Plangere contraventionala

 R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GHERLA

 JUDEŢUL CLUJ

 DOSAR NR. 583/235/2009

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr. 1178/2009

Şedinţa publică de la 21 Iulie 2009

Instanţa formată din:

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulată de către petenta B…. C…. R…. S.A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE CLUJ, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor. Se prezintă martora M.N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa procedează la legitimarea numitei M…. N….., domiciliată în ……., după care procedează la audierea acesteia, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei la fila 61.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, sub nr. 585/235/2009, contestatoarea B…. C…. R…. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, anularea procesului-verbal de contravenţie …. întocmit la data de 04 februarie 2009 de către Poliţia Municipiului Gherla.

Nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că din cuprinsul obligaţiilor prevăzute de art. 52 din Legea nr. 333/2003, nu rezultă obligativitatea instalării unui sistem tehnic de pază şi alarmă împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare ;

Protecţia ATM-urilor este reglementată de HG nr. 1010/2004 pentru aprobarea normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.

Singura măsură de protecţie impusă de lege pentru bancomatele situate în incinta unităţilor bancare, este prevăzută la art. 35, lit. c), anexa 3, din actul normativ sus-menţionat, respectiv: subsistemul de televiziune cu circuit închis supraveghează zonele de acces în unitate, imagine frontală-vedere de detaliu, zone de lucru cu publicul şi de vehiculare a valorilor, inclusiv bancomatele.

Pentru bancomatele amplasate hors-site (în afara sediilor unităţilor bancare), obligaţia unităţilor bancare este prevăzută la art. 34 (5) din acelaşi act normativ, şi anume : distribuitoarele automate de numerar se fixează astfel încât să asigure o rezistenţă la smulgere de minimum 800 daN.

Obligaţiile sus menţionate sunt respectate de bancă.

Fapta contravenţională reţinută de agentul constatator depăşeşte cadrul legal menţionat, întrucât nu există nici o obligaţie legală pentru instituţiile bancare de a asigura ATM-urile cu dispozitivul a cărui lipsă este invocată în cuprinsul procesului-verbal.

Contestatoarea arată că nu a respectat măsurile stabilite de către organele de poliţie, măsuri ce exced cadrul legal în materie, împrejurare ce exclude răspunderea contravenţională.

Astfel, banca nu poate fi sancţionată pentru că nu a respectat măsuri dispuse de poliţie, dar care nu îşi găsesc corespondent în legislaţia aplicabilă, modalitatea de asigurare a bancomatelor cu sisteme de securitate, pază şi alarmare fiind clar prevăzute de lege.

Petenta subliniază faptul că cerinţele minimale în materie sunt cele prevăzute de lege, respectiv HG nr. 1010/2004, prezentate anterior, nu cele stabilite de organele de poliţie. În speţă poate fi apreciată recomandarea făcută de către unitatea de poliţie însă, în mod cert, nu se poate aplica o sancţiune legală pentru nerespectarea unei recomandări.

În probaţiune, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar copia procesului-verbal de contravenţie contestat, copia a trei hotărâri judecătoreşti cu un obiect similar, adrese emise de către asociaţia română a băncilor, şi răspunsul dat la acestea de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, cererea este scutită de taxă de timbru.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii intimatul a arătat că acesta conţine toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi 17, din OG nr. 2/2001.

În legătură cu temeinicia procesului-verbal de contravenţie, intimatul a arătat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea aplicată fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.

În legătură cu eventualele probe propuse de contestator, intimatul a precizat că se opune administrării probei cu martori, în cadrul căreia să fie audiate persoanele prevăzute de art. 189, C. proc. civ., precum şi a oricăror alte probe ce au caracter extrajudiciar, acestea din urmă nerespectând principiul contradictorialităţii şi nemijlocirii probelor în procesul civil.

De asemenea, a arătat că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 197/2003 şi 259/2007. Având în vedere faptul că petentul nu a putut face dovada existenţei unei stări de fapt contrare celei reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenţie, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată, şi pe cale de consecinţă, procesul-verbal contestat este temeinic şi legal.

În probaţiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu martora M…. N…..

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 115-118, C. proc. civ.

Intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de contestatoare şi intimat  precum şi proba cu martora M…. N…., propusă de intimat.

Analizând actele şi lucrările cauzei instanţa reţine următoarele:

Legea nr. 333/2003 conţine mai multe dispoziţii ce instituie obligaţii pentru conducătorii unităţilor prevăzute de art. 2, alin. 1, din acelaşi act normativ, referitoare la paza bunurilor ori valorilor deţinute.

Astfel, potrivit art. 3, alin. 1, din acelaşi act normativ, „În funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2, alin. 1, (...) stabilesc modalităţi concrete de organizare şi executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate”.

De asemenea, potrivit art. 28, „conducătorii unităţilor care deţin bunuri, valori şi suporturi de stocare a documentelor, a datelor şi informaţiilor cu caracter secret de stat, sunt obligaţi să asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protecţie şi sistemele de alarmare împotriva efracţiei în locurile de păstrare, depozitare şi manipulare ale acestora, precum şi în locurile unde se desfăşoară activităţi care au un asemenea caracter”.

Această dispoziţie legală impune într-adevăr unităţilor mai multe obligaţii pentru asigurarea securităţii valorilor deţinute: asigurarea pazei (în sensul art. 3, alin. 1, adică: cu efective de jandarmi, cu gardieni publici, paza proprie, sau prin societăţi specializate), de a asigura mijloacele mecano-fizice de protecţie (în sensul art. 28, alin. 4) şi sistem de alarmare împotriva efracţiei (în sensul art. 28, alin. 5, adică: ansamblul de echipamente electronice compus din: centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare de prezenţă, antişoc, şi acustice, butoane şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor, de natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor şi persoanelor). Din formularea art. 28 rezultă că toate aceste obligaţii trebuie îndeplinite cumulativ.

Instanţa reţine însă că, dispoziţiile art. 28 sunt aplicabile doar unităţilor care deţin bunuri, valori şi suporturi de stocare a documentelor, a datelor şi informaţiilor cu caracter secret de stat, iar nu oricărei unităţi. Din menţiunile procesului-verbal de contravenţie şi din probele administrate nu rezultă că unitatea petentei deţine astfel de valori, motiv pentru care obligaţiile prevăzute de art. 28 nu îi pot fi impuse.

Această interpretare este în consens cu dispoziţiile art. 3, alin. 3 din legea nr. 333/2003 care, referindu-se la protecţia unităţilor în general, statuează că „la unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaşi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă, sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor”.

Prin urmare, în lumina acestei dispoziţii legale, conducătorul unităţii unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, va putea asigura securitatea bunurilor după cum crede de cuviinţă, având posibilitatea de a alege dintre mai multe mijloace de securitate prevăzute alternativ. Singura condiţie este ca mijloacele alese să asigure securitate bunurilor.

Petentei nu îi putea fi impusă obligaţia de a monta un sistem de alarmă nici în temeiul dispoziţiilor art. 30, din acelaşi act normativ. Potrivit acestei dispoziţii, „în proiectele de execuţie a construcţiilor destinate producerii, păstrării sau deţinerii unor bunuri, ori valori importante, sau a lucrărilor de modernizare, modificare sau transformare a acestora, trebuie să se prevadă construirea sau introducerea mijloacelor de protecţie mecano-fizice şi instalarea sistemelor tehnice de pază şi alarmare împotriva efracţiei”.

În cazul de faţă, din probele administrate nu rezultă că spaţiul în care a fost acomodat bancomatul a fost construit sau reabilitat ulterior adoptării legii nr. 333/2003, astfel că obligaţiile impuse de art. 30 nu îi puteau fi impuse petentei.

Din reglementarea specială referitoare la protecţia instituţiilor financiar bancare din HG nr. 1010/2004 rezultă cu certitudine că acestea au obligaţia de a instala un sistem complex de alarmă, ce trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 28-32 şi 35 din anexa 3.

Această obligaţie nu este prevăzută şi pentru securitatea bancomatelor, cu excepţia celor acomodate de chiar spaţiul destinat activităţii instituţiei. Astfel, art. 35, lit. c), anexa 3, din actul normativ sus-menţionat, referindu-se la sistemul de alarmare din unităţile statuează că: subsistemul de televiziune cu circuit închis supraveghează zonele de acces în unitate, imagine frontală-vedere de detaliu, zone de lucru cu publicul şi de vehiculare a valorilor, inclusiv bancomatele.

Potrivit art. 34 alin. 5, din acelaşi act normativ: distribuitoarele automate de numerar se fixează astfel încât să asigure o rezistenţă la smulgere de minimum 800 daN. Întrucât nu se realizează nici o distincţie, această normă este aplicabilă tuturor bancomatelor, indiferent dacă acestea se află în sediul instituţiei, sau în exteriorul acesteia.

Având în vedere că dispoziţiile art. 35, lit. c) se referă doar la bancomatele amplastate la sediile băncilor, se deduce că bancomatelor amplasate hors-site le vor fi aplicabile doar dispoziţiile art. 34, alin. 5, dispoziţie despre care în procesul-verbal de contravenţie nu s-a reţinut că ar fi fost încălcată.

Având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de HG nr. 1010/2004, este evident că instituţiilor financiare nu le revin obligaţiile prevăzute de art. 28, alin. 1, din legea nr. 333/2003, în ceea ce priveşte bancomatele amplasate în afara sediilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca art. 28 să fie interpretat în sensul că acesta este aplicabil şi bancomatelor, ar fi prevăzut expres acest lucru, mai ales că în cuprinsul HG nr. 1010 se face referire la bancomate şi la modul de protejare a acestora. Prin urmare, caracterul succint al reglementării nu poate fi pus pe seama unei omisiuni a legiuitorului.

De altfel, chiar Inspectoratul General al Poliţiei Române (în subordinea căruia se află şi intimatul) admite că obligaţia de a monta un sistem de alarmă pentru securitatea bancomatelor amplasate hors-site nu este impusă expres de legea nr. 333/2003. În acest sens instanţa are în vedere răspunsul Inspectoratului General al Poliţie Române la adresa emisă de Asociaţia Română a Băncilor, în care se arată că  „din conţinutul Legii nr. 333/2003 şi a normelor metodologice de aplicare nu rezultă obligaţii exprese în sarcina conducătorilor unităţilor bancare pentru protejarea electronică a bancomatelor situate în spaţii externe locaţiilor bancare, cu excepţia fixării mecanice în pardoseală ori ziduri. Totuşi, ţinând cont că aceste aparate conţin valori însemnate (...) asigurarea protecţiei rezultă implicit din spiritul legii, actul normativ stabilind obligaţii în sarcina deţinătorilor de valori, pentru asigurarea pazei şi protecţiei electronice a acestora” (f. 15).

Instanţa reţine că o astfel de interpretare nu poate fi primită. Potrivit jurisprudenţei constate a CEDO (spre exemplu cauza Ozturk c. Germaniei) precum şi a Curţii Constituţionale (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003)., normele ce sancţionează contravenţii au o natură penală. Prin urmare, textul de lege ce incriminează o astfel de faptă trebuie să îndeplinească exigenţele impuse de art. 7, CEDO, astfel cum acesta a fost interpretat de Curte, adică să fie previzibil şi accesibil.

Incriminarea unei anumite fapte potrivit „spiritului legii” încalcă fără putinţă de tăgadă art. 7, CEDO, întrucât o astfel de reglementare nu este previzibilă, întrucât cei cărora li se adresează nu pot cunoaşte cu precizie ce obligaţii le revin, ce norme le impun, şi ce norme sancţionează încălcarea acestora.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că instituţiilor financiare nu le revin obligaţiile impuse de art. 28, alin. 1, din Legea nr. 333/2004, în ceea ce priveşte bancomatele amplasate în alte locaţii decât sediile acestora. În aceste condiţii, acestea nu sunt ţinute nici de obligaţia prevăzute de art. 52, alin. 1, lit. f, din acelaşi act normativ.

Având în vedere că bancomatul în legătură cu care a fost sancţionată contestatoarea nu era amplasat la sediul acesteia, instanţa reţine că petenta nu avea obligaţia de a respecta obligaţia impusă de art. 52, alin.1, lit. f, din Legea nr. 333/2003. Din acest motiv, fapta contestatoarei nu întruneşte conţinutul constitutiv al contravenţie prevăzute de art. 61, lit. b, din Legea nr. 333/2008.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Tribunalul Cluj prin Decizia Civilă nr. 588/R/2009.

Pentru aceste motive, instanţa va admite plângerea contravenţională a contestatoarei B…. C…. R….. S.A., formulată în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, împotriva procesului verbal de contravenţie ……. întocmit la data de 04 februarie 2009 de către Poliţia Municipiului Gherla.

Pe cale de consecinţă va dispune anularea procesului-verbal de contravenţie ….. întocmit la data de 04 februarie 2009 de către Poliţia Municipiului Gherla şi va exonera contestatoarea de plata amenzii în cuantum de 2000 lei, ce a fost aplicată prin procesul verbal de contravenţie anulat.

În temeiul art. 274, C. proc. civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională a contestatoarei B…. C…. R… S.A., cu sediul social în ….., formulată în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. Traian, nr. 27, judeţul Cluj, împotriva procesului verbal de contravenţie ….. întocmit la data de 04 februarie 2009 de către Poliţia Municipiului Gherla.

Dispune anularea procesului-verbal de contravenţie seria ….. întocmit la data de 04 februarie 2009 de către Poliţia Municipiului Gherla.

Exonerează contestatoarea de plata amenzii în cuantum de 2000 lei, ce a fost aplicată prin procesul verbal de contravenţie anulat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa  publică, azi, 21.07.2009.

 PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare