Refuz de predare în executarea mandatului european de arestare. Consecinţe cu privire la valabilitatea mandatului de executare

Prin sentinţa penală nr. 206/28.02.2014 s-au dispus următoarele:

„În baza disp.art. 597-art.598 alin.1 lit.c) Cod procedură penală respinge contestaţia la executare  formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iaşi, prin judecătorul delegat, privind sentinţa penală nr.1951/30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 30.06.2010 al Judecătoriei Iaşi), rămasă definitivă prin neapelare, prin care a fost aplicată condamnatului C., pedeapsa de 4(patru) ani şi 6(şase) luni închisoare.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1951/ 30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 14430/245/2009 al Judecătoriei Iaşi), rămasă definitivă prin neapelare, a fost aplicată condamnatului C. pedeapsa unică de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

La data de 27.07.2010 Judecătoria Iaşi a emis pe numele condamnatului mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2268/2010, iar la data de 27.09.2010 Judecătoria Iaşi a emis pe numele acestuia mandatul european de arestare nr. 2268/2010/65.

La data de 28.08.2013 a fost înaintată instanţei sentinţa nr. 408/25.03.2013 a Curţii de Apel din Lecce – Secţia din  Taranto, irevocabilă la data de 05.04.2013, prin care a fost refuzată predarea condamnatului către autorităţile competente din România şi s-a dispus executarea pe teritoriul Italiei a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin 1951/30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 14430/245/2009 al Judecătoriei Iaşi), rămasă definitivă prin neapelare.

Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel din Lecce –Secţia din Taranto, mai sus menţionată, a fost tradusă în limba română.

Curtea de Apel din Lecce – Secţia din  Taranto a reţinut faptul că persoana condamnată a demonstrat prezenţa sa stabilă în Italia, prezentând în acest sens permisul de conducere eliberat la data de 14.01.2011 de autorităţile din Taranto, unde locuieşte împreună cu soţia sa. 

La solicitarea instanţei de judecată, Ministerul de Justiţie al Republicii Italia – Departamentul pentru Afaceri de Justiţie – Direcţia Generală de Justiţie Penală a comunicat la dosarul cauzei un certificat privind situaţia executării pedepsei închisorii aplicată  numitului C. prin sentinţa penală nr. 1951/30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 14430/245/2009 al Judecătoriei Iaşi), definitivă prin neapelare – pedeapsă a cărei executare a fost preluată de către statul italian conform sentinţei penale nr. 408/25.03.2013 a Curţii de Apel din Lecce – Secţia din  Taranto, irevocabilă la data de 05.04.2013 – din care rezultă că persoana condamnată a fost încarcerată în Penitenciarul Taranto, perioada de executat fiind 12.07.2013 - 04.08.2017. Totodată, s-a arătat în cuprinsul înscrisului anterior menţionat că, la data de 28.10.2013, a fost emis un ordin de eliberare din închisoare, în baza Ordonanţei Oficiului de Supraveghere din Taranto emisă la data de 28.10.2013, sfârşitul anticipat al pedepsei fiind  data de 20.06.2017. 

A reţinut instanţa că, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, iar potrivit dispoziţiilor aalin.2 al aceluiaşi articol anterior menţionat, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Potrivit  dispoziţiilor art.88 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală autoritatea competentă (în speţa de faţă judecătorul desemnat de preşedintele instanţei de executare)emite un mandat european de arestare atunci când, faţă de natura infracţiunii săvârşite, vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum şi alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare şi sunt întrunite următoarele condiţii:

a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;

b) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil;

c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea;

d) atunci când arestarea şi predarea se solicită:

(i) în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;

(ii) în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare;

(iii) în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.

Potrivit dispoziţiilor art.94 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori dacă persoana solicitată a decedat sau, în cazul prevăzut la art. 65 alin. (4) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dacă persoana urmărită internaţional a fost extrădată sau predată în România.

A constatat instanţa, prin raportare la dispoziţiile legale mai sus menţionate, că în speţa de faţă nu regăseşte nici unul dintre cazurile expres prevăzute de lege, mai sus menţionate,  care să impună retragerea mandatului de executare emis de către Judecătoria Iaşi în baza sentinţei penale nr. 1951/30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 14430/245/2009 al Judecătoriei Iaşi), definitivă prin neapelare , valabilitatea acestui mandat de executare a pedepsei închisorii fiind o condiţie esenţială pentru emiterea şi, implicit, pentru valabilitatea mandatului de european de arestare emis ulterior. Astfel, constată instanţa că refuzul autorităţilor italiene de a dispune extrădarea persoanei condamnate C. şi preluarea executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1951/30.06.2010 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 14430/245/2009 al Judecătoriei Iaşi), definitivă prin neapelare, nu conduc în mod automat la retragerea formelor de executare emise de către autorităţile române, valabile pe teritoriul României, fiind necesară constatarea executării efective a pedepsei închisorii sau constatarea intervenirii unei alte cauze de stingere a executării acesteia. O interpretare contrară celei anterior prezentate ar conduce la concluzia  lipsei de eficienţă a dispoziţiilor art. art.94 alin.3 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora instanţa emitentă a mandatului european de arestare, care are şi competenţa de a solicita retragerea acestuia, informează despre aceasta autoritatea judiciară de executare, Ministerul Justiţiei şi, după caz, parchetul care efectuează ori supraveghează activitatea de urmărire penală sau instanţa care a dispus asupra măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranţă.

Domenii speta

Spete similare