Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.

Sentinţă penală 15 din 21.02.2012


Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.

(Judecatoria Lipova, sentinta penala nr.15/21.02.2012)

Prin sentinta penala nr.15/21.02.2012 pronuntata de Judecatoria Lipova s-a respins cererea de rejudecare dupa extradare formulata de petentul condamnat P.C.A., pentru rejudecarea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.913/250/2008 al Judecatoriei Lipova, în care s-a pronuntat sentinta penala nr.96/25.11.2008.

A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a hotarâ astfel, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata la aceasta instanta la data de 28.09.2011 petentul condamnat P.C.A. a solicitat în baza art.5221 Cod procedura penala rejudecarea dosarului nr.913/250/2008 al Judecatoriei Lipova, sustinând  ca a fost judecat în lipsa.

Prin încheierea din data de 1.11.2011 instanta de fond a constatat ca sunt întrunite conditiile necesare pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, readministrându-se probele care au fost  efectuate  în cursul judecatii, retinându-se ca prin sentinta penala nr.96/25.11.2008 a Judecatoriei Lipova pronuntata în dosar nr.913/250/2008 a fost condamnat inculpatul P.C.A. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat.

Sentinta a ramas definitiva prin neapelare, retinându-se urmatoarea stare de fapt.

În noaptea de 19/20.01.2008 prin spargerea si escaladarea unui geam inculpatul P.C.A. a patruns în magazinul PF” D” din localitatea Zabrani de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 500 de lei, fiind observat la iesire de catre martorul D.R.I. Cu ocazia cercetarii locului faptei  la data de 20.01.2008 organele de politie au descoperit un telefon mobil marca Nokia 1112 cu cartela Orange care apartine mamei inculpatului.

Partea vatamata s-a constituit parte civila cu duma de 500 de lei.

În noaptea de 20/21.01.2008 inculpatul în conditiile în care usile nu erau încuiate, a patruns si a sustras din autoturismul Dacia nr. AR---- apartinând partii vatamate F.B. un casetofon marca SONY fiind observat de martorii H.C. si T.G.

Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 150 euro.

Condamnatul P.C.A. nu a fost prezent la nici un termen de judecata la solutionarea dosarului nr.913/250/2008.

Starea de fapt retinuta de prima instanta nu s-a schimbat în urma administrarii din nou a probelor efectuate în cursul primei judecati, martorii audiati mentinându-si depozitiile date atât în faza de urmarire penala cât si în faza cercetarii judecatoresti, astfel, în baza art.5221 rap. la art.406 al.4 Cod procedura penala a fost respinsa cererea formulata de petentul condamnat.

Împotriva sentintei pronuntate de instanta de fond, a formulat recurs petentul condamnat P.C.A. solicitând casarea sentintei atacate, iar în rejudecare sub aspectul laturii penale sa se dispuna achitarea inculpatului facându-se aplicabilitatea disp.art.11 pct.2 lit a coroborat cu disp.art.10 pct.c Cod procedura penala, iar sub aspectul laturii civile sa se respinga pretentiile formulate ca fiind nejustificate si neprobate.

În motivare arata ca în baza art.5221 Cod procedura penala s-a rejudecat o cauza de furt calificat, în cursul anului 2008, pronuntându-se sentinta penala nr.96/25.11.2008, atât cercetarea penala cât si dezbaterea cauzei facându-se în lipsa inculpatului, acesta fiind plecat la munca în Italia, în baza sentintei antementionate, petentul fiind condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 3 ani si 6 luni.

Cauza a fost redeschisa la cererea sa de rejudecare, fiind admisa în principiu, împrejurare în care instanta de fond urma sa faca aplicabilitatea disp.art.404-408 Cod procedura penala, iar în rejudecare instanta a folosit acelasi probatoriu existent si în faza cercetarii penale, dispunându-se ascultarea acelorasi martori, mai putin H.C.M. care nu s-a prezentat desi a fost citat cu mandat de aducere.

Apreciaza ca hotarârea astfel pronuntata este nelegala.

Prin decizia penala nr.626R/23.04.2012  pronuntata de Curtea de Apel Timisoara a fost respins recursul  declarat de condamnatul P.C.A. ca fiind nefondat.

Curtea analizând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate precum si din oficiu, conform disp.art.3856 al.3 Cod procedura penala, a constatat ca recursul este neîntemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Din studiul actelor si lucrarilor dosarului, a rezultat ca solutia pronuntata de prima instanta, sub aspectul laturii penale si civile este legala si temeinica, conform probelor si dispozitiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt si drept corespunzatoare acestora, vinovatia recurentului P.C.A. cu privire la savârsirea a doua infractiuni de furt calificat în stare de recidiva postexecutorie prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal si respectiv art.208 al.1, 209 al.1 lit e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, 34 Cod penal, a fost dovedita dincolo de orice îndoiala rezonabila, astfel ca în mod corect s-a apreciat de instante la judecarea cauzei în primul ciclu procesual, ca sunt întrunite elementele constitutive ale celor doua infractiuni de furt calificat savârsite în stare de recidiva postexecutorie.

Hotarârea  de condamnare este bazata pe probe concludente, administrate în conditii de legalitate, iar sustinerile condamnatului cu privire la neconcludenta probelor administrate în faza de urmarire penala, nu pot fi retinute, întrucât, în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, s-au administrat probele care au fost efectuate în cursul judecatii, martorii audiati mentinându-si depozitiiile date atât în faza de urmarire penala cât si în faza cercetarii judecatoresti, condamnatul necontestând modalitatea strângerii celorlalte probe stiintifice, din faza de urmarire penala si nefacând referiri la aprecierea acestor probe, fiind evident probata vinovatia condamnatului.

Fata de cele anterior expuse, s-a constatat ca, corect a apreciat  prima instanta ca cererea de rejudecare a cauzei dupa extradare nu este întemeiata.