Contestaţie la executare

În caz de neexecutare a dispozitivului titlului executoriu de către mai mulţi debitori, când nu i s-a emis titlul de proprietate şi nu a fost pus în posesie datorită faptei mai multor debitori diferiţi, creditorul, în raport de legislaţia aplicabilă în materie de executare silită precum şi de jurisprudenţa CEDO, cauza Ruianu contra României, poate solicita executorului judecătoresc să execute silit debitorii în vederea emiterii titlului de proprietate şi pentru punerea în posesie, nefiind aplicabilă procedura specială prevăzută de art 64 din Legea nr 18/1991 cu privire la sancţionarea exclusivă a primarului atunci când nu înmânează, nu remite un titlu de proprietate, care deja a fost emis de Comisia judeţeană.

Cadrul procesual.

I. Contestaţiile reunite.

Prima contestaţie.

1. Prin cererea înregistrată sub nr 1406 la Judecătoria Lipova, Comisia judeţeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul creditor D.S.M.D. şi cu intimatele debitoare Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate, DSA şi DST solicitând instanţei să dispună anularea formelor de executare silită pornite în dosar execuţional nr./2010 al BEJ, iar, în ceea ce priveşte cheltuielile de executare, apreciază că ele sunt excesive şi nelegale, raportat la onorariile maximale prevăzute de Ordinul nr 2550/2006 al Ministerului Justiţiei şi art 37 alin 1 teza 1 din Legea nr 188/2000, iar onorariul executorului nu trebuia orientat spre maxim şi de fapt el depăşeşte limita a 5.200 lei, fiind de 6448 lei.

2. În fapt, arată că intimatul creditor a comunicat contestatoarei o Somaţie emisă în data de 2010 prin care se solicita aducerea la îndeplinire de către debitoarele Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate U, DSA şi DST a obligaţiei din titlul executoriu (constituit prin Sentinţa civilă nr /2009 a Judecătoriei Lipova în şnur cu Decizia civilă nr /2010 a Tribunalului Arad şi cu Decizia civilă nr /R/2010 a Tribunalului Arad) în sensul punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate în favoarea creditorului D.S.M.D. asupra suprafeţei de 437,30 ha teren cu vegetaţie forestieră dispusă a fi retrocedată prin Sentinţa civilă nr /2007 a Judecătoriei Lipova pronunţată în Dosarul nr /250/2010 rămasă definitivă şi irevocabilă, precum şi obligarea contestatoarei-debitoare Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A împreună cu debitoarele de mai sus, la plata sumei de 10.078,15 lei reprezentând cheltuieli de executare.

3. În drept, raportat la dispoziţile art 399 şi urm C pr civ consideră că Somaţia din 28.09.2010 şi Procesul-verbal privind cheltuielile de executare sunt nelegale şi netemeinice. În esenţă, raportat la obligaţia sa de a emite titlu de proprietate şi de a pune în posesie pe intimatul creditor, face trimitere la prevederile art 371 ind. 1, alin 1 şi alin 2 C pr civ, art 24 alin 4 din Legea nr 1/2000 şi art 71 alin 2 din HG nr 890/2005, arătând că recunoaşte că stă în sarcina sa proprie emiterea titlului de proprietate, conform cu art 6 lit f din HG nr 890/2005, dar că această obligaţie atârnă de obligaţia exclusivă a Comisiei locale de fond funciar Ususău de a-i înainta documentaţia care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, conform art 36 alin 1 teza 1 din acelaşi act normativ. În concluzie, obligaţia sa de a emite titlu de proprietate este subsidiară celei de punere în posesie de către debitoarea Comisia locală de fond funciar Ususău, fiind în imposibilitate obiectivă de a emite titlu de proprietate, stare de lucruri care demonstrează că nu se poate reţine că nu execută de bunăvoie obligaţia de emitere a titlului de proprietate în favoarea creditorului, fiind fără sens procedura de executare deschisă în contra sa.

4. În fine, învederează că poziţia sa în Dosar nr /250/2010 a fost pozitivă în sensul că nu s-a opus admiterii petitului nr 1 al cererii de eliberare a titlului de proprietate în favoarea intimatului creditor, dar ulterior punerii sale în posesie.

A doua contestaţie.

5. Prin cererea înregistrată sub nr /250/2010 la Judecătoria Lipova, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate U., reprezentată prin primar, a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul creditor DSMD şi cu intimatele debitoare DSA şi DST, solicitând instanţei să dispună anularea formelor de executare silită pornite în dosar execuţional nr./2010 al BEJ, iar, în ceea ce priveşte cheltuielile de executare, apreciază că ele sunt excesive şi nelegale, raportat la onorariile maximale prevăzute de Ordinul nr 2550/2006 al Ministerului Justiţiei şi art 37 alin 1 teza 1 din Legea nr 188/2000. Consideră că nu este parte căzută în pretenţii, astfel, că, nu poate fi obligată să plătească 3.000 lei cheltuieli de judecată, iar, onorariul executorului nu trebuia orientat spre maxim şi de fapt el depăşeşte limita a 5.200 lei, fiind de 6448 lei.

6. În fapt, arată că intimatul creditor DSMD a comunicat contestatoarei o Somaţie emisă în data de 2010 prin care se solicita aducerea la îndeplinire de către debitoarele Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate U, DSA şi DST a obligaţiei din titlul executoriu (constituit prin Sentinţa civilă nr /2009 a Judecătoriei Lipova în şnur cu Decizia civilă nr /2010 a Tribunalului Arad şi cu Decizia civilă nr 625/R/2010 a Tribunalului Arad) în sensul punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate în favoarea creditorului DSMD asupra suprafeţei de 437,30 ha teren cu vegetaţie forestieră dispusă a fi retrocedată prin Sentinţa civilă nr /2007 a Judecătoriei Lipova pronunţată în Dosarul nr /250/2010 rămasă definitivă şi irevocabilă, precum şi obligarea contestatoarei-debitoare Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor U, împreună cu debitoarele de mai sus, la plata sumei de 10.078,15 lei reprezentând cheltuieli de executare.

7. În drept, raportat la dispoziţile art 399 şi urm C pr civ consideră că Somaţia din 28.09.2010 şi Procesul-verbal privind cheltuielile de executare sunt nelegale şi netemeinice. În esenţă, raportat la obligaţia sa de a pune în posesie pe intimatul creditor, face trimitere la prevederile art 371 ind. 1, alin 1 şi alin 2 C pr civ, art 24 alin 4 din Legea nr 1/2000 şi art 71 alin 2 din HG nr 890/2005, arătând că recunoaşte că stă în sarcina sa proprie întocmirea documentaţiei care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, dar că această obligaţie atârnă de obligaţia exclusivă a DST de a-i pune la dispoziţie suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră pe care o administrează şi care este înscrisă în CF nr 494 B. Arată că a depus diligenţa necesară solicitând DST prin Ocolul Silvic L să-i pună la dispoziţie suprafaţa de teren arătată, dar s-a lovit de refuzul nejustificat al acesteia, fiind consemnat demersul şi în şedinţa comisiei de fond funciar U din 2009.

8. În concluzie, fiind în imposibilitate obiectivă de a pune în posesie, datorită comportamentului culpabil al DST, o asemenea stare de lucruri demonstrează că nu se poate reţine în sarcina ei că nu execută de bunăvoie obligaţia de punere în posesie a creditorului.

A treia contestaţie.

9. Prin cererea înregistrată sub nr /250/2010 la Judecătoria Lipova, contestatara DST, a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul creditor DSMD şi cu intimatele debitoare, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate U şi DSA solicitând instanţei să dispună anularea formelor de executare silită pornite în dosar execuţional nr./2010 al BEJ şi reducerea onorariului executorului judecătoresc ţinând seama de prevederile Ordinului nr 2550/2006 al Ministerului Justiţiei.

10. În fapt, arată că intimatul creditor DSMD a comunicat contestatoarei în data de 2010 o Somaţie emisă în data de 2010 prin care se solicita aducerea la îndeplinire de către debitoarele Comisia judeţeană de fond funciar A, Comisia locală de fond funciar U, DSA şi DST a obligaţiei din titlul executoriu constituit prin Sentinţa civilă nr /2009 a Judecătoriei Lipova în şnur cu Decizia civilă nr /2010 a Tribunalului Arad şi cu Decizia civilă nr /2010 a Tribunalului Arad în sensul punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate în favoarea creditorului DSMD asupra suprafeţei de 437,30 ha teren cu vegetaţie forestieră dispusă a fi retrocedată prin Sentinţa civilă nr /2007 a Judecătoriei Lipova pronunţată în Dosarul nr /250/2010 rămasă definitivă şi irevocabilă, precum şi obligarea debitoarei DST, împreună cu debitoarele de mai sus, la plata sumei de 10.078,15 lei reprezentând cheltuieli de executare.

11. În drept, invocă art 2 lit d din HG nr 890/2005 potrivit căruia în componenţa comisiilor de fond funciar intră în mod obligatoriu şi un specialist în măsurători topografice, iar potrivit art 5 lit c din acelaşi act normativ comisia locală de fond funciar stabileşte mărimea şi amplasamentul terenului solicitat, pentru ca art 5 litera i să arate că punerea în posesie este atributul exclusiv al comisiei locale de fond funciar. În esenţă, susţine că operaţiunea de identificare şi stabilire a amplasamentului trebuia făcută de specialistul topo, operaţiune care nu s-a realizat, deşi Ocolul Silvic L a pus la dispoziţia comisiei harta cadastrală şi harta amenajistică. Mai mult, terenul în suprafaţă de 336,13 ha nu s-a putut identifica prin amplasament conform celor conţinute la pagina 5 alin 4 din Decizia Tribunalului Arad nr /2007, iar obligaţia identificării aparţine comisiei locale de fond funciar şi intimatului creditor.

12. Prin Încheierile de şedinţă din 2010 date în Dosarul nr /250/2010 şi nr /250/2010 aflate pe rolul Judecătoriei Lipova în competenţa de soluţionare a aceluiaşi complet de judecată s-a dispus joncţiunea, adiţionarea acestora la dosarul nr /250/2010 întrucât reprezentau contestaţiile formulate de o parte dintre debitorii uneia şi aceleaşi executări silite în raport cu creditorul lor comun pentru desfiinţarea formelor de executare. Ţinând seama de faptul că litispendenţa priveşte identitatea de părţi, obiect, cauză pentru instanţe diferite, iar conexitatea vizează o strânsă legătură, dar esenţial deosebită parţial de obiect, cauză, părţi, în timp ce litigiul purta asupra cererilor debitorilor împotriva creditorului comun, Judecătoria a considerat că sunt îndepărtate soluţionării unitare a contestaţiilor prevederile art 163, art 164 C pr civ, uzând în consecinţă de prevederea art 289 alin 4 C pr civ pe calea analogiei legii.

II. Poziţia procesuală a intimatului creditor.

13. Prin înscrisul denumit Note de şedinţă de la fila 41 dosar intimatul DSMD prin reprezentanţii săi aleşi SCA „F. şi A.” şi cabinet de avocat „S.L.” a solicitat respingerea contestaţiei formulate de contestatoare ca fiind netemeinică şi nelegală.

14. Arată că în baza hotărârii definitive, irevocabile şi executorii depusă la dosarul cauzei intimatului i-a fost retrocedată suprafaţa totală de 437,30 ha, din care 101,17 ha suprafaţă restituită şi validată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului A, iar diferenţa de 336, 13 ha a fost recunoscută şi restituită judecătoreşte. Susţine că a probat identificarea tuturor suprafeţelor, dar că DST şi Ocolul Silvic L refuză de mai mult de 3 ani să-i pună la dispoziţie aceste suprafeţe invocând tot felul de motive care demonstrează şicană şi rea-voinţă.

III. Soluţia procesului. Considerentele.

A.  Disputa privind eliberarea titlului de proprietate şi punerea în posesie.

15. Judecătoria nu poate primi ca fiind pe deplin temeinic şi legal niciunul dintre motivele expuse de contestatoarele debitoare, astfel încât să obţină anularea executării silite derulate împotriva acestora.

A.1.  Privitor la motivul contestatoarei Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A Judecătoria învederează contestatoarei prevederea art 13 din Legea nr 1/2000, astfel cum a fost modificat prin art 1 pct 18 din Legea nr 247/2005 potrivit căruia: „Prefectul, în calitatea sa de preşedinte al comisie judeţene, va întocmi şi va înainta lunar Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor un raport privind situaţia aplicării prevederilor legii, cu propuneri de măsuri, inclusiv de angajare a răspunderii pentru primarii care întârzie sau împiedică în orice mod reconstituirea dreptului de proprietate în termenele şi în condiţiile stabilite de lege” precum şi dispoziţia art 1103, alin 1 din Legea nr 18/1991, republicată, modificată şi completată conform căruia: „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art 1101-1102 se fac de către împuterniciţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi de către prefect sau împuterniciţii acestuia, în cazul membrilor comisie locale” care pun la dispoziţia Prefectului modalităţi legale ferme de determinare a membrilor comisiilor locale să-şi îndeplinească atribuţiile, cu atât mai mult cu cât aceşti membri au fost şi beneficiarii unui spor lunar de dificultate însemnat reglementat prin art II al Legii nr 263/2006. În acelaşi sens şi prevederea art 82 din HG nr 890/2005.

16. Or, contestatoarea nu a înfăţişat instanţei nici o dovadă referitoare la asumarea acestei sarcini legale şi care, cu toată diligenţa depusă, să fi rămas fără rezultat, astfel încât să se poată considera întemeiat că se află în imposibilitate obiectivă, precum a susţinut. În continuare, Judecătoria invită contestatoarea să observe conţinutul art 12 alin 2 din Legea nr 18/1991, republicată, precum şi dispoziţiile metodologice introduse prin HG nr 890/2005 în ceea ce priveşte cuprinsul art 2 din hotărâre - Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, sub îndrumarea comisiilor judeţene şi a comisiei municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, vor urmări şi vor lua măsurile necesare pentru respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor Legii nr 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr 18/1991 şi ale Legii nr 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii fondului funciar nr 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale prezentului regulament – respectiv art 2 alin (5) din Regulament - Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea şi controlul comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - care descriu rolul de îndrumătoare al Comisiei judeţene pentru orientarea activităţii Comisiei locale. De asemenea, şi art 6 din acelaşi Regulament potrivit căruia: „Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

a) organizează instruirea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale şi asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărţilor şi planurilor la zi, precum şi a altor materiale necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora;

b) asigură îndrumarea şi controlul comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană”. În concluzie, Comisia judeţeană are la dispoziţie suficiente reglementări legale care deopotrivă o îndreptăţesc şi o obligă să ceară nu numai comisiei locale, dar şi autorităţilor silvice să-şi îndeplinească obligaţiile, în caz contrar putându-le aplica sancţiuni contravenţionale.

A.2. Privitor la motivul contestatoarei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate U, Judecătoria reţine că în fapt şi în drept contestatoarea recunoaşte că stă în sarcina sa proprie întocmirea documentaţiei care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, dar, pe de altă parte, consideră că această obligaţie atârnă de obligaţia exclusivă a DST de a-i pune la dispoziţie suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră pe care o administrează şi care este înscrisă în CF nr 494 B argumentând că a depus diligenţa necesară solicitând DST prin Ocolul Silvic L să-i pună la dispoziţie suprafaţa de teren arătată, dar s-a lovit de refuzul nejustificat al acesteia, fiind consemnat un atare demers şi în cadrul şedinţei Comisiei de fond funciar U din 2009.

17. Deşi motivaţia contestatoarei nu e vădit neîntemeiată sub acest aspect, fiind întărită şi de înscrisurile depuse, totuşi ea nu poate fi reţinută în ceea ce priveşte realizarea scopului urmărit de contestatoare, anume, anularea formelor de executare silită derulate şi împotriva sa. Dar, mai degrabă decât aspectul observării demersului contestatoarei pe lângă direcţia silvică se impune în atenţia instanţei constatarea pasivităţii primarului în calitatea lui de preşedinte al comisiei locale de a sesiza prefectului în timp util lipsa de implicare a reprezentanţilor autorităţilor silvice în operaţiunea de identificare şi delimitare a suprafeţei dispuse a fi restituită – art 5 litera k) din regulament, sesizează organele competente pentru sancţionarea membrilor comisiei, când este cazul -  precum şi incapacitatea comisiei de a depăşi obstacolul comunicaţional cu direcţia silvică procedând ea însăşi la realizarea operaţiunilor de identificare pe baza dovezilor existente şi cel puţin în atât cât o permitea forţa juridică a acestor dovezi consultând şi Comisia judeţeană în baza exercitării rolului acesteia de îndrumătoare şi furnizoare de documentaţii cadastrale actualizate. Instanţa a luat act de dovezile depuse de intimatul creditor la dosarul cauzei – documentaţie cadastrală – şi care puteau fi folosite şi de comisia locală dacă ar fi avut întreagă voinţa necesară de a-şi îndeplini sarcina administrativă. Nu în cele din urmă, contestatoarea, în cazul operării deplinei sale bune-credinţe de a realiza punerea în posesie, avea posibilitatea de a contesta numai în parte executarea silită, sub aspectul cheltuielilor de executare, iar nu să ceară anularea formelor de executare în întregime, fapt care demonstrează că nu s-a urmărit de fapt asigurarea instanţei că nu se opune la executarea punerii în posesie, scopul fiind acela de a împiedica ducerea la îndeplinire a dispozitivului titlului executoriu şi prelungirea stării de încălcare a dreptului creditorului de a-şi vedea satisfăcută creanţa constând în dreptul de a fi pus în posesie şi a i se emite titlu de proprietate. 

18. Obligaţia comisiei locale de a pune în posesie, de a înainta documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate aminteşte de poziţia acesteia în edificiul responsabilităţilor reglementate de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate care este una de bază, fundamentală, acolo unde se conturează drepturile la reconstituire şi se verifică temeinicia şi legalitatea solicitărilor împreună cu identificarea suprafeţelor, iar punerea în executare a hotărârii judecătoreşti reprezintă o altă obligaţie conjugată celei dintâi.

A.3. Cu privire la motivul contestatoarei DST Judecătoria îl va înlătura apreciind că disponibilitatea Direcţiei de a participa activ la realizarea sarcinilor legale este iluzorie, formală, nefiind efectivă, iar comportamentul său administrativ tinde să se orienteze spre satisfacerea pe mai departe a interesului propriu de administrare a fondului forestier ca şi cum ar fi proprietar zădărnicind astfel acţiunea legală a intimatului creditor de a intra în posesie şi în drept conform dispozitivului titlului executoriu.

19. Judecătoria învederează contestatoarei prevederea art 4 alin 1 din Regulamentul introdus prin HG nr 890/2005 referitoare la componenţa Comisiei judeţene unde, la litera i), figurează ca membru inspectorul-şef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia, iar la litera j) figurează ca membru directorul direcţiei silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva sau împuternicitul acestuia, în timp ce, din componenţa comisiei locale, conform art 2 alin 1 litera g) face parte şeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia.

20. Rezultă că legiuitorul prin organizarea unei comisii mixte a avut în vedere în mod substanţial cooperarea inter-instituţională, fluidizarea competenţelor autorităţilor implicate în procedura de reconstituire a dreptului, astfel încât în baza atribuţiilor legale şi a competenţelor de specialitate ale reprezentanţilor fiecărei autorităţi membre a comisiilor să se asigure operativitatea, temeinicia şi legalitatea îndeplinirii scopului de la art 1 din Regulament - În scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în condiţiile Legii fondului funciar nr 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, comisiile constituite în baza art 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, se compun şi funcţionează conform prezentului regulament. Direcţia silvică a fost invitată în data de .2010 de Comisia locală U prin intermediul comunicării înscrisului de la fila 9 dosar adiţionat nr /250/2010 să se supună punerii în executare a Sentinţei civile nr /2009 pronunţată de Judecătoria Lipova şi a Deciziei civile nr /R/2010 pronunţată de Tribunalul Arad, demers care a rămas fără rezultat practic, în continuare comisia locală rămânând ea însăşi pasivă fără a solicita Comisiei judeţene să îşi exercite atribuţia legală de control şi sancţiune, fapt care în raport cu lipsa rezultatului de îndeplinire a punerii în executare a hotărârii judecătoreşti dovedeşte că situaţia creată nu interesa pe niciuna dintre autorităţi mai mult decât a întreprinde izolate comunicări formale fără orizont concretiv întrucât până la data pronunţării prezentei hotărâri nu s-a concretizat nici o acţiune de genul celei arătate.

A.4. Consideraţiile Judecătoriei faţă de toate motivele contestatoarelor.

21. Judecătoria aminteşte contestatoarelor importanţa îndeplinirii atribuţiilor legale cu care au fost investite în rândul cărora se înscrie şi obligaţia comună, generală şi de nedisputat, cu privire la executarea dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti irevocabile, investite cu formulă executorie, opozabile acestora, cu atât mai mult cu cât poziţia acestora diferă de poziţia unui simplu particular.

22. Autorităţile Statului, centrale sau locale, în calitatea lor de agenţi ai Statului şi ca depozitari ai puterii publice, raportat şi la cauza Ruianu contra României (pct 65, pct 72 din hotărârea din 17 iunie 2003 publicată în MO nr 1139/2 decembrie 2004) au obligaţia de a aplica legea şi de a executa hotărârile judecătoreşti oferind pe lângă măsura executării şi dovada exemplului respectării legii astfel încât particularii să fie convinşi că autorităţile îndrituite să aplice legea sunt cele dintâi care nu o încalcă şi îi asigură realizarea într-un stat democratic care respectă principiul preeminenţei dreptului.

23. Or, în cauza dedusă judecăţii Judecătoria constată, din păcate, că, de fapt, autorităţile contestatoare sunt cele care împiedică executarea hotărârii judecătoreşti şi nu-şi îndeplinesc atribuţiile cu care au fost investite prelungind prin comportamentul lor procesul vătămător în sfera patrimoniului petentului.

24. În lumina art 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art 1 al Protocolului nr 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, în raport de art 20 alin 2 din Constituţia României, intimatul creditor are deja un bun sau cel puţin o speranţă legitimă la dobândirea bunului, precum şi dreptul la un proces echitabil, drept zădărnicit în realizarea lui prin comportamentul contestatoarelor, ceea ce îndreptăţeşte instanţa să delibereze în forma în care a făcut-o. 

25. Judecătoria înlătură argumentaţia contestatoarelor cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, onorariu maximal de 6448 lei, va păstra neschimbat cuantumul total al sumei de executare contestate, acesta fiind corect calculat în raport cu exigenţele prevederilor Ordinului nr 2550/2006 al Ministerului Justiţiei

NOTĂ: Soluţia a fost modificată în recurs de Tribunalul Arad, în sensul că au fost admise contestaţiile şi anulată executarea, cu motivarea că intimatul creditor nu are deschisă calea pentru executare silită, ci numai de a apela la procedura specială a sancţionării primarului la daune cominatorii în baza art 64 din Legea nr 18/1991, fiind inadmisibilă executarea silită.

Domenii speta

Spete similare