Reziliere contract.

Prin acţiunea civilă înregistrată, reclamantul Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar T a chemat în judecata pe pârâtii DCH, DEA şi DCH prin DE A solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunţa  sa dispună rezilierea contractului de închiriere şi pe cale de consecinţă evacuarea necondiţionată a pârâţilor din spaţiul pe care îl deţin cu titlu de închiriere, să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 355,26 lei reprezentând debit restant la chirie şi penalităţi de întârziere aferente perioadei iunie 2012 –  aprilie 2013, cu cheltuieli de judecată.

În expunerea de motive se arată că între părţi a intervenit contractul de închiriere prin care pârâtului DCH în calitate de titular de contract i s-a pus la dispoziţie pe o perioadă de 5 ani, imobilul cu destinaţia de locuinţă situat în mun. T.

Obligaţia principală asumată este aceea de plată a chiriei reprezentând preţul folosinţei imobilului, iar conform cap. II din contract, neplata la termen a acesteia atrage perceperea de majorări de întârziere în cuantum de 0,10 % e zi de întârziere.

Reclamantul a arătat – raportat la modul de calcul al penalităţilor de întârziere – că pentru anii 2012-2013, conform art. 120 alin. 7 C. pr. fiscală, nivelul penalităţilor este de 2 % pe zi de întârziere conform art. 124 ind. 1 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 15.11.2013 instanţa a constatat transmisă calitatea procesuală activă de la Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar T la Municipiul T prin Primar, raportat la prevederile art. 38 Cod.pr.civ şi HCL Ta nr. 191/2013 prin care Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar T şi-a încetat activitatea, care a fost preluată de către serviciile din cadrul aparatului de specialitate al Primarului mun. T.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţi a intervenit Contractul de închiriere în temeiul căruia urma să fie asigurată pârâţilor folosinţa spaţiului cu destinaţie de locuinţă, situat în mun. T. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 5 ani, cu începere de la data de 01.07.2012 până la data de 01.10.2012.

Potrivit prevederilor din contractul părţilor, chiria se plăteşte lunar, până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii, iar neplata la termen a chiriei atrage perceperea de penalităţi de întârziere  în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere. Referitor la legea aplicabilă în cauză instanţa reţine, că în privinta actului juridic, instanţa reţine legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinţa condiţiilor de validitate si, pe cale de consecinţă, a nulităţii, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligaţiilor asumate de părţi, pentru încetarea actului juridic.

Această regulă se desprinde atât din dispoziţiile art. 6 alin. 2 şi 3 Cod.civ., cât si din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.

În speţă, instanţa va avea în vedere că actul sub semnătura privata a fost încheiat în anul 2003, astfel încât raporturile juridice de părţi sunt supuse legii în vigoare la acel moment, respectiv prevederilor Codului civil din anul 1864 

Instanţa va avea în vedere că plata chiriei – reprezentând „preţul folosinţei” spaţiului închiriat, este principala obligaţie a oricărui locatar, iar dispoziţiile Legii nr. 114/1996, nu prevăd reguli speciale privind executarea obligaţiei de plată a chiriei. Prin urmare,  raportat la art. 969, alin.1, C.civ. potrivit căruia contractul valabil încheiat reprezintă legea părţilor, sunt pe deplin aplicabile clauzele contractuale convenite de către părţi.

Având în vedre că în prezenta cauză pârâţii nu au contestat existenţa creanţei, ci doar au solicitat eşalonarea plăţii, precum şi înscrisurile depuse de către Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar T la dosarul cauzei, respectiv fişa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare şi fişa de calcul a debitului,  instanţa apreciază că reclamantul a făcut dovada existenţei creanţei certe, lichide şi exigibile.

Instanţa constată că chiriaşul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plata a chiriei anterior promovării prezentei cereri, deşi a fost notificat de reclamant în acest sens, drept pentru care reţine că pârâtul DCH, titular al contractului de închiriere, datorează, în temeiul răspunderii contractuale, suma de 210,16 lei, cu titlu de chirie restantă şi penalităţi.

În ceea ce priveste cererea pârâţilor de eşalonare a plăţilor, instanta retine ca, în conformitate cu prevederile art. 1001 alin. 2 C. civ., „judecatorii pot, în considerarea pozitiei debitorului, sa acorde mici termene pentru plata si sa opreasca executarea urmaririlor, lasând lucrurile în starea în care se gasesc.” Conform alin. 3 al aceluiasi articol, „judecatorii însa nu vor uza de aceasta facultate decât cu mare rezerva.”

Dupa cum se observa, acordarea termenului de gratie este o vocatie pentru debitor, si nu un drept, aprecierea urmând sa se faca de instanta în raport cu circumstantele cauzei.

Având în vedere ca nu exista certitudinea ca achitarea debitului ar putea fi facuta în mod benevol în cadrul unor „mici termene”, din actele dosarului nedesprinzându-se aceasta concluzie, instanţa  nu va acorda pârâţilor termenul de gratie solicitat.

Prin art.24 lit.b din Legea nr.114/1996 s-au stabilit reguli speciale în materie de reziliere a contractului de închiriere, astfel încât este necesar ca locatarul să nu fi achitat chiria cel puţin trei luni consecutiv, situaţie în care rezilierea poate surveni indiferent de motivele neachitării chiriei.

Având în vedere că înscrisurile depuse în cauză, respectiv fişa de calcul a chiriei restante datorate reclamantului, atestă neplata chiriei pentru lunile ianuarie - aprilie 2013, instanţa apreciază în cauză s-a dovedit îndeplinirea condiţiei impuse de art. 24 lit.b Legea nr.114/1996 şi, prin urmare, instanţa va dispune rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi.

Pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantului, în vederea realizării tuturor atributelor acestui drept: posesia, folosinţa şi dispoziţia, având în vedere soluţia ce se va dispune cu privire la primul petit al acţiunii, raportat la art. 25 din Legea 114/1996 instanţa va dispune evacuarea pârâţilor din imobil, pentru lipsă de titlu.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va admite acţiunea .

În temeiul art. 453 alin.1 Cod proc. civ, cu reţinerea culpei procesuale a pârâţilor, instanţa va obliga pârâţii la plata sumei de n favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare