Revizuire respinsă.

Judecătoria Medgidia

Sentinţă penală nr. 380/P/02.03.2007

Revizuire respinsă.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Medgidia revizuentul-inculpat P.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 2706/2004 conform art. 394 pct. 1 lit. b cod pr.pen.

În motivare a arătat că hotărârea de mai sus s-a bazat pe declaraţia părţii vătămate şi a martorului S.P.

Împotriva acestui martor a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă şi prin Ordonanţa nr. 2024/P/2004 din Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a martorului pentru infracţiunea prev. de art. 260 cod pen. şi în baza art. 10 lit. b1 cod pr.pen. i-a fost aplicată o sancţiune cu caracter administrativ.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Cauza a fost înaintată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia împreună cu rezultatul cercetărilor efectuate în care se concluzionează că cererea de revizuire este neîntemeiată întrucât din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că revizuentul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate.

S-au ataşat dosarele nr. 4816/2003 al Judecătoriei Medgidia şi nr. 2024/2004 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia.

Prin Încheierea de şedinţă din 26.10.2006 s-a admis în principiu cererea de revizuire.

S-a audiat martorul G.C. la propunerea intimatului parte vătămată P.P.

Prin sentinţa penală nr. 4816/19.11.2004 a Judecătoriei Medgidia revizuentul intimat P.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 cod pen. Totodată a fost condamnat şi intimatul inculpat P.D. pentru aceeaşi infracţiune la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală.

În motivare s-a reţinut că pe data de 09.07.2003 partea vătămată P.P. se deplasa la de la magazinul din centrul com. Tortomanu, de unde făcuse cumpărături, spre domiciliul său. Din curtea locuinţei inculpatului P.G. a ieşit fratele său, inculpatul P.D., care l-a ameninţat cu moartea pe P.P. spunându-i „până nu te omor nu te las”. Când partea vătămată s-a văzut ameninţată, i-a dat martorului S.P. sacoşa cu cumpărături. Inculpatul P.D. s-a apropiat de parte vătămată şi i-a aplicat o lovitură cu capul în zona capului, în urma căreia parte vătămată P.P. s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ. Acolo, P.D. şi parte vătămată P.P. şi-au aplicat lovituri reciproc şi s-au tăvălit până au ajuns într-un şanţ. S-a mai reţinut că inculpatul P.D. i-a aplicat părţii vătămate lovituri cu pumnii şi picioarele. Martorul M.D. l-a anunţat pe inculpatul P.G. că fratele său P.D. se bate cu parte vătămată. Inculpatul P.G. a ieşit din curte, s-a apropiat de cei doi şi i-a aplicat lovituri cu piciorul parţii vătămate P.P. Şi martorul C.I. a încercat să despartă părţile dar nu a reuşit. Ulterior acestui moment, incidentul s-a sfârşit.

S-a mai reţinut că, parte vătămată P.P. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1809/T/2003 eliberat de S.M.L. Constanţa.

Şi inculpatul P.D. a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 1119/T/2003 eliberat de S.M.L. Constanţa, însă nu a formulat plângere penală.

Situaţia de fapt de mai sus a fost reţinută de instanţă pe baza următoarelor probe : plângerea şi declaraţia parţii vătămate, certificatele medico-legale nr. 1119/T/18.07.2003 şi 1109/T/15.07.2003 eliberate de S.M.L. Constanţa, declaraţiile martorilor S.P., C.I., M.D., Ş.E., P.V. şi I.D. M.

Inculpatul P.D. a recunoscut comiterea faptei iar P.G. a arătat că a intervenit între părţi, doar pentru a le despărţi şi nu a lovit-o pe parte vătămată P.P.

Prin Ordonanţa nr. 2024/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.P. pentru art. 260 alin. 1 cod pen. şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni cu caracter administrativ respectiv o amendă administrativă de 200 lei.

S-a reţinut că, martorul învinuit S.P. a făcut declaraţii mincinoase în sensul că ar fi văzut când parte vătămată ar fi fost lovită şi de inculpatul P.G. lucru care nu este adevărat, în realitate parte vătămată P.P. a fost lovită doar de inculpatul P.D. nu şi de P.G. care a intervenit la final despărţindu-i, respectiv l-a tras pe P.D. de peste partea vătămată, l-a ridicat şi l-a dus la el acasă.

Analizând materialul probator administrat în dosarul nr. 4816/2003 al Judecătoriei Medgidia, precum şi a declaraţiei martorului G.C. audiat în prezenta cauză, prin înlăturarea ca probă a declaraţiei martorului S.P., instanţa reţine că, situaţia de fapt reţinută de instanţă la pronunţarea sentinţei penale nr. 2706/2004 rămâne neschimbată chiar dacă, în mod surprinzător, martorul S.P. şi-a schimbat declaraţia iniţială.

În acest sens instanţa reţine că martorul C.I. a declarat că „la locul incidentului a venit P.G. care s-a lăsat cu genunchiul pe capul părţii vătămate şi l-a luat pe P.D. care se afla deasupra acestuia.” Acesta a mai arătat că P. D. nu a lovit pe partea vătămată şi la locul faptei se afla şi P. care era mai aproape de incident. Martorul M.D. a declarat că P.G. s-a aşezat în genunchi şi i-a despărţit.

Martorul I.D.M. a declarat că, în calitate de şef post în data de 09.07.2003 a fost sesizat de către P.P. că a fost agresat de P.D. şi P.G.

Martora P.V., soţia părţii vătămate, a declarat că, a fost anunţată de o elevă că soţul său este lovit de cei doi inculpaţi şi când a ajuns la locul faptei soţul ei prezenta urme de lovituri şi i-a spus că a fost lovit de cei doi inculpaţi şţi au plecat spre postul de poliţie unde erau şi cei doi inculpaţi care îi ameninţa cu moartea.

Inculpatul P.D. a declarat că după ce au căzut în şanţ a reuşit să se ridice şi l-a răsturnat pe partea vătămată ajungând deasupra. În acel moment a venit P.G. care i-a despărţit.

Inculpatul P.G. a declarat că i-a despărţit pe cei doi.

Însă, în memoriul depus de P.G. la dos. 4816/2003, filele 131-133, acesta a arătat că a încercat să-i despartă „nu am reuşit, atunci am pus genunchiul pe capul lui Prisecaru şi i-am spus să-i dea drumul, la care a cedat s-au ridicat în picioare şi am plecat.”

În declaraţia dată în dos. nr. 2024/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia acesta precizează „ m-am aşezat în genunchi şi am continuat să-i despart, nereuşind am pus genunchiul stâng pe grumazul lui P. şi am reuşit să-i despart ”.

Astfel, instanţa reţine că revizuentul inculpat  P.G. a avut o atitudine violentă, intenţionată, asupra părţii vătămate P. P. în sensul că s-a aşezat cu genunchiul pe gâtul acestuia deşi P.P. se afla la pământ şi P.D. se afla deasupra acestuia. Astfel, dacă dorea doar să-i despartă pe cei doi ar fi putut să-l traga pe fratele său P.D. de pe partea vătămata asupra căreia acesta exercita violenţe sau eventual să exercite acele violenţe asupra fratelui său care în acel moment lovea pe partea vătămată. De altfel atitudinea lui P.G. nu se justifică a fi una de despărţire a celor doi  fiind în mod cert o violenţă fizică asupra părţii vătămate. Instanţa mai reţine că dispoziţiile art. 180 alin. 2 cod pen. incriminează inclusiv actele de violenţă nu numai lovirile directe.

În consecinţă, instanţa constată că, hotărârea de condamnare a revizuentului inculpat P.G. are la bază celelalte probe de la dosar, respectiv plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal, declaraţia martorului C. I., I. D.M., P.V., declaraţiile inculpatului. Astfel că şi fără declaraţia martorului S.P. situaţia de fapt reţinută subzistă.

Astfel, văzând că cererea de revizuire formulată de P.G. este neîntemeiată şi văzând şi disp. art. 406 alin. 4 cod pr.pen. instanţa urmează să o respingă.

Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare