Stabilirea locuinţei minorei

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr…./260/2014 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta B.M.  a chemat în judecată pe pârâtul C.C. solicitând stabilirea locuinţei minorei  C.M.C. născută la data de ….., exercitarea în exclusivitate a autorităţii părinteşti doar de către reclamantă , cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost motivată în drept conform art.496 , art.499, art.505, art.529 Cod civil , art.398, art.400 , art.192 şi următoarele NCPC , Legea 272/2004.

Acţiunea a fost timbrată cu 40 lei prin chitanţa seria nr.810/27.03.2014 şi în motivare se arată că minora în îngrijirea sa deoarece a fost nevoită să părăsească locuinţa comună în condiţiile în care acesta nu era responsabil în ceea ce priveşte relaţiile de familie şi devenise violent , în prezent tatăl se află în arest la domiciliu fiind cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni de o gravitate deosebită.

De asemenea arată reclamanta că a fost nevoită pe cheltuiala sa , pentru a reglementa situaţia juridică a minorei , să obţină procuri de la pârât pentru eliberarea paşaportului şi a certificatului de naştere.

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi legal citat nu a înţeles să se prezinte în instanţă.

În cauză s-au depus acte,s-au efectuat rapoarte psihosociale , au fost audiaţi martori, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt :

Din relaţia de concubinaj a numiţilor B.M.  şi C.C.  a rezultat minora  C.M.C.  născută la data de  ......

 Datorită comportamentului pârâtului , reclamanta a părăsit domiciliul comun şi s-a stabilit împreună cu minora în România , la bunicii materni , de aproximativ 2 ani.

Martorul propus de reclamantă , B.T.M. (fila 33 dosar) relatează că pârâtul avea un comportament violent faţă de mamă şi fiică şi nu contribuia financiar la întreţinerea familiei.

De asemenea arată că tatăl nu mai ţine legătura cu fiica sa , nu participă la creşterea şi educarea acesteia , mama fiind cea care poartă întreaga răspundere a dezvoltării şi educaţiei minorei.

Martora B.E.C.  (fila 44) declară aceeaşi situaţie despre pârât , că în general are o fire violentă dar că despre episoadele de acest gen nu au fost informate autorităţile italiene .

Raportul psihosocial efectuat de autorităţile din oraşul Ragusa , Italia evidenţiază faptul că într-adevăr pârâtul se află în arest la domiciliu fiind suspectat de coparticipare la o infracţiune de tâlhărie , se declară nevinovat , procesul fiind în curs de desfăşurare , locuieşte la mama sa în condiţii normale de viaţă , că a acordat reclamantei autorizaţia mamei de a pleca cu minora în România , aceasta a întrerupt brusc orice comunicare dintre tată şi fiică şi doreşte să aibă o relaţie normală cu aceasta.

Raportul psihosocial întocmit la domiciliul mamei , relevă faptul că şi aceasta are condiţii pentru creşterea minorei.

Reclamanta nu a făcut dovada că au existat impedimente în ceea ce priveşte consimţământului mamei  , aceasta nu a refuzat până în prezent să îşi dea acordul în diferite situaţii în care se impunea în ceea ce priveşte situaţia juridică a acestuia şi nici nu a pus vreodată în pericol viaţa şi sănătatea copilului.

Un rol decisiv în soluţionarea cererilor având ca obiect „încredinţare minor” îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din  Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.

Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 „copilul  are dreptul a menţine relaţiile personale şi contactele directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.”

Modalitatea concretă în care se realizează aceste relaţii personale şi contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanţa fiind ţinută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.

În atari împrejurări se reţine că menţinerea relaţiilor personale şi a contactelor directe cu tatăl său aşa cum este posibil , avându-se în vedere distanţa fizică , nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potenţială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).

Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu pârâtul.

La pronunţarea hotărârii instanţa va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”, precum şi art. 18 pct. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.

Nici o dispoziţie legală nu determină conţinutul concret al noţiunii de „interesul copilului”, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situaţie în funcţie de mai mulţi factori care sunt apreciaţi de către instanţă.

Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât şi de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.

Totodată potrivit art. 16 din aceeaşi lege copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii sau contacte directe cu ambii părinţi cu excepţia când acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În lumina jurisprudenţei CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 şi Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanţa are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate şi suficiente pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi care sunt inerente respectării" efective a vieţii de familie.

În ceea ce priveşte faptul că pârâtul este arestat la domiciliu , trebuie vizate garanţiile prevăzute de art 6 şi art 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .

Printre aceste garanţiile procesuale oferite de art 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se numără şi prezumţia de nevinovăţie. Astfel, orice persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie până vinovăţia sa va fi în mod legal stabilită.

Instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să menţină pe cât posibil legăturile fireşti cu ambii părinţi şi nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, aşa încât instanţa apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său.

Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

 În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

 Conform art.529 din Noul Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

Va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere către minoră începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia care va fi indexată de drept , trimestrial în funcţie de rata inflaţiei , avându-se în vedere că nu s-a dovedit că realizează venituri salariale.

Faţă de cele arătate anterior , va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta reclamanta B.M. , se va stabili locuinţa minorei C.M.C.  născută la data de .... ,  la părintele cu care locuieşte în mod statornic respectiv la mamă.

Se va respinge capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a drepturilor părinteşti de către mamă , ca nefondat.

Se va stabili ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinţi cu privirea la minora  C.M.C. născută la data de 09.08.2011.

Va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere către C. M.C.  născută la data de 09.08.2011 de 175 lei , începând cu data introducerii prezentei respectiv 04.04.2014 şi până la majoratul acesteia care va fi indexată de drept, trimestrial în funcţie de rata inflaţiei.

Se va lua că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare