Sentinta penala

Dosar nr. 797/239/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HÂRLĂU, Judeţul IAŞI 

Şedinţa publică din 27 Ianuarie 2010

PREŞEDINTE - C. C. S.

Grefier E. C.

Ministerul Public a fost reprezentat prin

PROCUROR - M.I. A.

 SENTINŢA PENALĂ Nr. 15

La ordine fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. I., inculpat G. O. I. şi pe parte vătămată S. M.,  având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică : lipsă părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constând în: procedura completă cu părţile.

Dezbaterile la fond au avut loc în şedinţa publică din data de  13.01.2010, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea cauzei la data de 20.01.2010, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea cauzei pentru astăzi, când :

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul nr.525/P/2009 încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr.797/239/2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii D. I. şi G. O.-I. pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie" prev. de art.211 alin.1,2 lit.c, al.21  lit.a Cod penal .

În actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Inculpatul  D. I. locuieşte în sat P. M., comuna C., judeţul I. şi este amic cu inculpatul G. O. I. care locuieşte fără forme legale în sat B., comuna C., judeţul Iaşi. În ziua de 02.04.2009, în jurul  orelor 12.00 cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi împreună au consumat băuturi alcoolice până ce au ajuns în stare de ebrietate. Motivat de faptul că inculpatul D. I. avea de primit o datorie de la numitul S. M.,  deoarece  anterior îi împrumutase o drujbă, s-a hotărât să ia o cantitate de 3 m.c. de piatră de la cariera intitulată "Stânca", din extravilanul satului P. M., comuna C., judeţul Iaşi.

Inculpatul D. I. a arătat că în cursul lunii februarie 2009 a dat o drujbă numitului S. M. care nu i-a mai restituit-o şi s-a înţeles verbal cu acesta să-i dea cantitatea de 3 m.c. de piatră de la carieră. Inculpatul D. I. nu a discutat expres  în ziua de 02.04.2009 cu numitul S.M. pentru a-i da piatra şi nici să-i indice locul anume unde o are depozitată.

Cariera de piatră intitulată "Stânca" aparţine comunei C.  iar în locul respectiv lucrează mai multe persoane care conform unei convenţii cu P comunei C. din cantitatea de 10 m.c. de piatră primesc cantitatea de 3 m.c. de piatră. Fiecare echipă îşi depozitează cota de piatră ce li se cuvine, în grămezi distincte pe care ulterior o valorifică.

Inculpatul D. I. cunoştea că numitul S. M.  lucrează la carieră dar nu ştia dacă în momentul respectiv, acesta deţine sau nu piatră la carieră.  La cariera respectivă lucrau printre alţii, partea vătămată S. M. şi  martorii S. I. şiS. M. Primul este tatăl, al doilea este fiul şi al treilea este ginerele. Partea vătămată S.M. nu lucra în echipă cu numitul S. M. care este un alt fiu al acestuia şi avea la data respectivă depozitată la carieră o cantitate de aproximativ 40 m.c. de piatră.

Numitul S. M. nu a putut fi audiat deoarece din data de 29.04.2009 a plecat la muncă în Germania.

Inculpatul D. I. s-a hotărât astfel  să-şi recupereze datoria fără a vorbi în prealabil  şi a cere acordul  martorilor S. M. şi S. I. să ia piatra din gramada lor.

Inculpatul D. I. a solicitat sprijinul inculpatului G. O. I. care deţinea la rândul său o căruţă cu doi cai , pentru a merge la cariera de piatră "Stânca" şi a încărcat cantitatea de 3 m.c. de piatră.

Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpaţii D. I. şi G. O. I.  în ziua de 02.04.2009, în jurul orelor 16-17 au plecat fiecare cu căruţa lui spre cariera de piatră ce este situată la aproximativ 2 km de marginea  satului Poiana Mărului. Pe drum , cei doi  inculpaţi  s-au întâlnit  din sens opus  cu partea vătămată S. M. şi martorii S. I.  şi M.  M.  care coborau de la lucru, dar fiecare şi-a continuat drumul fără a vorbi.

Cei doi inculpaţi au ajuns la cariera de piatră unde se mai afla  martorul M. I. care lucrau încă şi nu plecase acasă. Inculpatul D. I. l-a  întrebat pe  martorul M. I. care este grămada de piatră a numitului S. M. şi i s-a răspuns că în acel moment S. M. nu mai deţine  piatră în carieră întrucât a vândut-o dar inculpatul D. I.  a solicitat să i se arate  care este grămada de piatră a părţii vătămate S. M, pe considerentul  că este tatăl lui.

În timp ce, cei doi inculpaţi încărcau piatra în căruţele lor, martorul ,M. I. a încercat iniţial să-l sune pe telefonul mobil pe numitul S. M. dar i-a dat ton de ocupat  după care l-a sunat pe telefonul mobil  pe martorul M. M. şi i-a spus că cei doi inculpaţi, precizându-le numele,  sustrag în acel moment ( încarcă în căruţe) piatră din grămada părţii vătămate S. M. La rândul său, martorul M. M. l-a sunat pe telefonul mobil pe martorul S. I., relatându-i despre sustragerea pietrei de la carieră.  M. S. I. l-a sunat pe telefonul mobil pe şeful de Post al comunei C. , respectiv agent şef L. C. , care în ziua respectivă de  02.04.2009, orele 17.00 se afla încă la serviciu fiind în sediul P. de P. C. , îmbrăcat în uniformă de serviciu , şi i-a relatat despre  cei doi inculpaţi.  Cunoscând topografia terenului  agentul şef de poliţie L. C. i-a dat indicaţii martorului  S. I.  pentru a ieşi în drum în faţa celor doi inculpaţi împreună cu ceilalţi martori şi să-l ţină la curent telefonic  întrucât va veni la faţa locului pentru constatarea  infracţiunii. Casa părţii vătămate S. M. unde locuieşte cu martorul  S. I., fiul său, se află la intrarea în satul  P. M.  iar drumul de la carieră trece prin faţa porţii lor. În timp ce partea vătămată S. M. şi martorii S. I. şi M. M. se aflau în drum în faţa casei , au trecut cu căruţele încărcate cu piatră cei doi inculpaţi care nu s-au conformat solicitărilor martorilor de a se opri, continuându-şi drumul  prin satul P. M.,  spre locuinţa  inculpatului D. I. unde urma a fi dusă piatra de carieră sustrasă.

 Deoarece încărcătura de piatră era foarte grea, căruţa inculpatului D. I. s-a rupt (inima căruţei) şi mergea cu dificultate, chiar abandonând pe marginea drumului o cantitate de piatră. Inculpatul G. O.  I. mergea cu căruţa în faţă şi pe  drum, în satul P. M., în dreptul unui bar s-a întâlnit cu autoturismul marca Dacia Logan inscripţionat"Poliţia"., condus de agentul şef de poliţie L. C.. Seful de post a solicitat inculpatului G. O. I. să lase căruţa la marginea drumului şi să meargă în întâmpinarea celuilalt inculpat respectiv D. I.

După ce s-a întâlnit cu primul inculpat la aproximativ 500 metri, şeful de post s-a întâlnit  cu inculpatul D. I. care se afla în căruţa sa iar din spatele său erau partea vătămată S. M. şi martorii S. I. şi M. M.

Cei doi inculpaţi au fost întrebaţi  despre provenienţa pietrei din căruţe dar aceştia fiind în stare de ebrietate motivau că piatra li se cuvine în compensare  cu datoria avută de numitul S. M. care era tot un membru al familiei S. La solicitarea şefului de post L. C. , inculpatul D. I., după câteva  insistenţe, a descărcat piatra rămasă în căruţa lui, o parte căzându-i din  căruţă  pe drum, aşa cum s-a precizat.  Din acest loc, şeful de post a solicitat celor prezenţi să meargă la prima căruţă ce era condusă de inculpatul G. O. I. pentru clarificarea situaţiei.  Astfel, din locul respectiv cu autoturismul Poliţiei au mers  pe lângă agentul şef L. C. , inculpatul G. O. I. şi martorii S. M. şi M. M.. Inculpatul D. I. a venit din urmă cu căruţa lui ce era goală.

 Agentul şef de poliţie L. C. a solicitat inculpatului G. O. I. să descarce piatra din căruţă dar acesta a refuzat deoarece îl aştepta pe inculpatul D. I., care a apărut la aproximativ 5 minute, trăgând căruţa în spatele căruţei inculpatului G. O. I.

 Inculpatul D. I. a început să aibă un comportament agresiv începând să înjure şi l-a îndemnat pe inculpatul G. O. I. să nu descarce piatra şi să fugă cu ea spre casa lui.

 În momentul  în care organul de poliţie le-a solicitat celor doi inculpaţi să descarce piatra din căruţă, le-a întărit  reprezentarea celor doi inculpaţi că piatra este sustrasă. Apărarea iniţială a celor doi inculpaţi precum că iniţial nu au sustras piatră ci au luat o datorie, este înlăturată prin ansamblul probator iar posibila eroare în care s-ar fi aflat inculpatul G. O. I., cel care a fost solicitat să-l ajute pe inculpatul D. I. a fost înlăturată în momentul în care agentul şef de poliţie L. C. le-a adus la cunoştinţă că piatra este sustrasă şi le-a cerut să o descarce.

Deoarece voia să păstreze o parte din piatra sustrasă, inculpatul  D. I.  i-a  solicitat inculpatului D. I. care încerca să plece,  fiind şi mai agresiv în  comportament şi limbaj.

Iniţial, agentul de poliţie s-a aşezat în faţa căruţei inculpatului D. I. dar întrucât inculpatul încerca să deplaseze căruţa, s-a ferit şi a venit în laterala căruţei. Între inculpatul D. I. şi agentul de poliţie L. C. a avut loc o agresiune fizică în sensul că inculpatul D. I. l-a apucat de uniformă pe agentul de poliţie.

Deoarece agentul de poliţie era reţinut cu inculpatul D. I., inculpatul G. O. I. a profitat  şi a plecat cu căruţa sa ce era încărcată cu piatra sustrasă.

În încercarea de a-l opri, agentul de poliţie L. C., fiind ţinut de uniformă şi încercând să prindă de hăţurile căruţei, a căzut în  coşul căruţei inculpatului D. I., care a căzut şi el peste agentul de poliţie, punând totodată căruţa în mişcare.

 De faţă au fost partea vătămată S. M. şi martorii S. I., S. P., M. M., P. I. care  au văzut cele  întâmplate.

 Din administrarea probatoriului nu a rezultat  că inculpatul D. I. să-l fi lovit în mod direct pe agentul de poliţie şi nici să fi exercitat alte violenţe asupra agentului de poliţie.

 Prin acţiunea sa, inculpatul D. I. a încercat şi a reuşit scăparea sa cât şi a inculpatului G. O. I. care încă avea piatra sustrasă.

 Astfel prin acţiunea sa inculpatul  D. I. a împiedicat agentul de poliţie pentru a-l opri pe inculpatul G. O. I. să plece cu piatra sustrasă, aspect confirmat de  martorii oculari. Inculpatul D. I. nu a încercat să exercite vreo violenţă împotriva agentului de poliţie.

 Acţiunea de prindere de haine confirmată de unii martori nu se circumscrie acţiunii materiale de lovire şi alte violenţe în accepţiunea penală, acţiunea  ce  intră în  elementul constitutiv al infracţiunii de ultraj.

 Agentul şef de poliţie L. C. a mers căzut în coşul căruţei inculpatului D. I. aproximativ  30-50 metri , moment în care a intervenit martorul S. I. ce a tras frâna de la căruţă, reuşind să o oprească iar agentul de poliţie a coborând  din căruţa inculpatul D. I. şi-a continuat drumul.

 Inculpatul G. O. I. a dus căruţa cu piatră la domiciliul inculpatului D. I. din satul P. M.,  piatra sustrasă găsindu-se la casa acestuia din urmă, aspect evidenţiat în procesul verbal întocmit de organele de poliţie (la domiciliul inculpatului D. I).

 În ziua de 03.04.2009 inculpatul D. I. a achitat părţii vătămate S. M., proprietarul pietrei sustrase, suma de 300 lei reprezentând contravaloarea pietrei sustrase.

Partea vătămată S. M. a arătat că nu doreşte să se constituie parte vătămată în  procesul penal şi de asemenea nu doreşte să se constituie parte civilă în procesul penal.

Conform adresei P. comunei C., valoarea unui metru cub de piatră este de 90 de lei. Valoarea prejudiciul creat este 270 lei (3 m.c. de piatră) , dar prejudiciul a fost recuperat iar partea vătămată S. M. nu  se mai constituie parte civilă în procesul penal.

Inculpaţii D. I. şi G. O. I. au fost cercetaţi în stare de libertate. Ambii inculpaţi pe parcursul urmăririi penale cât şi în cursul  judecăţii  atunci când au fost interogaţi  în şedinţă publică  nu au recunoscut fapta pentru care  au fost trimişi în judecată.

Aceştia  au înfăţişat că au avut o înţelegere cu numitul S. M. (fiul părţii vătămate) să ia piatră în schimbul unei drujbe pe care inculpatul D. I. i-o dăduse cu câteva luni în urmă.

În timpul judecăţii inculpatul D. I. a afirmat că ambii inculpaţi au discutat cu numitul S. M. chiar în ziua faptei, anunţându-l că se vor duce să ia piatră, această discuţie petrecându-se la locuinţa lui B. M., unde S. M. lucra la o sobă. Inculpatul G. I. O. nu a confirmat această discuţie. În timpul  urmăririi penale nici inculpatul  D. I.  nu a menţionat acest aspect, relatând doar că în ziua respectivă  , după ce a consumat alcool împreună cu inculpatul G. O. I. la un bar din sat, s-a hotărât să ia piatra de la  S. M. întrucât acesta amânase prea mult  să se achite de obligaţie.

Inculpaţii au recunoscut că la întoarcere au fost opriţi de către membrii familiei S., (tatăl, fiul şi cumnatul lui S. M.) care l-au informat că piatra le aparţine, întrucât S. M. nu mai avea piatră la carieră, şi i-au somat să oprească şi să descarce piatra. La faţa locului a ajuns şi agentul de poliţie care, de asemenea, i-a somat pe  inculpaţi să oprească. Iniţial  inculpatul D. I.  a fost de acord să descarce căruţa, însă  atunci când li s-a spus  să  descarce şi cealaltă căruţă, inculpatul D. I., fiind sub influenţa alcoolului,  a refuzat să descarce şi a doua căruţă spunându-i inculpatului G. I. să plece  iar el s-a suit în căruţa sa descărcată încercând să fugă de la faţa locului. Agentul de poliţie l-a somat din nou să oprească, atras de hăţurile de la  căruţa aflată în mişcare  şi a căzut în coşul  căruţei (conform declaraţiei de la urmărirea penală a inculpatului D. I. , fila 43 ).

La cercetarea judecătorească partea vătămată şi-a modificat parţial declaraţia din timpul urmăririi penale  specificând în plus că în momentul surprinderii inculpaţilor, a aflat de înţelegerea dintre fiul  său şi inculpatul D. I., acest lucru fiindu-i adus la cunoştinţă la faţa locului  de către inculpatul D. I.  şi mai apoi de către fiul său în noaptea ce a urmat zilei comiterii  faptei. A mai precizat partea vătămată că nu a asistat la întreaga scenă petrecută între inculpatul D. I. şi poliţist, deşi în  declaraţia iniţială a relatat întregul incident.

După ce partea vătămată a fost sesizată din oficiu de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.261 Cod penal, partea vătămată a revenit asupra declaraţiei date în faţa instanţei înfăţişând că  a aflat despre înţelegerea dintre inculpat şi fiul său  după  cca 3 zile de la data faptei şi că a asistat la incidentul dintre  inculpaţi şi poliţist.

Partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă, declarând  că a recuperat în întregime prejudiciul cauzat.

În cauză s-au administrat  următoarele  mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii, proces-verbal de cercetare la faţa locului+planşă foto, adresă P. c. C. privind valoarea pietrei sustrase, proces-verbal întocmit în data de 09.04.2009 la domiciliul inculpatului D. I., declaraţiile martorilor : S. M., S. I., S. P., M. M., M. I. şi P. I., proces-verbal de căutare a numitului S. M., cazierul judiciar al inculpatului D. I., cazierul judiciar al inculpatului G. O. I., declaraţiile inculpaţilor D. I. şi G. O. I..

Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispoziţiile legale în vigoare instanţa reţine că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea  faptelor pentru care au  fost trimişi în judecată aşa cum în mod corect a fost reţinută şi descrisă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

La stabilirea vinovăţiei  inculpaţilor D. I. şi G. O. I. instanţa a procedat la aprecierea coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Concludente cauzei sunt depoziţiile martorilor  oculari P. I.,M. M., S. P., S. I. care au fost de faţă când inculpaţii au fost opriţi de lucrătorul de poliţie, după ce în prealabil  şi aceştia încercaseră să-i oprească  pe inculpaţi. Conform declaraţiilor acestora, cei doi nu s-au conformat  solicitărilor martorilor şi apoi ale  lucrătorului de poliţie, afirmând că " au cumpărat piatra"  (fila 11 dosar). Deşi lucrătorul de poliţie şi martorii i-au informat pe inculpaţi că au luat din piatra ce  aparţinea părţii vătămate şi că S. M. nu mai avea piatră în carieră, inculpaţii , fiind şi sub influenţa  alcoolului, iniţial au oprit căruţele iar apoi  s-au răzgândit  şi au  fugit de la faţa locului, inculpatul D. I. fiind cel care l-a instigat pe inculpatul  G. O. I.  în acest sens.

Lucrătorul de poliţie a încercat să-i oprească să fugă trăgând de hăţurile de la căruţa lui D. I. şi apoi de hainele inculpatului însă acesta  a opus rezistenţa fizică, prinzându-l de haine, din acest motiv lucrătorul de poliţie a căzut în căruţa aflată în mişcare. Martorul S. I. a intervenit şi a tras frâna de la căruţă. După ce poliţistul  a reuşit să coboare din căruţă, inculpatul D. I.  a aruncat agenda poliţistului care-i căzuse în căruţă  şi-a continuat drumul , fugind de la faţa locului. În timpul altercaţiei inculpaţii au proferat înjurii. Inculpaţii au dus piatra şi au descărcat-o la locuinţa inculpatului D. I. din satul Poiana Mărului, comuna C., judeţul Iaşi.

De asemenea relevantă cauzei este şi declaraţia martorului  M. I., care s-a aflat la cariera de piatră în momentul în care inculpaţii au ajuns acolo, Acesta i-a atenţionat pe inculpaţi  că numitul S. M. nu mai avea la acel moment piatră în carieră întrucât o vânduse. Acest martor a anunţat furtul, telefonând la martorul M. M.

La câteva zile după faptă inculpatul D. I. i-a achitat cantitatea de piatră părţii vătămate.

Conform art.211 Cod penal fapta de tâlhărie există şi în cazul furtului urmat de întrebuinţarea violenţei în vederea păstrării bunului furat sau a înlăturării  urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii au folosit violenţe pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a păstra bunurile furate, legătura de la mijloc la scop dintre acţiunea secundară şi acţiunea principală  fiind realizată.

În ceea ce priveşte coautoratul  acesta exista şi când numai unul dintre participanţi a realizat actele de violenţă iar celălalt numai a sustras , deoarece  prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează în parte latura obiectivă  a acestei infracţiuni.

Depoziţiile martorilor se coroborează cu plângerea şi declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate, cu menţiunile  procesului verbal de constatare a infracţiunii şi a procesului verbal de cercetare la faţa locului.

Coroborând probele administrate în cauză instanţa reţine că ambii inculpaţi , acţionând cu intenţie directă,  în ziua de 02.04.2009, în jurul orelor 17.00 au sustras cantitatea de 3 m.c. de piatră în valoare de 270 lei, aparţinând persoanei vătămate S. M., din cariera de piatră intitulată "Stânca" din comuna C., după care, fiind opriţi de agentul de poliţie L. C. din cadrul Postului de Poliţie C., pentru a-şi asigura  scăparea şi bunul furat (piatra de carieră), inculpatul D. I.  l-a împiedicat pe agentul de poliţie ţinându-l de haine (fiind un obstacol, în loc public), iar inculpatul G.O . I. a reuşit să fugă.

Pentru faptele inculpaţilor D. I. şi G.O. I.  care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "tâlhărie" prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c, al.21  lit.a Cod penal , instanţa urmează să le aplice pedepse cu închisoarea la dozarea cărora va avea în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei  prev. de disp.art.72 Cod penal, gradul ridicat de pericol social a faptei comise de către inculpaţi, în participaţie şi în  loc public  dar  şi persoanele inculpaţilor  care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale au comis faptele în stare de beţie voluntară nepreordinată.

Se va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.71 şi 64 Cod penal.

Apreciind că pedeapsa  trebuie să fie în acelaşi timp atât o măsură de constrângere  cât şi un  mijloc de reeducare ale inculpatului, instanţa reţine că scopul pedepselor prevăzut de disp.art.52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării acestora, urmând să facă aplicarea în cauză a disp.art.81 Cod penal, în ceea ce priveşte  pedepsele care vor fi  aplicate inculpaţilor care nu au antecedente penale, sunt cunoscuţi cu un  comportament bun  în societate.

Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra disp.art.83 şi 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate  în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Văzând şi dispoziţiile art.191 alin.1 Cod procedură penală instanţa va obliga pe ambii inculpaţi D. P. şi G. O.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat incluzând şi onorariile avocaţilor din oficiu care vor fi achitate iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, conform art.189 Cod procedură penală..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

1. Condamnă pe inculpatul D. I. , fiul lui G. şi M.,

născut la data de  ......, în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, cu domiciliul în comuna C., sat P. M., judeţul I., studii 8 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, CNP .............., la pedeapsa de 2(doi) ani  şi 6(şase) luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21 lit.a Cod penal.

În baza art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a şi b) Cod penal pe durata legală.

În baza art.81 şi 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a

executării pedepsei principale şi a celor accesorii aplicate inculpatului.

Conform art.82 Cod penal termenul de încercare pentru inculpat este de 4(ani) şi 6(luni).

Atrage atenţia  inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

2. Condamnă pe inculpatul G. O. - I., fiul lui  C. şi M., născut la data de  ............, în mun.B., cu domiciliul în  comuna B., sat L., judeţul I. , studii 8 clase, fără ocupaţie, CNP ............, la pedeapsa de 2(doi) ani  închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a şi 76 lit.b Cod penal.

Conform art.71  alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de disp.art.64 lit.a) teza a II-a şi b) Cod penal, pe durata legală.

În baza art.81 şi 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a

executării  pedepsei  principale şi a celor accesorii aplicate inculpatului .

Conform art.82 Cod penal termenul de încercare pentru inculpat este de

4(patru) ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

3. Onorariile avocaţi oficiu (delegaţia nr.115 din 04.06.2009 - avocat

T. D. L. -B.A.H. - 200 lei şi delegaţia nr.114 din 04.06.2009 - avocat A. V. - B.A.H. - 200 lei) vor fi acoperite iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Obligă pe fiecare dintre inculpaţi să plătească către stat câte 550 lei cheltuieli

judiciare (din care 250 lei la urmărirea penală , 200 lei onorariu avocat oficiu şi 100 lei  la cercetarea judecătorească). 

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 Ianuarie 2010

Preşedinte,Grefier,

SCC/CE/3 ex

12.02.2010

1

Dosar nr.797/239/2009

Domenii speta

Spete similare