Divorţ

R O M A N I A

JUDECATORIA MARGHITA-BIHOR

DOSAR NR.999/255/21.06.2007

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1148/2007

 Şedinţa publică din data de 24 Oct.2007

 Preşedinte: 

Grefier :

Pe rol fiind pentru astăzi pronunţarea hotărârii  în cauza civilă formulată de reclamanta  FL domiciliată în localitatea Hudeşti, nr. , jud.  în contradictoriu cu pârâtul C- F domiciliat în localitatea X nr. 169, jud. Bihor, având ca obiect divorţ cu minori.

La apelul nominal făcut în cauză în şedinţă publică sunt lipsă părţile , acestea nefiind citate.

Procedura  de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă învederându-se instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile lipsă.

Se constată că dezbaterea  pe fond a cauzei a avut loc în data de 17 Oct.  2007 când părţile prezente au pus concluzii pe fond şi care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din aceea dată, încheiere care face parte integrantă a prezentei hotărâri .

J U D E C A T O R I A

Constată că, prin  cererea înregistrată la instanţă la 21 iunie 2007, timbrată legal cu suma de 39 lei prin chitanţa nr.170-1-48 din 19.05.2007, reclamanta FL  a chemat în judecată pârâtul F C , pentru divorţ.

S-a cerut instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27 sept. 1997 în localitatea H, judetul Botoşani, din culpă comună, să se încuviinţeze să-şi menţină numele dobândit  din căsătorie, să-i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul F A, ns. la data de …..în D.

In motivarea cererii se arată că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1997, din căsătorie rezultând minorul menţionat în petit.

Intru cât atât reclamanta cât şi pârâtul doresc un divorţ, fără motivarea sentinţei, au convenit să nu relateze motivele care au stat la baza despărţirii lor.

Mai arată că s-au înţeles şi cu privire la celelalte capete de cerere şi în special cu privire la încredinţarea minorului la ea, cu menţiunea că se obligă să-i permită pârâtului să-l viziteze şi să păstreze legături personale cu el ori de câte ori doreşte, la domiciliul ales de ea, care coincide cu cel al părinţilor săi, respectiv localitatea H, jud. B.

In drept s-au invocat prevederile art. 38 şi următorii Codul familiei.

Pârâtul printr-o cerere distinctă înregistrată la instanţă la data de  21 iunie 2007 a chemat în judecată pe F. L.  pentru divorţ. Pentru soluţionarea acestei cereri s-a format dosarul civil 1017/255/21.06.2007 care s-a conexat la prezentul dosar.

Prin această cerere a cerut instanţei a se dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 13 septembrie 1997 din culpa exclusivă a pârâtei, să-i fie  încredinţat spre creştere şi educare minorul A, născut la data de 23.02.1999, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în cuantum legal, să se încuviinţeze ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.

In motivarea cererii se arată că în urmă cu aproximativ 2 ani şi jumătate pârâta a plecat în Spania. A revenit în ţară în vara anului trecut, o perioadă de două săptămâni, după care a plecat din nou în vara acestui an.

La data de 12 iunie 2007, a revenit acasă iar în data de 14 iunie 2007, a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minorul.

Intre părţi nu au existat probleme deosebite sub durata căsătoriei. In primul an după ce a plecat în Spania soţia  a contribuit la cheltuielile gospodăreşti însă  din vara anului trecut nu a mai contribuit deloc, o parte din banii câştigaţi trimiţându-i la fratele său. Atitudinea pârâtei s-a schimbat datorită unei relaţii extraconjugale pe care o are în Spania. A fost singurul care s-a ocupat efectiv de întreţinerea, creşterea şi educarea minorului, asigurându-i un  mediu propice dezvoltării acestuia.

In drept invocă prevederile art. 38, 40, 42 Codul familiei.

In probaţiune s-au depus copii după certificatul de căsătorie şi certificat de naştere a minorului A A

Examinând dosarul cauzei privind părţile în litigiu instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 13 septembrie 1997 în H, jud. Botoşani. Din relaţia de căsătorie a rezultat minorul A, născut la data de 23 februarie 1999 în D.

După căsătorie cei doi şi-au stabilit iniţial locuinţa în loc. H la părinţii reclamantei. Aici s-a născut minorul A A la data de 23 februarie 1999. După aceea cei doi soţi au decis de comun acord să se mute în localitatea P, Jud Bihor de unde provenea pârâtul şi unde şi-au cumpărat o locuinţă proprietate comună. În vederea cumpărării casei au făcut împrumut bancar şi au fost şi ajutaţi de către părinţi.

În anul 2005 cei doi soţi au convenit ca reclamanta să meargă la muncă în Spania, unde se afla sora pârâtului şi care s-a oferit să-i ajute în sensul de a-i găsi un loc de muncă reclamantei. În aceste circumstanţe reclamanta a plecat iar copilul a rămas în grija tatălui la locuinţa comună din Popeşti. A muncit în Spania o perioadă de un an şi trei luni, la un loc de muncă bine plătit şi stând un timp în gazdă la sora pârâtului. Trimitea periodic bani în ţară la soţ şi la copil.

Potrivit relatării martorei Onofrei Angeka, sora pârâtului, În Spania reclamanta a stabilit o relaţie extraconjugală cu un alt bărbat, care frecventa adesea locuinţa unde era cazată, se duce la discotecă cu alte fete, primea noaptea apeluri telefonice şi mesaje pe telefonul mobil.

Despre această situaţie l-a informat pe fratele său astfel că în anul 2006 când reclamanta s-a întors în ţară, între cei doi soţi au apărut conflicte legate de faptele descrise mai sus şi de modul în care soţul a folosit banii pe care soţia i-a trimis din Spania. 

După circa 2 săptămâni reclamanta a plecat înapoi în Spania, de data aceasta fără acordul soţului iar copilul a rămas mai departe în grija tatălui care l-a înscris la şcoală în clasa întâi şi s-a îngrijit de copil cum a ştiut el mai bine. L-a abonat şi la cantină, îi pregătea mâncare, îl spăla fiind  ajutat şi de către părinţii săi. 

Soţia s-a întors în ţară în iulie 2007 şi datorită relaţiei tensionate cu soţul, când s-a dus la Popeşti l-a chemat pe fratele său să meargă cu ea fiindcă îi este frică de soţ, care a ameninţat-o la telefon.

Întâlnirea cu soţul de această dată a fost marcată de o atmosferă tensionată. Soţul era foarte supărat, i-a spart telefonul mobil şi au avut loc discuţii aprinse. Pe fondul acestui conflict reclamanta nu a mai rămas în Popeşti la locuinţa conjugală, ci a plecat la părinţii săi în localitatea Hudeşti luând cu ea şi copilul minor. Evenimentul ce a urmat a fost introducerea acţiunii de divorţ de către ambii soţi.

După introducerea acţiunii de divorţ, pârâtul a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale încredinţarea provizorie a copilului minor şi pentru că i s-a admis cererea, în baza hotărârii judecătoreşti a plecat cu un executor judecătoreşti la locuinţa reclamantei din H de unde a luat copilul şi la dus la locuinţa din Popeşti.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa reţine că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

 Vinovaţi de această situaţie se fac ambii soţi motiv pentru care în baza art. 37 şi 38 Codul familiei, art. 613-617 Cod de procedură civilă va dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi.

În baza art. 40 alin. 3 Codul Familiei se va încuviinţa pentru pârâtă să revină la numele avut anterior căsătorie acela de „C »

Interesul major în procesul de divorţ a fost custodia copilului, fiecare dintre părţi mobilizându-şi eforturile pentru a obţine încredinţarea copilului la el, administrând în acest sens o vastă probaţiune.

Din cuprinsul probaţiunii administrate, a anchetelor sociale efectuate de către Autorităţile tutelare, instanţa reţine că fiecare dintre părinţi oferă condiţii deosebit de bune pentru creşterea şi educare copilului. Fiecare dintre ei arată o preocupare deosebită în acest sens, dovadă şi modul în care au evoluat evenimentele pe parcursul procesului.

Argumentele tatălui pentru încredinţarea copilului la el sunt că pe timpul cât mama a fost plecată în Spania, copilul a fost în grija exclusivă a lui. În timpul acesta i-a asigurat condiţii de creştere şi educare dintre cele mai bune. Copilul este la şcoală la Popeşti unde a terminat clasa întâi cu rezultate bune şi nu este recomandabilă schimbarea mediului social, educaţional cu care acesta s-a obişnuit.

Argumentele mamei pentru încredinţarea copilului sunt că la locuinţa părinţilor săi din Hudeşti, condiţiile pe care le oferă copilului sunt deosebit de bune, a prezentat adeverinţă de la Primărie privind situaţia materială. Şcoala este la o distanţă de un kilometru de locuinţă. De creşterea copilului se ocupă şi se va ocupa personal. Nu mai pleacă la muncă în străinătate întrucât s-a angajat în muncă cu contract de muncă pe perioadă neterminată în România. A depus copie după contractul de muncă încheiat cu angajatorul Info Piaţa la data de 19 septembrie 2007. Copilul s-a născut în H şi primii ani din viaţă i-a petrecut aici cu părinţii şi bunicii materni. Climatul social de aici nu este deloc străin copilului şi aici având prieteni şi apropiaţi.

În acest context, cu interes deosebit al ambilor părinţi pentru copilul minor, sarcina instanţei de a decide custodia copilului este destul de dificilă.

Având în vedere însă dispoziţiile art 31 din Legea nr 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în luarea acestei măsuri instanţa va avea în vedere interesul superior al copilului. Aceeaşi dispoziţie legală stabileşte că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurare creşterii, educării şi întreţinerii sale.

În considerarea celor arătate mai sus instanţa apreciază că mama este cea mai în măsură să asigure îngrijirea copilului. Sunt anumite nevoi ale copilului care cu greu pot fi satisfăcute de către tată: preparatul hranei, spălatul hainelor şi igiena personală, curăţenia locuinţei etc.

Este adevărat că în cazul de faţă tatăl s-a străduit să împlinească aceste nevoi şi cu ajutorul părinţilor săi a reuşit în mare parte să le satisfacă dar aceasta a fost o situaţie temporară impusă de împrejurarea că mama era plecată din ţară pe o perioadă mai îndelungată. În condiţiile în care mama este în ţară, lucrează şi îşi mobilizează eforturile pentru creşterea şi educarea copilului măsura de a nu i se încredinţa copilului nu este în interesul minorului.

Date fiind cele sus arătate în baza 42 Codul familiei instanţa va dispune  încredinţarea spre creştere şi educare a minorului F A născut la 23 februarie 1999 în Dorohoi,  la mama reclamantă.

Se recomandă facilitatea relaţiilor personale ale tatălui cu copilulul în condiţiile în care copilul este ataşat faţă de ambii părinţi şi tatăl manifestă preocupare deosebită pentru copilul său. Orice împiedicare a relaţiilor personale dintre tată şi copil poate duce la modificarea măsurii încredinţării copilului la mamă, dispusă prin această hotărâre.

Potrivit art. 86 Codul Familiei între părinţi şi copii există obligaţie de întreţinere şi are drept la întreţinere acela care se află în nevoie neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci, descendentul cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi nevoia în care se află.

Conform art. 94 Codul familiei întreţinerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel ce înfiază ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul sau din muncă pentru un copil , o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Pe baza dispoziţiilor legale sus precizate şi a situaţiei ce rezultă din dosarul cauzei instanţa, va obliga pârâtul la o pensie lunară de întreţinere pe seama minorului A A născut  la 23 februarie 1999 în Dorohoi  de  95  lei  începând cu data de 23 octombrie 2007 şi până la majorat.

În privinţa cheltuielilor de judecată instanţa pe baza faptului că s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi, va face aplicarewa dispoziţiilor art 276 Cod de procedură civilă dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea înaintată de reclamanta FL dom. în loc.  Nr 132, Jud Botoşani, împotriva pârâtului FN dom în loc. Popeşti, Nr 169, pentru divorţ.

Admite în parte acţiunea în dosarul conexat 1017/255/2007 înaintată de pârât împotriva reclamantei cu acelaşi obiect.

Desface căsătoria încheiată între părţi la data de 13 septembrie 1997 în loc. H Jud B, din vina ambilor soţi.

Încuviinţează pentru reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de C.

Încredinţează spre creştere şi educare pe minorul Fl ăscut la 23 februarie 1999 în D,  la mama reclamantă.

Obligă pârâtul la o pensie lunară de întreţinere pe seama minorului de 95 lei, începând cu data de 23 octombrie 2007 şi până la majorat.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 octombrie 2007.

Preşedinte, Grefier,

6

Domenii speta

Spete similare