Minori şi familie – divorţ fără minori

Sentinţă civilă 249 din 11.03.2009


Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect “divort fara minor si pretentii civile” actiune formulata de reclamantul D. G. împotriva pârâtei D. I. R..

 Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 04.03.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face  parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 11.03.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra actiunii civile de fata.

Prin cererea formulata la data de 23.12.2008 reclamantul D. G., a chemat în judecata pe pârâta D. I. R., solicitând instantei sa hotarasca:

-desfacerea casatoriei încheiata între parti;

-obligarea pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 30.000 Euro cu titlu de daune morale;

-obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezinta contravaloarea facturilor emise de Romtelecom pe numele reclamantului în perioada în care pârâta a locuit la domiciliul reclamantului.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta în timp ce reclamantul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, astfel ca pârâta a avut cunostinta înca de la începutul casatoriei la ce se expune prin casatoria cu reclamantul si a fost constienta de pedeapsa pe care reclamantul o are de executat.

A mai aratat reclamantul ca pârâta a parasit domiciliul conjugal în repetate rânduri sub pretexte ireale, precum ar fi faptul ca este internata în Spitalul Municipal din Bucuresti, ori ca este în vizita la parintii sai.

Ulterior reclamantul a aflat ca pârâta are un iubit si se întâlnea pe ascuns cu acesta, iar ultima dat când pârâta a parasit domiciliul conjugal a motivat ca merge în vizita la sora ei.

Întrucât nu s-a întors în decurs de o saptamâna pârâta a fost cautata de familia reclamantului si a spus acestei familii ca nu mai doreste sa mai continue casatoria încheiata cu reclamantul, si ca a decis sa locuiasca împreuna cu parintii ei.

Reclamantul a mai aratat ca datorita comportamentului pârâtei el a suferit si sufera foarte mult, a varsat multe lacrimi în urma minciunilor si a batjocurii la care a fost supus de pârâta, nu a dormit si nu a mâncat perioade mari de timp, ceea ce i-a cauzat o stare psihica foarte proasta, stare care persista si în prezent, astfel ca i s-a cauzat un prejudiciu moral pentru a carui reparare solicita ca pârâta sa fie obligata la plata sumei de 30.000 Euro.

Totodata reclamantul a mai aratat ca în perioada casatoriei dintre parti pârâta a provocat reclamantului si un prejudiciu material, acesta constând în contravaloarea facturilor emise de Romtelecom pe numele reclamantului în perioada în care pârâta a locuit în domiciliul conjugal. 

În drept actiunea nu a fost întemeiata.

La cererea de chemare în judecata reclamantul a atasat facturile seria BYEB nr. 5993008 din 26.05.2007, seria BYEC nr. 7704731 din 26.09.2007 si seria BYED nr. 1422871 din 27.10.2007, toate emise de Romtelecom pe numele reclamantului.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicita sa fie admisa în parte actiunea civila formulata de reclamant împotriva sa, respectiv numai în privinta divortului, urmând ca instanta sa dispuna ca dupa desfacerea casatoriei dintre parti pârâta sa revina la numele avut anterior casatorie, respectiv acela de M.

Totodata pârâta a solicitat prin întâmpinare sa fie respinse capetele de cerere prin care reclamantul solicita ca pârâta sa fie obligata la plata de daune morale si la plata dotoriilor pe care reclamantul le are catre Romtelecom.

În motivarea întâmpinarii pârâta a aratat ca înca din data de 06.12.2008 a dorit sa formuleze actiune de divort, dar urmare a cererii formulate de catre reclamant a considerat ca nu mai este oportuna si o alta actiune formulata de catre ea.

Pârâta a aratat ca partile s-au casatorit la data de 03.08.2007 la Penitenciarul Slobozia, ca urmare a faptului ca în seara primei zile în care reclamantul a fost arestat a încercat sa se sinucida, motivându-si gestul prin teama de a nu fi parasit de pârâta în timpul executarii pedepsei, astfel ca din teama ca reclamantul va recurge la un asemenea gest pârâta a hotarât sa se casatoreasca cu reclamantul chiar în penitenciar.

Dupa casatorie pârâta a locuit la familia reclamantului din or. Lehliu-Gara, unde era tratata foarte urât, fiind jignita în mod repetat de reclamant si de familia acestuia, dar a continuat sa îl viziteze pe reclamant si sa îl ajute cu tot ce avea nevoie, însa reclamantul a continuat sa o jigneasca si sa-i impute ca nu l-a ajutat cu nimic si îl înseala, fapt pentru care pârâta a hotarât în luna decembrie a anului 2008 sa se mute la parintii sai, lasându-si toate lucrurile la familia reclamantului.

A mai aratat pârâta ca dupa ce a parasit domiciliul conjugal reclamantul o suna si îi adreseaza amenintari atât pentru pârâta cât si pentru familia acesteia.

Referitor la pretinsa datorie catre Romtelecom pârâta a învederat ca reclamantul are aceasta datoriei dintr-o perioada anterioara casatoriei dintre parti, si ca este inadmisibil sa se retina în sarcina sa o asemenea datoriei, care nu poate face obiectul unei cereri de divort.

În ce priveste plata de daune morale pârâta a aratat ca este jignitoare si aberanta o asemenea cerere formulata de reclamant, întrucât casatoria dintre parti s-a bazat pe o atitudine necorespunzatoare si îndoielnica din partea reclamantului, fiind încheiata de pârâta numai pentru ca aceasta sa nu fie considerata vinovata de o eventuala sinucidere a reclamantului.

În drept întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 115-116 din C.pr.civ., ale art. 6 si 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

La întâmpinare pârâta  a atasat în original cetificatul de casatorie.

Reclamantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, prin admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar care a fost formulata verbal în sedinta de judecata.

În cauza au fost audiati martorii C. N. si P. C..

Prin depozitia sa martorul C. N. a aratat ca are cunostinta despre faptul ca partile se certau în permanenta prin scrisori, si datorita acestei situatii reclamantul era tot timpul suparat si nu mânca. Acest martor cunoaste situatia aratata din împrejurarea ca a fost coleg cu reclamantul în mai multe penitenciare, iar reclamantul îi citea scrisorile pe care i le trimitea pârâta, si datorita acestor scrisori reclamntului i se producea o stare de rau. Totodata acest martor a mai declarat ca atunci când reclamantul vorbea la telefon cu pârâta el a fost de fata, reclamantul fiind calm si îi vorbea frumos pârâtei.

Martorul P. C. a aratat în declaratia sa ca reclamantul sufera foarte mult din cauza faptului ca partile s-au despartit, fapt pentru care nu mai manânca si nu mai doarme.

În cursul judecatii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta ca a fost vizitat de pârâta la Penitenciarul Slobozia în perioada 12.06.2007 – 05.12.2008, si ca pârâta i-a trimis pachete în perioada 12.06.2007 – 11.06.2008.

 Examinând probele administrate în cauza instanta constata ca la data de 03.08.2007 în mun. Slobozia, jud. Ialomita, partile  s-au casatorit, asa cum reiese din certificatul de casatorie eliberat de Primaria mun. Slobozia, în timp ce reclamantul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, executare care continua si în prezent.

 Din relatiile de casatorie nu au rezultat copii, iar pe durata casatoriei pârâta s-a ocupat de asigurarea unui relatii de casatorie cât mai apropiata de normalitate, data fiind starea de detentie în care se afla reclamantul, prin trimiterea de pachete acestuia si prin vizitarea lui în penitenciar, inclusiv vizite conjugale, însa  în luna decembrie a anului 2008 pârâta a parasit domiciliul conjugal.

Parasirea domiciliului conjugal de catre pârâta se datoreaza faptului ca partile în cursul casatoriei se certau, astfel cum rezulta din declaratia martorului C. N., declaratie care se coroboreaza cu afirmatiile pârâtei expuse prin întâmpinare, afirmatii potrivit carora pârâta nu mai doreste sa continue relatiile de casatorie cu reclamantul.

Apreciind asupra probelor administrate în cauza instanta constata ca cererea de chemare în judecata formulata este întemeiata în parte si pe cale de consecinta, va fi admisa tot în parte, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.

Instanta constata ca vatamarea relatiilor de casatoriei se datoreaza unei culpe comune a ambelor parti, astfel ca  urmeaza ca actiunea civila de fata sa fie admisa în parte cu privire la capatul de cerere privitor la desfacerea casatoriei, în sensul ca va retine culpa ambilor soti.

Întrucât ambii soti se fac vinovati de vatamarea grava a relatiilor de casatorie, defacererea casatoriei  poate fi pronuntata din culpa comuna a acestora, si constatând ca relatiile de casatorie nu mai pot continua, urmeaza sa dispuna defacerea casatoriei încheiata între parti în mun. Slobozia, jud. Ialomita, din culpa comuna a sotilor,  în temeiul art. 38 al. 1 din Codul Familiei. 

Totodata instanta va dispune ca dupa desfacerea casatoriei, pârâta sa revina la numele avut anterior casatoriei, respectiv acela de “M”, în temeiul art. 40 al. 3 din C. fam., întrucât în cauza nu s-a facut dovada faptului ca între parti s-a încheiat un acord cu privire la purtarea si dupa desfacerea casatoriei de catre pârâta a numelui de D.

 Referitor la prejudiciul moral a carui reparare de catre pârâta este solicitata de reclamant, instanta constata ca fapta pârâtei prin care aceasta a parasit domiciliul conjugal cu scopul de a pune capat casatoriei închiata cu reclamantul, nu constituie o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii pentru reclamant, pentru ca pe de o parte savârsirea acestei fapte se datoreaza în mare masura reclamantului, care datorita comportamentului sau antisocial nu este în masura sa fie împreuna cu pârâta, astfel încât sa asigure si el un sprijin moral si material pentru aceasta, reciprocitatea unui asemenea sprijin fiind chiar o obligatie legala impusa sotilor prin dispozitiile art. 2 al. 2 teza a-II-a din C.fam. deci nu sunt întrunite conditiile care angajeaza raspunderea civila delictuala a pârâtei pentru savârsirea unei fapte civile ilicite.

 În privinta prejudiciul material pe care reclamantul pretinde sa fie acoperit de pârâta si care consta în contravaloarea facturilor telefonice emise de Romtelecom pe numele reclamantului în timpul de când acesta se afla în detentie, instanta constata ca reclamantul nu poate pretinde ca acest prejudiciu sa fie reparat de catre pârâta, pentru ca pe de o parte el nu a dovedit prin administrarea chitantelor de plata ca a achitat efectiv prejudiciul în cauza, si patrimoniul sau a fost diminuat ca urmare a acestei plati.

Pe de alta parte reclamantul se poate apara împotriva unei actiuni comerciale formulata împotriva sa de catre Romtelecom pentru plata facturilor în litigiu prin invocare starii de detentie în care s-a aflat în perioada aferenta convorbirilor a caror contravaloare este aratata în facturile administrate în cauza, si prin indicarea persoanelor care au folosit postul telefonic pentru care s-au emis facturile în cauza.

Prin urmare nu sunt fondate capetele de cerere prin care reclamantul solicita ca pârâta sa fie obligata la repararea prejudiciului moral în cuantum de 30.000 Euro, si a acelui material care consta în contravaloarea facturilor telefonice emise de Romtelecom pe numele reclamantului în timpul cât pârâta a locuit la domiciliul reclamantului situat la adresa acestuia, si pe cale de consecinta urmeaza sa respinga actiunea civila formulata de reclamant în privinta acestor capete de cerere, în temeiul art. 723 al. 1 din C.pr.civ., fiind evidenta exercitarea cu rea credinta de catre reclamant a dreptului de a sesiza instanta de judecata pentru repararea unui prejudiciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte actiunea formulata de reclamantul D. G., împotriva pârâtei D. I. R.

Desface casatoria încheiata între reclamant si pârâta din culpa comuna a ambilor soti.

Dupa desfacerea casatoriei pârâta va reveni la numele avut anterior casatoriei, respectiv “M.”

Respinge actiunea formulata de reclamantul D. G., împotriva pârâtei D. I. R., pentru capetele de cerere prin care reclamantul solicita:

-obligarea pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 30.000 Euro cu titlu de daune morale;

-obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezinta contravaloarea facturilor emise de Romtelecom pe numele reclamantului în perioada în care pârâta a locuit la domiciliul reclamantului.

 Cu apel în 30 zile de la comunicare.