Lovire sau alte violente

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GHERLA

  JUDEŢUL CLUJ

DOSAR NR. 726/235/2008

SENTINŢA  PENALĂ  Nr. 365/2008

Şedinţa publică de la 11 Martie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Ministerul Public este reprezentat legal prin procuror …. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.

  Pe rol pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul M.I. trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr. 597/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal şi a unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi pe M.P., trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr. 597/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Dezbaterile pe fond au avut loc în şedinţa publică de la 04.03.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de azi, 11.03.2009, când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei penale de faţă instanţa reţine următoare:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla din data de 29.01.2008 întocmit în dosarul nr. 597/P/2007 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 726/235/2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I. pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal şi a unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi a inculpatului M.P., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în cursul anului 2007, inculpatul M.I. a fost implicat în mai multe acţiuni agresive, iar inculpatul M.P.într-o singură agresiune, după cum urmează:

1) În data de 10 aprilie 2007, în jurul orelor 1130, pe fondul unor neînţelegeri cu privire la folosinţa unor terenuri învecinate, inculpatul M.I.  i-a aplicat o lovitură puternică cu palma peste urechea stângă consăteanului său C.I., în vârstă de 85 ani, care se deplasa pe drumul judeţean 109 C şi care nu a ripostat, preferând să-şi continue drumul până la locuinţa martorilor M.A. ŞI M.M., unde a beneficiat de îngrijiri.

2) În data de 2 august 2007, în jurul orelor 2030, inculpatul-parte vătămată M.P.a ieşit în drum şi i-a reproşat inculpatului-parte vătămată M.I., că nu a avut grijă de animalele sale, deşi a existat o înţelegere verbală în acest sens, discuţia degenerând în acte de violenţă, fiecare dintre părţi aplicând lovituri adversarului, până în momentul în care, alarmată de zgomotul produs, soţia numitului M.P. (partea vătămată M.A.) a ieşit în drum şi a încercat să-şi apere soţul, interpunându-se între cei doi, dar a fost lovită şi ea cu bâta de către inculpatul M.I., inculpatul-parte vătămată M.I. încetând agresiunea numai în momentul în care a constatat că inculpatul-parte vătămată M.P. şi-a pierdut cunoştinţa

3) În data de 5 august 2007, în jurul orelor 730, partea vătămată M.A. s-a întâlnit cu inculpatul M.I. în apropierea podului din S.., unde acesta, având luată rezoluţia infracţională de a agresa cu orice ocazie pe membrii familiei acesteia, i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu o bâtă în zona pieptului, aceasta căzând la pământ, iar inculpatul încetând agresiunea de bunăvoie.

S-a apreciat că faptele inculpatului M.I. întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal şi a unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, avându-se în vedere şi concluziile certificatelor medico-legale nr. 2253/II/a/94 din 19 aprilie 2007, din care rezultă că partea vătămată C.I. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, nr. 4925/II/a/197 din 9 august 2007, din care rezultă că partea vătămată M.P. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, care nu au pus în primejdie viaţa victimei şi care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale şi nr. 4828/II/a/195 din 10 august 2007 din care rezultă că partea vătămată M.A. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului M.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere şi concluziile certificatului medico-legal nr. 5206/I/a/1247 din 22 august 2007, din care rezultă că partea vătămată C.I.a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, părţile vătămate C.I., M.P. şi M.A. nu şi-au manifestat voinţa în sensul constituirii de parte civilă în cauză, partea vătămată M.I. constituindu-se parte civilă cu suma de 4000 lei, iar Spitalul municipal Gherla şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, şi-au manifestat voinţa în sensul participării în latura civilă a cauzei pentru recuperarea  sumelor de 718,69 lei, respectiv de 896,71 lei.

Actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile părţilor vătămate (filele 5-6, 32-33, 37-38, 40-41, 52 şi 64-65), rapoartele de constatare medico-legală (filele 11, 34 şi 42), certificatele medico-legal privind leziunile suferite de către părţile vătămate (filele 53), declaraţiile inculpaţilor-părţi vătămate (filele 7-8, 46-49 şi 56-59), declaraţiile martorilor (filele 18-22, 72-78), caracterizările inculpaţilor (filele 50 şi 60).

La dosarul de urmărire penală al cauzei au fost ataşate fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor (filele 12 şi 51).

În cursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat, în baza art. 323 şi art. 326 C.proc.pen., la audierea inculpaţilor-părţi vătămate M.P. (fila 143) şi M.I. (fila 144) şi a părţilor vătămate C.I. (fila 145), M.A. (fila 146), iar în aplicarea art. 327 C.proc.pen. a fost audiaţi martorii R. D., M. A., H. G. G., C. V., M. M., C. O, MC M, R G V, P I, S V, S A M, F B-N şi C M, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (filele 156-157, 169-171, 189-192, 210-211, 223-226).

La solicitările instanţei în acest sens, s-au comunicat la dosarul cauzei, de către Evidenţa Operativă şi Cazier Judiciar – IPJ , copiile de pe cazierul judiciar al inculpaţilor (filele 253 şi 260).

În cursul judecăţii, înainte de citirea actului de sesizare, şi-au manifestat voinţa în sensul constituirii de parte civilă, inculpatul-parte vătămată M.P., cu suma de 300 lei daune materiale şi 4700 daune morale, partea vătămată M.A., cu suma de 4000 lei daune morale şi partea vătămată C.I., cu suma de 1000 lei daune materiale şi 4000 lei daune morale.

Ulterior, însă tot înainte de citirea actului de sesizare, părţile şi-au majorat pretenţiile civile astfel: M.I. succesiv la suma de 10000 lei (din care 700 lei daune materiale şi 9300 daune morale) şi la suma de 30000 lei (din care 5000 lei daune materiale  şi 25000 daune morale); partea civilă M.A. a solicitat în plus 1000 lei daune materiale, M.P. la suma de 8000 lei, reprezentând 3000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale.

De asemenea, au înţeles să se constituie parte civilă în cauză şi Spitalul Municipal Gherla, cu suma de 718,69 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.P., precum şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu suma de 896,77 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.I..

Examinând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere, potrivit art. 62 şi art. 287 alin. 2 C.proc.pen, întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea stare  de fapt:

1) În data de 10 aprilie 2007, în jurul orelor 1130, inculpatul M.I., observându-l pe consăteanul său C.I., în vârstă de 85 ani, care se deplasa pe drumul judeţean 109 C, lângă locuinţa inculpatului, pe fondul unor neînţelegeri anterioare cu privire la folosinţa unor terenuri învecinate, a luat hotărârea infracţională de a se răzbuna. Astfel, s-a apropiat de partea vătămată, după care i-a aplicat o lovitură puternică cu palma peste urechea stângă. Partea vătămată nu a ripostat, preferând să-şi continue drumul până la locuinţa martorilor M.A. şi M M, unde a beneficiat de îngrijiri.

În urma agresiunii comise de inculpatul M.I., conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 2253/II/a/94 din 19 aprilie 2007, partea vătămată C.I. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale şi pot data din 10 aprilie 2007.

2) În data de 2 august 2007 a avut loc un conflict violent între inculpaţii M.I. şi M.P., pe drumul judeţean 109 C, în apropierea locuinţei inculpatului M.P..

La data arătată mai sus, în jurul orelor 2030, inculpatul-parte vătămată M.P. a ieşit în drum şi i-a reproşat inculpatului-parte vătămată M.I. că nu a avut grijă de animalele sale, deşi a existat o înţelegere anterioară verbală în acest sens. Cearta care a urmat a degenerat în acte de violenţă, fiecare dintre părţi aplicând lovituri adversarului. Inculpatul-parte vătămată M.I. a fost lovit de către inculpatul-parte vătămată M.P. în zona parietală dreaptă, acesta căzând la pământ.

După ce s-a ridicat, inculpatul-parte vătămată M.I. i-a aplicat inculpatului-parte vătămată M.P. o lovitură puternică cu bâta (botă în limbajul părţilor şi al martorilor) în zona parietală dreaptă. În urma acestei lovituri, a căzut la pământ inculpatul-parte vătămată M.P., iar inculpatul-parte vătămată M.I. a continuat să-l lovească în diverse zone ale corpului. Alarmată de zgomotul produs, partea vătămată M.A. (soţia inculpatului M.P.) a ieşit în drum şi a încercat să-şi apere soţul interpunându-se între cei doi inculpaţi, dar a fost lovită şi ea cu bâta de către inculpatul M.I.. Inculpatul-parte vătămată M.I. a încetat agresiunea numai în momentul în care a constatat că inculpatul-parte vătămată M.P. şi-a pierdut cunoştinţa.

În urma agresiunii comise de inculpatul M.I., conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 4925/II/a/197 din 09 august 2007, partea vătămată M.P. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale şi pot data din 02 august 2007.

În ceea ce priveşte inculpatul M.P., fapta acestuia a produs părţii vătămate M.I., conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 5206/I/a/1247 din 22 august 2007, leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi cădere, care necesită pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale şi pot data din 02 august 2007.

3) În data de 5 august 2007, în jurul orelor 730, partea vătămată M.A. s-a întâlnit cu inculpatul M.I. în apropierea podului din S., care, având luată rezoluţia infracţională de a agresa cu orice ocazie pe membrii familiei M.P., i-a aplicat acesteia o lovitură cu o bâtă (botă) în zona pieptului. În urma acestei lovituri, partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul a încetat agresiunea de bunăvoie.

Ca urmare a acestor două agresiuni ale inculpatului M.I., partea vătămată M.A. a suferit leziuni corporale, astfel cum reiese din concluziile certificatului medico-legal nr. 4828/II/a/195 din 10 august 2007, emis de către I.M.L. Cluj-Napoca (fila 6), care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, putând data din 02.08.2007, şi care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Pentru reţinerea situaţiilor de fapt prezentate mai sus, instanţa a coroborat declaraţiile inculpaţilor-părţi vătămate, în conformitate cu prevederile art. 69 C.proc.pen., M.I., care recunoaşte parţial faptele sale şi dinamica acestora, şi M.P., care nu îşi recunoaşte propria faptă, cu declaraţiile părţilor vătămate C.I. şi M.A., ale martorilor M.A., M.A., C V, F B-N, H G-G, S V, C O şi R D, date în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu concluziile certificatelor medico-legale nr. 2253/II/a/94 din 19 aprilie 2007, nr. 4925/II/a/197 din 09 august 2007, nr. 5206/I/a/1247 din 22 august 2007, nr. 4828/II/a/195 din 10 august 2007, emise de către I.M.L. Cluj-Napoca.

a) Referitor la contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului M.I., pe de o parte, şi declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, pe de altă parte, în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina acestuia, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte fapta săvârşită în dauna părţii vătămate C.I., instanţa reţine că, astfel cum s-a reţinut în practica judiciară [Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, sentinţa nr. 509 din 26 aprilie 2006], lipsa unor martori oculari, care să fi perceput ex propriis sensibus modalitatea de săvârşire a faptei, nu e o împrejurare care să ducă la stabilirea altei concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în cauză.

Având în vedere aceste considerente instanţa constată că martora F B-N (fiica concubinei inculpatului) plasează inculpatul şi partea vătămată la locul faptei, exact înainte de momentul alegat ca a se produs lovirea (f. 19, 223), această martoră neputând însă preciza ce s-a întâmplat între aceştia deoarece a intrat în casă la solicitarea inculpatului. Totodată, astfel cum reiese din declaraţiilor părţii vătămate (21) şi ale martorului Săcui Viorel (f. 210), partea vătămată s-a întâlnit la scurt timp după incident cu acest martor, care a observat că numitul C.I. avea o pată de sânge la nivelul frunţii sub pălărie. În sensul existenţei faptei şi imputabilităţii acesteia inculpatului M.I. sunt şi depoziţiile martorilor M M şi M A (f. 20, 171 şi 22, 157), persoane care au luat contactul cu partea vătămată imediat după incident, observând că prezintă urme de sânge în zona urechii şi pe cămaşă, aceasta comunicându-le că a fost lovit de inculpat cu palma la urechea dreaptă.

În raport de cele anterior menţionate, declaraţiile martorei C M  (f. 224) asupra inexistenţei acestei fapte, nu pot fi reţinute ca fiind corespunzătoare adevărului, necoroborându-se cu probele anterior analizate, fiind făcute în mod evident pro causa, în considerarea calităţii acesteia de a fi concubina inculpatului M.I..

În ceea ce priveşte fapta săvârşită la data de 2 august 2007 în dauna părţilor vătămate M.P. şi M.A., instanţa reţine că inculpatul M.I., în primele declaraţii date în cursul urmăririi penale (f. 56-57, 58), recunoaşte că a lovit aceste părţi vătămate, încercând să-şi atenueze răspunderea motivând că i-a lovit pentru a se apăra. Ulterior, în faţa instanţei, inculpatul nu şi-a mai recunoscut fapta, arătând că nu îşi mai aminteşte.

Instanţa reţine drept corespunzătoare adevărului doar afirmaţiile inculpatului în sensul manifestării conduitei de lovire a părţilor vătămate, având în vedere dispoziţiile art. 69 C.proc.pen., potrivit cărora declaraţiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, condiţie care nu este îndeplinită în cauza de faţă.

Astfel, declaraţiile părţilor vătămate M.A. (f. 37, 147) şi M.P. (f. 46-47, 143) confirmă existenţa faptei şi dinamica acesteia astfel cum a fost reţinută de instanţă, inculpatul M.I. acţionând violent asupra acestora. De asemenea, martora C M arată că, din spusele inculpatului, faţă de care există prezumţia simplă că acesta i-ar comunica adevărul, în considerarea faptului că martora este partenera de viaţă a acestuia, cunoaşte că acesta l-a lovit pe M.P. cu bota. Totodată, martorii H G-G (f. 96, 169) şi C O (f. 97, 189) – care au aflat aspecte legate de săvârşirea în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca lucrători ai Serviciului de ambulanţă Cluj – arată, în declaraţiile lor, că părţile vătămate prezentau răni, (M.P. o plagă adâncă în zona feţei, sângerând, iar  M.A. o contuzie forte, posibilă fractură la unul din antebraţe) acestea arătându-le că au fost loviţi de către inculpatul M.I..

Nu în ultimul rând, martorul R D arată, în declaraţia sa dată în faţa organelor de urmărire penală (f. 98), că inculpatul M.I. a lovit ambele părţi vătămate cu bota, iar în declaraţia dată în faţa instanţei (f. 225) că inculpatul a lovit partea vătămată M.P. şi că îşi mai aminteşte dacă a fost lovită şi cealaltă parte vătămată.

Cât priveşte acţiunea săvârşită la data de 5 august 2007, element component al faptei în formă continuată de lovire a părţii vătămate M.A., instanţa reţine că declaraţiile părţii vătămate asupra acestui aspect se coroborează cu declaraţiile martorului ocular C V (f. 72, 170) care a văzut cum inculpatul i-a adresat cuvinte urâte, jicnitoare părţii vătămate, după care, fiind ameninţat de inculpat că îl va lovi s-a îndepărtat, însă a auzit un ţipăt de femeie, moment în care s-a întors şi a văzut partea vătămată ţinându-se cu mâinile de piept. La întrebarea martorului, partea vătămată i-a arătat că inculpatul lovit-o cu capătul botei pe care acesta o ţinea în mână.

Având în vedere cele anterior reţinute, instanţa a înlăturat de la reţinerea situaţiei de fapt privind acest incident între părţi, susţinerile inculpatului care nu recunoaşte fapta de a fi lovit cu bota partea vătămată M.A., deoarece aceste susţineri vin în contradicţie cu probatoriul administrat, neputând servi la stabilirea adevărului.

b) Referitor la contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului M.P., pe de o parte, şi declaraţiile părţii vătămate M.I. şi ale martorului R D, pe de altă parte, în ceea ce priveşte săvârşirea faptei de lovire a inculpatului M.I., instanţa reţine că martorul R D a perceput personal modalitatea de desfăşurare a evenimentelor între părţi, acest martor indicând în declaraţiile sale, în mod constant, împrejurarea că inculpatul M.P. l-a lovit pe M.I. în zona parietală dreaptă. Totodată, declaraţiile martorilor H G-G (f. 96, 169) şi C O (f. 97, 189) se coroborează cu cele susţinute de partea vătămată M.I. şi de martorul anterior amintit, aceştia luând contactul cu partea vătămată în exercitarea atribuţiilor de serviciu imediat după incident, arătând în declaraţiile lor că M.I. prezenta o plagă de aproximativ 2 cm la nivel parietal.

Prin urmare nu pot fi reţinute apărările incupatului M.P. şi ale soţiei sale, care, deşi a fost martoră la incident, prin calitatea sa, tinde a prezenta subiectiv existenţa şi dinamica faptei, în sensul inexistenţei faptei sale de lovire a părţii vătămate M.I., instanţa având în vedere la înlăturarea acestor apărări ale inculpatului dispoziţiile art. 69 C.proc.pen., potrivit cărora declaraţiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, condiţie care nu este îndeplinită în cauza de faţă.

Raportat la stare de fapt reţinută şi la toate probele administrate şi analizate anterior, instanţa constată că în drept:

Fapta inculpatului M.I., care, în data de 10 aprilie 2007, i-a aplicat părţii vătămate C.I., cu intenţie, o lovitură cu palma, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Fapta aceluiaşi inculpat M.I., care, în data de 2 august 2007, i-a aplicat părţii vătămate M.P., cu intenţie, mai multe lovituri cu o bâtă, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Fapta inculpatului M.I., care, în perioada 2-5 august 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a aplicat părţii vătămate M.A., cu intenţie, mai multe lovituri, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 din Codul penal.

Întrucât, inculpatul M.I. a săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a din Codul penal, faptele fiind comise în concurs real.

Fapta inculpatului M.P., care, în data de 2 august 2007, i-a aplicat părţii vătămate M.I., cu intenţie, mai multe lovituri, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului M.I. s-a concretizat în acţiunile de a aplica o lovitură puternică cu palma peste urechea stângă a părţii vătămate C.I. şi de a lovi repetat cu bota celelalte două părţi vătămate, acţiuni care au avut ca urmare imediată şi în legătură de cauzalitate directă vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate.

Sub acelaşi aspect, elementul material al faptei inculpatului M.P. a constat în mai multe acţiuni de lovire cu bota a părţii vătămate M.I., acţiuni care au avut de asemenea ca urmare imediată şi în legătură de cauzalitate directă vătămarea integrităţii corporale a acestuia din urmă.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenţiei indirecte, întrucât au prevăzut potenţialul rezultat al faptelor lor, şi, deşi nu au urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv provocarea de leziuni părţilor vătămate, au acceptat  posibilitatea producerii acestui rezultat.

Cât priveşte reţinerea în sarcina inculpaţilor a formei agravate a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de concluziile certificatelor medico-legal, din care rezultă că părţile vătămate au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunţă dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat. În prezenta cauză instanţa constată întrunite aceste condiţii, astfel că va condamna inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. 2 C.proc.pen.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care urmează să fie condamnaţi inculpaţii şi a modalităţii de executare a acestor pedepse, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C.pen., respectiv, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum şi persoana inculpatului.

Astfel, instanţa reţine că fapta săvârşită de inculpatul M.P. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fişa de cazier ataşată la dosar (fila 253), că acest inculpat a manifestat o atitudine de negare a faptei pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, şi că urmările produse, respectiv provocarea părţii vătămate a unor leziuni corporale vindecabile în termen de 10-12 zile îngrijiri medicale, au avut loc pe fondul unei conduite provocatoare din partea părţii vătămate, conduită care însă nu a fost de asemenea natură încât să impună reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât şi atenţionarea acestuia  asupra necesităţii de a-şi îndrepta  conduita şi de a nu mai comite infracţiuni în viitor aplicarea pedepsei cu amenda penală în cuantum de 1000 lei, potrivit art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen.

Totodată, instanţa va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 631 C.pen.

În ceea ce-l priveşte pe celălalt inculpat, instanţa reţine că faptele săvârşite de inculpatul M.I. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fişa de cazier ataşată la dosar (fila 260), fiind condamnat la sancţiunea amenzii penale pentru mai multe infracţiuni de lovire şi alte violenţe, pentru ameninţare şi pentru insultă, că a manifestat pe tot parcursul desfăşurării procesului penal o atitudine oscilantă sau de negare în ceea ce priveşte recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, instanţa mai reţine, din notele de relaţii emise de Postul de Poliţie G. (f. 60), că inculpatul M.I. a ridicat diferite probleme organelor de ordine, în sensul că a fost sancţionat contravenţional pentru adresare de ameninţări şi provocare la scandal, în societate fiind cunoscut ca o persoană violentă care consumă frecvent alcool, iar pe fondul acestui consum are un comportament neadecvat şi un limbaj vulgar şi provocator.

Având în vedere cele anterior amintite, instanţa apreciază că scopul pedepselor şi implicit reeducarea acestui inculpat în sensul formării unei atitudini responsabile faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, atenţionării acestora asupra necesităţii de a-şi îndrepta  conduita şi de a  nu mai comite infracţiuni în viitor, se pot realiza prin aplicarea următoarelor pedepse: amenda penală în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată C.I., amenda penală în cuantum de 2000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată M.P. şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe în formă continuată faţă de partea vătămată M.A..

Având în vedere că aceste fapte au fost săvârşite de către inculpatul M.I. în concurs real, inculpatul comiţând fiecare dintre aceste fapte înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele,  instanţa, în baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. c şi e din Codul penal, va contopi, într-o primă etapă, pedepsele cu amenda penală în cuantum de 1000 lei şi amenda penală în cuantum de 2000 lei, stabilite anterior pentru acest inculpat, în pedeapsa cea mai mare de 2000 lei amendă penală, iar apoi, în baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. e din Codul penal, va proceda la contopirea rezultantei de 2000 lei cu pedeapsa închisorii de 6 luni, acesta urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 6 luni şi amenda penală de 2000 lei.

În ceea ce priveşte sancţiunea amenzii penale, instanţa va pune în vedere inculpatului M.I. dispoziţiile art. 631 din Codul penal.

Cât priveşte sancţiunea cu pedeapsa închisorii, în temeiul articolului 861 din Codul penal, instanţa va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea de 6 luni pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Astfel cum prevede art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 863 alin. 1 Codul penal, instanţa va stabili că, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probaţiune responsabil de caz;

2. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

4. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Din analiza materialul probator existent în cauză, instanţa constată că inculpatul M.I. are serioase probleme de autocontrol, acesta fiind cunoscut ca o persoană violentă. Astfel, din declaraţiile mai multor persoane (f. 21, 22, 47, 75, 96), care au luat contactul cu acesta în calitate de concetăţeni sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, reiese că acesta se manifestă frecvent violent şi că a agresat mai multe persoane în vârstă. De asemenea, astfel cum s-a reţinut anterior din notele de relaţii emise de Postul de Poliţie G. (f. 60), acest inculpat a ridicat diferite probleme organelor de ordine, în societate fiind cunoscut ca o persoană violentă care consumă frecvent alcool, pe fondul acestui consum având un comportament neadecvat şi un limbaj vulgar şi provocator chiar şi cu organele de ordine.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 863 alin. 3 lit. a din Codul penal, instanţa consideră că se impune, pentru ca inculpatul să-şi creeze şi să-şi dezvolte mecanisme specifice de stăpânire a impulsurilor violente, ca, în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, să urmeze cel puţin un program pentru dezvoltarea abilităţilor de autocontrol (de grup sau individual), activitate stabilită şi evaluată de către consilierii de probaţiune din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exercitarea acestora va fi interzisă pe durata executării pedepsei.

Instanţa nu va interzice dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău şi Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.  Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul M.I. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetăţenii săi faţă de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

Având în vedere faptul că se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata suspendării.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că şi-au manifestat voinţa în sensul constituirii de parte civilă, inculpatul-parte vătămată M.P., cu suma de 8000 lei, reprezentând 3000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale, partea vătămată M.A., cu suma de 5000 lei, reprezentând 1000 lei daune materiale şi 4000 lei daune morale, partea vătămată C.I., cu suma de 1000 lei daune materiale şi 4000 lei daune morale şi inculpatul-parte vătămată M.I. cu suma de 30000 lei, din care 5000 lei daune materiale  şi 25000 daune morale.

De asemenea, au înţeles să se constituie părţi civilă în cauză şi Spitalul Municipal Gherla, cu suma de 718,69 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.P., precum şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu suma de 896,77 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.I..

Faţă de situaţia de fapt reţinută anterior, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaţilor (fapta ilicită, prejudiciul produs părţilor civile, legătura de cauzalitate dintre acestea şi vinovăţia inculpaţilor), fapta de lovire constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică şi psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Astfel, fapta ilicită intenţionată a fiecărui inculpat de a o lovi partea vătămată a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale, astfel: partea vătămată C.I. a suferit leziuni corporale care necesită pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, partea vătămată M.P. a suferit leziuni corporale pentru care se estimează vindecarea în 8-9 zile, partea vătămată M.I. ar necesita pentru vindecarea leziunilor 10-12 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată M.A. 3-4 zile îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului fiecărei părţi vătămate la integritate fizică, generându-le acestora suferinţe psihice şi fizice.

Cu privire la soluţionarea laturii civile s-au reţinut în practica judiciară următoarele:

Este justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferinţelor şi durerilor de natură fizică şi psihică inerente faptei de lovire, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, sentinţa penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanţele vor avea în vedere actele doveditoare şi probele administrate [Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanţa urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse şi de intensitatea suferinţelor cauzate [Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].

Având în vedere aceste consideraţii, instanţa constată, în ceea ce priveşte solicitările părţii civile C.I., ca fiind întemeiate pretenţiile acestuia privind suma de 300 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, urmând a admite acţiunea civilă în parte şi a respinge restul pretenţiilor.

De asemenea, asupra pretenţiilor părţii civile M.A., instanţa va obliga inculpatul M.I. la plata către această parte a sumei de 400 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, urmând a respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor ca neîntemeiată.

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.P., instanţa constată ca temeinică solicitarea acestei părţi de obligare a inculpatul M.I. la plata sumei de 800 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, restul pretenţiilor urmând a fi respinse.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de partea civilă M.I., instanţa urmează a o admite în parte şi va obliga inculpatul M.P. la plata către această parte a sumei de 1000 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Totodată, se va respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor.

Instanţa a stabilit că aceste cuantumuri privind daunele materiale reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu obţinerea certificatelor medico-legale, cu deplasările şi medicamentaţia pentru vindecare precum şi cu cele generate de incapacitatea de a munci o perioadă de timp, iar cele privind daunele morale o reparaţie echitabilă a suferinţelor fizice şi psihice a părţilor vătămate, luând în considerare concluziile certificatelor medico-legale, care atestă pentru fiecare în parte perioada în care leziunile produse ar necesita îngrijiri medicale, vârsta celor implicaţi la data incidentelor, respectiv C.I. 85 de ani, M.P. 61 de ani, M.A. 61 de ani şi M.I. 59 de ani, împrejurarea că partea vătămată M.A. a fost agresată în mod repetat şi a asistat la agresarea soţului său, faptul că M.P. a necesitat spitalizare, timp în care a fost împiedicat să presteze activităţi specifice în gospodărie, consecinţele negative suferite de victime pe plan fizic şi psihic, importanţa şi gradul de atingere a valorilor morale lezate, intensitatea perceperii consecinţelor vătămării, gradul de afectare a situaţiei familiale şi sociale a fiecăruia.

În ceea ce priveşte solicitările instituţiilor medicale care au acordat îngrijiri părţilor vătămate M.I. şi M.P., în temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, instanţa va admite acţiunile civile formulate de acestea, urmând a obliga peinculpatul M.I. la plata sumei de 718,69 lei către Spitalul Municipal Gherla, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.P. şi pe inculpatul M.P. la plata sumei de 896,77 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.I..

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.proc.pen. şi în raport de împrejurarea că părţilor vătămate li s-a produs un prejudiciu prin derularea acestei proceduri judiciare, acestea efectuând anumite cheltuieli specifice destinate apărării şi reprezentării lor în procesul penal, instanţa va obliga inculpatul M.I. să plătească părţii civile C.I. suma de 1000 lei, părţii civile M.A. suma de 1000 lei şi  părţii civile M.P. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, inculpatul M.P. va fi obligat să plătească părţii civile M.I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere dispoziţiile art. 349 raportat la art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanţa urmează a obliga pe inculpatul M.P. la plata sumei de 400 lei  şi pe inculpatul M.I. la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal condamnă pe inculpatul M.P., …, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată M.I..

Pune în vedere inculpatului M.P. dispoziţiile art. 631 din Codul penal.

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal condamnă pe inculpatul M.I., …., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată C.I..

Pune în vedere inculpatului M.I. dispoziţiile art. 631 din Codul penal.

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal condamnă pe inculpatul M.I., …., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată M.P..

Pune în vedere inculpatului M.I. dispoziţiile art. 631 din Codul penal.

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 42 din Codul penal condamnă pe inculpatul M.I., …., la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe în formă continuată faţă de partea vătămată M.A..

În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal interzice inculpatului M.I. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. c şi e din Codul penal contopeşte pedepsele cu amenda penală în cuantum de 1000 lei şi amenda penală în cuantum de 2000 lei, stabilite anterior pentru inculpatul M.I., în pedeapsa cea mai mare de 2000 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. e din Codul penal contopeşte pedeapsa închisorii de 6 luni cu pedeapsa amenzii penale de 2000 lei, rezultanta contopirii amenzilor penale stabilite pentru inculpatul M.I., acesta urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 6 luni şi amenda penală de 2000 lei.

Pune în vedere inculpatului M.I. dispoziţiile art. 631 din Codul penal.

În temeiul articolului 861 din Codul penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea de 6 luni pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 863 alin. 1 Codul penal, instanţa stabileşte că, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

5. să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probaţiune responsabil de caz;

6. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

7. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

8. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. 3 lit. a din Codul penal, instanţa stabileşte ca, în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, inculpatul M.I. trebuie să urmeze cel puţin un program pentru dezvoltarea abilităţilor de autocontrol (de grup sau individual), activitate stabilită şi evaluată de către consilierii de probaţiune din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal interzice inculpatului M.I. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.I., domiciliată în …., şi obligă inculpatul M.I. la plata către această parte a sumei de 300 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.A., domiciliată în…..şi obligă inculpatul M.I. la plata către această parte a sumei de 400 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale. Respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.P., domiciliat în …., şi obligă inculpatul M.I. la plata către această parte a sumei de 800 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I., domiciliat în ……., fără forme legale în ……, şi obligă inculpatul M.P. la plata către această parte a sumei de 1000 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Respinge acţiunea civilă pentru restul pretenţiilor.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite acţiunea civilă formulată de Spitalul Municipal Gherla, cu sediul în localitatea Gherla, str. Horea, nr. 2, judeţul Cluj, şi obligă inculpatul M.I. la plata sumei de 718,69 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.P..

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la art. 998 din Codul civil, admite acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-Napoca, str. Clinicilor, nr. 3-5, judeţul Cluj, şi obligă inculpatul M.P. la plata sumei de 896,77 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate M.I..

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.I. să plătească părţii civile C.I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.I. să plătească părţii civile M.A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.I. să plătească părţii civile M.P. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.P. să plătească părţii civile M.I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.P. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul M.I. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror, pentru inculpaţi şi pentru partea civilă M.A. şi de la comunicare pentru celelalte părţi civile.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.03.2009.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare