Reziliere contract

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub numărul de dosar de mai sus, reclamantul MUNICIPIUL C T a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii I.I, I.ILsi I.C.A, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate rezilierea contractului de închiriere, sa oblige paratii sa ii plateasca suma de 2171,85 lei reprezentand restante la plata chiriei si majorari de intarziere, să dispună evacuarea pârâţilor, cu cheltuieli de judecata doar in caz de opunere a paratilor la admiterea actiunii.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat in principal ca locuinta descrisa mai sus a fost inchiriata paratului I.I pentru o chirie lunara de 25,32 lei, urmand ca pe durata inchirierii valoarea chiriei sa se modifice in conditiile legii, fara sa fie necesar acordul explicit al partilor. Potrivit fisei obligatiilor de plata nr. 109920 din 12.09.2013 paratul figureaza in evidentele fiscale cu un debit restant la plata chiriei de 2171,85 lei din care 1427,44 cu titlu de chirie si 744,41 lei majorari de intarziere.

Pârâţii legal citaţi, nu au depus întâmpinare, dintre acestia II s-a prezentat în faţa instanţei aratand ca recunoaste existenta si cuantumul datoriei, insa nu dispune de bani pentru a o achita, fiind de acord sa i se retina lunar din ajutorul de somaj o suma pana la achitarea integrala a debitului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut ca intre părţi a intervenit contractul de închiriere nr. xxx/142 din data de 28.08.2009 în temeiul căruia pârâţilor urma să le fie asigurată folosinţa spaţiului cu destinaţie de locuinţă. Contractul a fost încheiat pentru o durată de 5 ani, respectiv pentru intervalul 1.09.2009-31.08.2014, cu posibilitatea prelungirii, acţiunea ce face obiectul prezentului dosar fiind promovată înăuntrul termenului contractual.

Cu prioritate, văzând dispoziţiile art. 5 şi art. 102, alin.1 din Legea nr. 71/2011 şi faptul că data încheierii contractului dedus judecăţii este ulterioară intrării în vigoare a N.C.civ., instanţa va da eficienţă dispoziţiilor N.C.civ..

Analizând clauzele contractului intervenit între părţi, instanţa reţine că, potrivit art.3, din respectivul contract, în sarcina locatarului titular de contract s-a născut obligaţia de a achita chiria aferentă folosinţei spaţiului închiriat, în cuantumul stabilit la alin.5 al aceluiaşi articol, lunar, cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii.

Este de altfel de reţinut că plata chiriei – reprezentând „preţul folosinţei” spaţiului închiriat, este principala obligaţie a oricărui locatar. În acest context sunt pe deplin aplicabile clauzele contractuale convenite de către părţi, în virtutea faptului că un contract valabil încheiat reprezintă legea părţilor, conform art.1169, alin.1 şi art.1796, alin.1, lit.b, art. 1797, alin.1, N.C.civ.

Potrivit prevederilor art. 1830 N.C.civ , în cazul în care, fără justificare, una dintre părţile contractului de închiriere nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului .

Îndeplinirea condiţiei impuse de art. 1830 N.C.civ. rezultă din fisa obligatiilor de plata nr. 109920 din 12.09.2013, fişă de calcul care atestă neplata chiriei calculata pana la data de 12.09.2013.

Mai reţine instanţa că, deşi legal citată, pârâta-sotie a  titularului de contract nu a contestat în vreun fel existenţa sau întinderea creanţei pretinse pe calea acţiunii care face obiectul prezentului dosar. De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada vreunei cauze fortuite sau forţe majore care să fi făcut imposibilă îndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei, astfel încât să nu se pună problema rezoluţiunii, ci problema suportării riscului contractului.

Apreciind îndeplinite condiţiile pentru a opera rezilierea contractului de închiriere, având ca obiect material spaţiul cu destinaţia de locuinţă situat în  C.T. Pe cale de consecinţă, va dispune şi evacuarea din spaţiu a tuturor persoanelor indicate în contractul de locaţiune ca beneficiind de spaţiul în cauză.

În privinţa celui de al doilea petit, instanţa reţine că rezilierea unui contract cu executare succesivă, cum este cel dedus judecăţii, operează numai pentru viitor. Pentru trecut, părţile sunt ţinute de obligaţiile contractuale asumate, astfel încât incumbă titularului contractului de închiriere – în cauza paratul I.I, obligatia de a achita chiria restantă în condiţiile art.3 din contract, inclusiv  penalităţile de întârziere în cotă de 2% pe zi de întârziere conform art. 124 ind.1 C.proc. fiscală, în cuantum total de 2171,85 lei.

Conform art.1527 N.C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar obligaţia în cauză, fiind o obligaţie constând în plata unei sume de bani, este întotdeauna susceptibilă de executare în natură. Totodată, potrivit art.1169, alin.1 şi art.1170 N.C.civ.., contractele legal făcute au putere de lege între părţile contractante, acestea fiind chemate să le respecte cu bună credinţă. 

Astfel, instanţa va admite şi cel de al doilea petit al acţiunii cu care a fost învestită

Domenii speta

Spete similare