Plangere contraventionala

Dosar nr. 1820/235/2009

JUDECĂTORIA GHERLA

Sentinţa civilă nr.

Şedinţa publică de la 09.03.2010

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestatorul O M, împotriva intimatului I PJ CLUJ, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru contestatorul lipsă av. …cu împuternicire avocaţială la dosar la fila 4, lipsă fiind intimatul, lipsă martorul…..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa revine asupra probei cu martorul….., având în vedere că acesta nu s-a prezentat la două termene consecutive deşi a fost legal citat. Pe de altă parte, instanţa apreciază că această probă nu este  utilă cauzei, dat fiind faptul că martorul încuviinţat este agentul constatator care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, acesta relatând faptele constatate în cuprinsul procesului verbal contestat.

Reprezentanta contestatorului insistă în audierea martorului ….., arată că acest martor poate indica derularea momentului în care contestatorul a fost oprit, arată că la data când a fost întocmit procesul-verbal era pe timp de noapte, iar contestatorul a fost oprit de către agentul de poliţie după ce a controlat un şofer de tir, consideră că agentul constatator nu putea să vadă pe contestator care era în urma tirului dacă acesta a încălcat linia continuă.

Instanţa revine asupra administrării probei cu martorul …. raportat şi la faptul că, contravenţia reţinută a fost săvârşită la data de 08.06.2009, fiind puţin probabil ca  martorul să îşi aducă aminte concret cum s-a derulat incidentul, având în vedere că acesta este agent constatator având ca atribuţie de serviciu supravegherea traficului rutier, astfel încât contravenţia constată prin procesul verbal nu a fost un incident singular pe care să-l reţină o perioadă lungă de timp.

Reprezentanta contestatorului arată că nu mai are cereri de formulat în probaţiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat în cauză, instanţa încuviinţează înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta contestatorului solicită admiterea plângerii contravenţionale formulată de contestator, fără cheltuieli de judecată, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

 I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla sub nr. 1820/235/2009 petentul O M a solicitat instanţei, în principal, anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AP, nr. 0731351, încheiat la data de 08.06.2009 de IPJ Cluj, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii şi reţinerii permisului de conducere cu sancţiunea avertisment.

În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal este nelegal şi netemeinic din mai multe cauze. Astfel, acesta susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi art. 17 din OG 2/2001, deoarece în cuprinsul procesului verbal nu s-a menţionat numele corect al petentului, consemnându-se …în loc de ….cum este corect, nespecificându-se nici ocupaţia şi locul de muncă al acestuia.

Totodată, petentul arată că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 21 alin. 1 din OG 2/2001, dat fiind faptul că în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu există menţiuni referitoare la suspendarea dreptului de a conduce, reţinându-se permisul de conducere fără specificarea în baza cărora a fost aplicată această măsură.

Petentul mai invocă faptul că organul constatator nu a încadrat corect, în drept, fapta, precizând că au fost încălcate dispoziţiile art. 120 alin. 1 din OG 195/2002.

Pe fondul cauzei, petentul arată că a efectuat o depăşire a unui camion, dar această manevră a fost efectuată fără a încălca marcajul longitudinal continuu, deoarece conducătorul autocamionului a semnalizat stânga creindu-i impresia că are intenţia de a opri.

Acesta menţionează că a fost oprit de către agentul constatator la o distanţă considerabilă de locul în care a vut loc depăşirea, aducându-i la cunoştinţă fapta constatată. Astfel, petentul susţine că a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta probele în favoarea sa încălcându-i-se dreptul la apărare, acesta fiind şi motivul menţiunilor făcute în cuprinsul procesului verbal.

În drept plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 16, 17, 21 şi 31 din OG 2/2001 şi art. 100 pct. 3 lit. e şi 120 alin. 1 din OG 195/2002.

În probaţiune petentul a a ataşat copia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. 0731351 încheiat la data de 08.06.2009.

Intimata, deşi legal citată, nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal, acesta fiind legal şi temeinic întocmit.

În motivarea cererii intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenţie contestat conţine toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi 17, din OG nr. 2/2001.

În legătură cu temeinicia procesului-verbal de contravenţie, intimatul a arătat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea aplicată fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.

În legătură cu eventualele probe propuse de contestator, intimatul a precizat că se opune administrării probei cu martori, în cadrul căreia să fie audiate persoanele prevăzute de art. 189, C. proc. civ., precum şi a oricăror alte probe ce au caracter extrajudiciar, acestea din urmă nerespectând principiul contradictorialităţii şi nemijlocirii probelor în procesul civil.

În fapt, intimata a arătat că petentul a fost surprins în timp ce efectua o manevră de depăşire a unui autovehicul în zona de acţiune a indicatorului „depăşirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Cu privire la greşita menţionare a numelui, intimata precizează că este vorba de o eroare materială nefiind o cauză de nulitate a procesului verbal. De altfel, petentul a fost identificat şi cu CNP – ul, acesta fiind singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter personal privind persoana fizică.

De asemenea, a arătat că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 197/2003 şi 259/2007. Având în vedere faptul că petentul nu a putut face dovada existenţei unei stări de fapt contrare celei reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenţie, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată, şi pe cale de consecinţă, procesul-verbal contestat este temeinic şi legal.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu martorul…….

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 115-118, C. proc. civ.

Intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisul depus la dosar de contestator, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal seria AP nr. 0731351 încheiat la data de 08.06.2009 s-a reţinut în sarcina petentului faptul că a fost depistat în timp ce conducea autoturismul dacia din direcţia Cluj spre Dej, efectuând manevra de depăşire a unui autotractor în zona de acţiune depăşirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Ca urmare a faptei reţinute a fost aplicată sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 240 lei, reţindându-i-se şi permisul de conducere.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenţie atacat, în raport de aspectele formale, instanţa constată că acesta  a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea  nulităţii procesului-verbal de contravenţie care se poate constata şi din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui şi calitatea agentului constatator, numelui şi prenumelui contravenientului, a faptei săvârşite şi datei comiterii ei, precum şi a semnăturii agentului constatator.

Cu privire la prima cauză de nulitate invocată de către petent, respectiv faptul că în cuprinsul procesului verbal s-a menţionat în mod greşit numele acestuia şi nu s-au făcut menţiuni cu privire la ocupaţia şi locul său de muncă, instanţa urmează a o înlătura, apreciind această apărare ca neîntemeiată. În acest sens, analizând menţiunile procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa constată că între acestea se regăseşte codul numeric personal al petentului, lipsind ocupaţia şi locul de muncă, iar numele petentului este specificat ca fiind …...

Instanţa constată că potrivit art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001, „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului (…)”. Dispoziţia este imperativă, împrejurare ce este sugestiv relevată de formularea „va cuprinde în mod obligatoriu”.

Instanţa reţine însă că, potrivit art. 105, alin. 2, C. proc. civ., aplicabil în această materie potrivit art. 47 C. proc. civ., sancţiunea nulităţii nu va interveni decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie.

Petentul nu a făcut dovada unei vătămări, deşi avea sarcina probei, potrivit art. 1169, C. civ., astfel că nelegalitatea nu va atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie. Mai mult decât atât cu privire la menţionarea greşită a numelui, instanţa apreciază că este vorba de o simplă eroare materială, în fapt petentul fiind identificat cu ajutorul CNP-ului, fiind vorba de aceeaşi persoană.

Cu privire la apărarea petentului în sensul că agentul constatator a realizat o greşită încadrare în drept a faptei, instanţa urmează a o înlătura.

Astfel, instanţa reţine că potrivit art. 16, alin. 1, din OUG nr. 195/2002, „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: (…) indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravneţia”.

Deşi această dispoziţie se referă numai la actul normativ ce stabileşte şi sancţionează contravenţia, doctrina şi practica judiciară au statuat constant că în ipoteza în care actul normativ incriminează mai multe contravenţii, agentul constatator are obligaţia de a identifica explicit prevedere legală ce incriminează fapta reţinută în sarcina contravenientului, prin indicarea articolului, alineatului sau a literei, după caz. Scopul acestei practici este acela de a facilita identificarea contravenţiei reţinute în sarcina contravenientului.

Analizând menţiunile procesului-verbal de contravenţie, instanţa constată că într-adevăr agentul constatator a consemnat că fapta săvârşită de petent este prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. i din OUG nr. 195/2002, faptă ce nu corespunde descrierii realizate la rubrica anterioară, referindu-se la depăşirea unui autoturism în zona de acţiune a indicatorului depăşirea interzisă.

Instanţa reţine însă că, potrivit art. 105, alin. 2, C. proc. civ., aplicabil în această materie potrivit art. 47 C. proc. civ., sancţiunea nulităţii nu va interveni decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie. Or, petentul nu a făcut dovada unei vătămări, deşi avea sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ. De altfel o astfel de vătămare nici nu a existat, întrucât instanţa nu este ţinută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atâta timp cât aceasta este descrisă în cuprinsul procesului verbal. De altfel, prin plângerea formulată petentul a avut posibilitatea de a înainta instanţei spre analiză procesul verbal, instanţa verificând legalitatea aplicării sancţiunii raportat la fapta reţinută în sarcina sa.

Natura faptei reţinute în sarcina petentului, precum şi încadrarea sa juridică, rezultă în mod neechivoc din descrierea faptei realizată în procesul-verbal de contravenţie, din modul de constatare a acesteia, precum şi din susţinerile petentului realizate prin cererea de chemare în judecată completată ulterior, din care rezultă că acesta a fost conştient că a fost sancţionat pentru fapta de a depăşi un autovehicul în zona de acţiune a indicatorului depăşirea interzisă. Faţă de considerentele anterioare, având în vedere inexistenţa unei vătămări, motivul de nelegalitate invocat nu poate atrage nulitate procesului-verbal de contravenţie.

Cu privire la ultima cauză de nulitate invocată, respectiv faptul că în cuprinsul procesului verbal nu există menţiuni referitoare la suspendarea dreptului de a conduce, nefiind menţionate dispoziţiile în baza cărora s-a reţinut permisul de conducere, instanţa o apreciază neîntemeiată, urmând ao înlătura. Pentru a decide în acest sens instanţa are în vedere faptul că reţinerea permisului de conducere este o măsură tehnico administrativă, fiind o consecinţă a încălcării anumitor dispoziţii legale. Prin urmare această măsură intervine în cazurile expres prevăzute de lege, fiind aplicată de organul constatator în cazurile în care constată încălcarea acelor norme legale. Printre dispoziţiile legii a căror încălcare duce la reţinerea permisului de conducere se numără şi fapta săvârşită de către petent. În aceste condiţii, instanţa apreciază că, raportat la fapta reţinută în cuprinsul procesului verbal, măsura reţierii permisului de conducere a fost corect aplicată.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile recunoscute şi garantate de art. 6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituţia României şi care are prioritate faţă de legislaţia internă în temeiul aceluiaşi act normativ.

Astfel, analizând temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa constată că petentul nu neagă faptul că ar fi intrat în depăşirea unui autoturism, autocamion, care circula în faţa sa, precizând doar că acest din urmă autoturism semnaliza stânga, astfel încât a crezut că intenţionează să oprească. Totodată petentul precizează că în depăşirea pe care a efectuat-o nu a călcat marcajul longitudinal continuu. De asemenea, din probele administrate în cauză, respectiv adresa de la fila 26, rezultă faptul că Km 35+800m, pe raza localităţii Iclod, locul în care este menţionată săvârşirea contravenţiei,  se află sub raza de acţiune a indicatorului „depăşirea interzisă”.

Instanţa nu va reţine apărarea petentului, în sensul că în manevra de depăşire nu a călcat marcajul longitudinal continuu, apreciind că pe un tronson de drum pe care există doar o bandă pe sens, chiar în condiţiile în care există şi o bandă de urgentă, de dimensiuni mai reduse decât o bandă de circulaţie, este obiectiv imposibil efectuarea unei manevre de depăşire a unui autoturism de dimensiuni mari (autocamion) fără a călca marcajul longitudinal continuu. De altfel, petentul nu a făcut nici o dovadă în aces sens, cele susţinute fiind simple afirmaţii lipsite de suport probator.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 183/2003, procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. De asemenea, potrivit art. 1169, C. civ. obligaţia de administrare a probei contrare aparţine contestatorului.

Este adevărat că în jurisprudenţa CEDO (spre exemplu cauza Ozturk c. Germaniei), normele ce sancţionează contravenţii au o natură penală, astfel că judecarea unor astfel de cauze trebuie să asigure respectarea garanţiilor prevăzute de art. 6 (în materie penală), din Convenţie. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, statuând că, legislaţia contravenţională din România intră sub incidenţa art. 6 (în materie penală) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003).

Tot Curtea de la Strasbourg a statuat în cauza Salabiaku c. Frantei şi Pham Hoang c. Franţei  că prezumţiile de fapt şi de drept sunt compatibile cu art. 6, din Convenţie, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile: 1. să fie utilizate în limite rezonabile, care să ţină seama de importanţa mizei (pentru învinuit), precum şi de garantarea dreptului la apărare; 2. acestea nu operează automat (nu sunt absolute), iar cel în defavoarea căruia operează acestea (contestatorul) are la îndemână mijloace de probă variate pentru a putea dovedi faptul că sunt neîntemeiate.

Raportat la aceste condiţii se observă că prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenţie, potrivit legislaţiei române, este fără îndoială compatibilă cu art. 6 din Convenţie, întrucât, natura prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului verbal de contravenţie este relativă, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se în acest fel respectarea dreptului la apărare al contestatorului. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003).

Astfel, prin probele administrate în cauză petentul nu a dovedit faptul că situaţia reţinută de către organele de control nu ar corespunde realităţii, dimpotrivă probele administrate confirmând starea de fapt reţinută prin procesul verbal contestat. 

În aceste condiţii, instanţa apreciază că situaţia reţinută de intimată a fost conformă realităţii, respectând condiţiile impuse de practica CEDO privitoare la aspectele probatorii.

Având în vedere cele menţionate, şi dat fiind că nu se poate reţine în cauză existenţa vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei, instanţa constată că acesta este legal şi temeinic încheiat, încadrarea în drept fiind corect făcută prin raportare la fapta reţinută. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN  NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul O M, domiciliat în……., în contradictoriu cu intimatul  I PJ CLUJ, cu sediul în…….,

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.03.2009.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare