Desfacerea căsătoriei

Prin acţiunea înregistrată în data de 09.09.2014 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. 3482/260/2014, reclamanta S. E.a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului S. P. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorelor S. Al.-El. şi S. D.-G. la locuinţa reclamantei, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorelor, precum şi revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 29.06.2002, căsătorie înregistrată sub nr. 17/29.06.2002 la Primăria comunei M., jud. B.

Reclamanta a arătat că din căsătorie au rezultat minorele S. A.-E. şi S. D.-G.

Reclamanta a mai arătat că după ce s-a născut primul copil comportamentul pârâtului s-a schimbat, acesta a început să consume băuturi alcoolice şi să devină agresiv.

În anul 2011, reclamanta a plecat cu acordul pârâtului să muncească în Italia, însă banii pe care îi trimitea erau cheltuiţi de pârât pe băuturi alcoolice şi pe jocuri de noroc.

În drept, au fost invocate prevederile art. 373 lit. b, art. 383, 400, 499 din codul civil.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei.

La termenul din 19.03.2015, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei M.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 914 cod procedură civilă, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este cea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Potrivit art. 131 cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

În speţa de faţă, din cuprinsul cărţii de identitate a reclamantei depusă de aceasta la dosarul cauzei(fila 44-45 dosar) rezultă că reclamanta are domiciliul în localitatea A., str. Via A. Costa 3, Italia.

Totodată, din înscrisurile existente la dosarul cauzei(fila 30 dosar) precum şi din cuprinsul întâmpinării(fila 33 dosar) reiese că pârâtul are domiciliul în oraşul T.F., str. 22 Decembrie 1989, nr. 26, jud. I..

Aşadar, având în vedere că atât reclamanta cât şi pârâtul nu mai locuiesc în circumscripţia Judecătoriei M., în temeiul art. 914 teza a II-a cod procedură civilă, competenţa teritorială revine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, respectiv Judecătoriei Paşcani.

Prin urmare, având în vedere considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 131, 132 coroborat cu art. 914 cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei M. şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei P.

Domenii speta

Spete similare