevăzute la art. 49 pct. 2 din Ordinul nr.8/2008 al comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, aplicabil la data producerii accidentului.

Ca urmare, instanţa va constata calitatea de asigurător a BT Asigurări Transilvania S.A. Cluj Napoca, devenită S.C. Groupama Asigurări S.A., cu sediul în Cluj Napoca, str. G. B. nr. -, şi obligaţia sa de a plăti despăgubirile către părţile civile în limita riscului asigurat şi a plafonului stabilit de art. 24 din Ordinul nr. 8/2008.

În baza art. 189 şi 191 Cod pr. penală inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească Statului român suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 Cod pr. penală inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţilor civile F. C. L. şi F. L. R. suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare