Actiune in constatare. Admisibilitate. Cauza actiunii

Dosar nr. 2203/241/2008

JUDECĂTORIA HOREZU JUDEŢUL  VÂLCEA

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 158 din 11 februarie 2009

Acţiune în constatare. Admisibilitate. Cauza acţiunii

I N S T A N Ţ A :

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. dosar 2203/241/2008, reclamanţii C.C. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâtele L.E. şi P.I., solicitând in stanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se constate că la data de 14 februarie 2008 autoarea pârâtelor, D.G., le-a înstrăinat prin act sub semnătură privată, denumit „contract de vânzare-cumpărare”, două suprafeţe de teren, una de 2.000 m.p. situată în punctul „Vărateci”, având ca vecini la N – C.C. şi C.I., S – moşt. C.N.I., E – drumul joagărului, V – drumul Văratecilor, cealaltă  de 1.500 m.p., situată în punctul  „Poiana Lungă”, având ca vecini la N – C.C. şi C.I., S – B.V., E – B.V. şi V – moşt. C.N., hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în fapt, că prin actul sub semnătură privată, denumit „contract de vânzare-cumpărare”, încheiat la data de 14 februarie 2008, numita D.G., autoarea pârâtelor, le-a înstrăinat două suprafeţe de teren, una de 2.000 m.p. situată în punctul „Vărateci”, având ca vecini la N – C.C. şi C.I., S – moşt. C.N.I., E – drumul joagărului, V – drumul Văratecilor, cealaltă de 1.500 m.p., situată în punctul  „Poiana Lungă”, având ca vecini la N – C.C. şi C.I., S – B.V., E – B.V. şi V – moşt. C.N., iar preţul vânzării a fost de 2.200 lei, sumă achitată integral la data întocmirii actului sub semnătură privată, urmând ca ulterior să fie întocmite actele în formă autentică în faţa notarului.

Reclamanţii arată că au intrat în stăpânirea efectivă a terenurilor chiar de la data întocmirii actului sub semnătură privată, situaţie care se menţine şi în prezent, aceştia făcând însemnate îmbunătăţiri, lucrări de consolidare şi întreţinere a terenului.

Au arătat că, datorită faptului că după întocmirea actului sub semnătură privată, numita D.G. s-a îmbolnăvit, iar ulterior aceasta a decedat, actele în formă autentică nu au mai putut fi încheiate.

Se precizează, de asemenea, de către reclamanţi că pârâtele sunt singurele moştenitoare ale numitei D.G..

În drept, se invocă dispoziţiile art.942 şi următoarele Cod civil, art.969 şi următoarele Cod civil, art.1405 şi următoarele Cod civil, precum şi dispoziţiile art.111, 271 şi 273 Cod pr.civilă.

Acţiunea este legal timbrată.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au ataşat la dosar, în xerocopie, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între D.G. în calitate de vânzătoare şi C.C. şi C.I. în calitate de cumpărători (fila 4); au solicitat, de asemenea, proba cu martori şi proba cu interogatoriul pârâţilor.

Pârâtele nu au formulat întâmpinare, însă prin înscrisul depus de la fila 14 dosar, şi-au exprimat poziţia faţă de acţiunea reclamanţilor, în sensul că recunosc contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţi cu autoarea lor, D.G., cu privire la terenurile ce fac obiectul cauzei de faţă.

Prin acelaşi înscris, pârâtele precizează că ele sunt moştenitoarele defuncţilor D.I. şi D.G., în calitate de nepoată, respectiv noră, arată că au cunoştinţă că aceste terenuri au fost stăpânite de C.C. cu mulţi ani în urmă, deoarece defunctul D.I. a fost naşul lui C.C., iar când D.I. a fost declarat „chiabur”, a fost nevoit să părăsească localitatea Horezu şi să se stabilească în Bucureşti, renunţând la terenuri şi la casă.

Totodată, la primul termen de judecată, pârâta L.E. a precizat că pârâta L.I. este fiica sa şi a fost greşit indicată cu acest nume în cererea de chemare în judecată, numele său corect fiind P.I.. A mai precizat pârâta L.E. că este nora autoarei D.G., care a avut un singur fiu, D.L.A., decedat în anul 2002, iar autoarea a decedat în anul 2008. A mai arătat pârâta că recunoaşte convenţia depusă la dosar la fila 4 şi că a fost de faţă la încheierea acesteia în calitate de martor.

Spre dovadă, pârâtele au depus la dosar înscrisuri, respectiv adeverinţa nr.18/5.01.2009 emisă de Primăria Oraşului Horezu (fila 15), depusă în exemplar original, înscrisul „Act de pace”  încheiat între D.I., în calitate de cumpărător şi C.C. ş.a. în calitate de vânzători, autentificat la Judecătoria Horezu la nr.521/1931 (filele 16-17), acte de stare civilă, respectiv certificat deces D.I., certificat de căsătorie D.I. cu S.G.F.T., certificat de naştere S.G.F.T., certificat deces D.G.F.T., sentinţa civilă nr.136/11.01.1996 a Tribunalului Mun.Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă pronunţată în dosarul nr.10669/1995, certificat de deces D.A.M., certificat de căsătorie L.A.M. cu Ş.E., certificat de naştere L.P.T., certificat de căsătorie P.C. cu L.P.T..

Prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2008, instanţa a pus în vedere reclamanţilor să depună la dosar certificatul de rol fiscal din care să rezulte că defuncta D.G. a avut înregistrate în evidenţele fiscale terenurile în litigiu,  planul de delimitare cu terenurile propuse spre înstrăinare de la Oficiul de Cadastru Vâlcea, certificate de sarcini având ca obiect aceste terenuri eliberate de  Biroul Carte Funciară Vâlcea, înscrisuri pe care reclamanţii nu au fost în măsură să le depună la dosarul cauzei.

În faţa instanţei de judecată, prin interogatoriul din data de 11 februarie 2009, reclamantul C.C. a susţinut că motivul pentru care a formulat acţiunea de faţă  a fost acela de a se face actul, întrucât pârâtele au spus că vor să dea declaraţie în instanţă că nu au pretenţii asupra terenului vândut, de asemenea, a mai arătat că nu a mers la un birou notarial pentru că ar fi costat prea mult, astfel că a convenit cu pârâtele să se prezinte direct la judecătorie, aceste aspecte fiind învederate şi în şedinţa publică din 15 decembrie 2008. A mai precizat reclamantul C.C. că terenurile vândute sunt cuprinse în actul de vechi de partaj. 

Analizând cauza, instanţa reţine că, deşi s-a dovedit împrejurarea că, la data precizată în acţiune, între părţi a intervenit o convenţie de vânzare cumpărare cu valoare juridică de antecontract, respectiv de promisiune bilaterală de a vinde şi cumpăra, privind terenurile în litigiu, că reclamanţii au achitat integral preţul convenit şi au intrat în stăpânirea terenurilor, nu poate fi pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare. Reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unui refuz din partea pârâtelor în ceea ce priveşte autentificarea actului, condiţie esenţială de admisibilitate a acţiunii pe care au formulat-o. Dimpotrivă, din susţinerile părţilor şi din declaraţia reclamantului C.C. la interogatoriu - fila 30 - rezultă împrejurarea că aceştia au acţionat de conivenţă pentru a eluda calea notarială a autentificării actului, apelând direct la instanţa de judecată pentru a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act, fără ca, între promitenta vânzătoare (ori moştenitorii acesteia) şi promitenţii cumpărători, să existe un fond litigios, respectiv un refuz din partea vreunuia de a recunoaşte efectele convenţiei lor; chiar pârâtele au fost de acord întru totul să se pronunţe  hotărârea care să ţină loc de act autentic.

Refuzul la care se referă art. 5 alin. 2 din Titlul X al legii nr. 247/2005 (care constituie temeiul legal al unei astfel de hotărâri) trebuie să constituie chiar cauza promovării acţiunii, ceea ce nu se poate reţine în speţă.

În aceeaşi linie de argumentaţie, acţiunea cu care a fost învestită instanţa reprezintă o acţiune în constatare, prin care se tinde spre recunoaşterea existenţei sau inexistenţei unui drept (în speţă, dreptul reclamanţilor de a obţine recunoaşterea efectelor convenţiei încheiate cu autoarea pârâtelor). Această acţiune este subsumată Cărţii a II-a din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura contencioasă, ceea ce presupune existenţa unui conflict de interese juridice între părţile din proces, aflate pe poziţii procesuale opuse şi - până la formularea acţiunii - ireconciliabile, pârâtul chemat în judecată negând, în tot sau în parte, faptul sau dreptul dedus judecăţii (de aceea se presupune că s-a şi ajuns la proces). Legea nu conferă părţilor un drept de opţiune între a se adresa notarului public ori instanţei de judecată atunci când doresc să-şi autentifice actul  de înstrăinare a unui imobil, deci nimic nu le împiedică pe părţile acelui act să se adreseze notarului public competent în baza Legii nr. 36/1995, după ce şi-au obţinut toată documentaţia necesară înstrăinării; eventual, în situaţia în care promitenţii vânzători refuză să procure această documentaţie, promitenţii cumpărători se pot adresa instanţei pentru a cere şi obligarea pârâţilor la obţinerea documentaţiei pentru înstrăinare (obligarea acestora la îndeplinirea formalităţilor premergătoare autentificării actului), separat sau concomitent cu cererea privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, întrucât pentru nici un motiv instanţa nu va putea să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act fără a fi fost  prezentată această documentaţie (cerută şi de notarii publici, în baza normelor ce reglementează circulaţia juridică a terenurilor, şi necesară pentru siguranţa circuitului civil).

Faţă de cele expuse,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge,  ca  inadmisibilă, cererea formulată  de reclamanţii C.C. şi C.I.,  în contradictoriu cu pârâtele L.E. şi  P.I. (fostă L.).

Cu  drept  de  recurs, în termen de 15 zile,de la  comunicare.

Pronunţată  în  şedinţă  publică, astăzi, 12 februarie 2009.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

1

Domenii speta

Spete similare