Obligaţia de a face

Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.413 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, privind suspendarea facultativă a judecăţii în cazul dependenţei litigiului de o obligaţie de a face care urmează a se îndeplini pe cale administrativă. Inexistenţa unui drept stabilit cu putere de lucru judecat printr-o altă hotărâre judecătorească.

Din dispoziţiile art. 413 alin.1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora,  ,,instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi” se desprinde concluzia că acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat. Este esenţial aşadar ca celălalt litigiu să întrunească două condiţii: 1. să tranşeze un drept şi nu un fapt; dreptul stabilit să poată fi invocat cu autoritate de lucru judecat în litigiul unde se discută suspendarea.

 O obligaţie de a face, cum este obligarea comisiei locale la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare pentru executarea şi validarea unui plan parcelar analogic, chiar dacă ar putea prezenta vreo legătură cu un proces de grăniţuire, nu poate constitui motiv de suspendare întrucât nu reprezintă un drept de a cărui stabilire să depindă soluţionarea cauzei. Mai mult, întocmirea planului parcelar va fi efectuată de un organ administrativ, în speţă de către comisie, în cadrul unei proceduri administrative şi nu în cadrul unei proceduri jurisdicţionale pentru a putea fi invocată cu putere de lucru judecat în litigiul pendinte. Prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă pentru a dispune suspendarea judecăţii, aceasta fiind dispusă nelegal de prima instanţă.

(Tribunalul Arad, Secţia I Civilă, dosar nr.1425/210/2013, Decizia civila nr. 39/11 martie 2014).

Prin  încheierea civilă din 05.11.2014  pronunţată în dos. nr. 1425/210/2013 al Judecătoriei Chişineu-Criş, s-a dispus  depunerea de către pârâţi a diferenţei de onorariu pentru expert în cuantum de 600 lei, s-a admis cererea de suspendare formulată de reprezentantul pârâţilor P.I. şi P.F. şi în temeiul art.413 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, s-a  suspendat acţiunea civilă formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâţii P.I. şi P.F., până la rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. 678 din 23.10.2014 pronunţată în dosarul 565/210/2014.

Pentru a pronunţa  aceasta,  prima  instanţă a reţinut că faţă de planul parcelar anexat raportului de expertiză efectuat în cauză aflat la fila 83 din care rezultă că parcelele sunt decalate iar faţă de hotărârea nr. 678 din 23.10.2014 pronunţată în dosarul nr.565/210/2014 prin care s-a admis acţiunea pârâţilor din prezentul dosar şi s-a dispus obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apateu să îndeplinească toate formalităţile necesare pentru executarea şi validarea unui plan parcelar analogic şi digital al tarlalei nr.176 Apateu, în vederea localizării certe a parcelelor existente în cadrul acestei tarlale, s-a admis cererea şi în consecinţă s-a dispus suspendarea  judecării cauzei până la rămânarea definitivă a sentinţei susmenţionate.

Împotriva  încheierii de  suspendare  din 05.11.2014  pronunţată în dos. nr. 1425/210/2013 al Judecătoriei Chişineu-Criş, a formulat recurs recurenta P.A., solicitând  admiterea  acestuia, casarea încheierii si trimiterea cauzei la Judecătoria Chisineu Cris pentru continuarea judecaţii pe fond, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecat, invocând  în drept  dispoziţiile art.  413 , art. 414 c.pr.civ.

În motivarea  cererii de recurs,  recurenta  arată că  în mod nelegal instanţa de fond a dispus în temeiul art. 413 al 1 pct. 1 C.pr.civ., suspendarea judecaţii acţiunii ce face obiectul judecării dosarului civil nr. 1425/210/2013 până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 678/23.10.2010 pronunţată în dosarul civil nr. 565/210/2014 al Judecătoriei Chisineu Cris.  Textul art. 413 (1) pct. 1 prevede :  ,,instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.” La termenul de judecată din 5.11.2014 când prima instanţă a dispus asupra măsurii facultative a judecaţii prezentei cauze nu exista pe rolul instanţelor de judecată un drept ce făcea obiectul altei judecaţi în sensul dispoziţiilor legale enunţate. Reprezentantul pârâţilor a depus la dosar sentinţa civilă nr. 678/23.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 565/210/2014 al Judecătoriei Chişineu Criş astfel că instanţa prin pronunţarea acestei hotărâri s-a dezinvestit, nemaifiind în discuţie o altă cauză în curs de judecată care să fie pendinte şi a cărei soluţie ar putea avea înrâurire decisiva asupra prezentului proces, aşa încât nu se putea dispune suspendarea judecăţii până la rămânerea ei definitivă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 414 (l) pct. 1.

Recurenta  arată că obiectul acţiunii civile deduse judecaţii instanţei de fond vizează obligarea pârâţilor la grăniţuirea prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare între imobilul proprietatea recurentei înscris în CF nr 300253 nr. cad. /top 176. 764/3 şi imobilul proprietatea pârâţilor înscris în CF 301291 nr. cad./top 301291. Conform raportului de expertiza tehnică juridică efectuat de expertul R.C. a trasat coordonatele celor două imobile în litigiu potrivit planului parcelor şi datelor din baza de date grafice a OCPI Arad. Deşi acestea au corespuns cu linia de hotar stabilită prin expertiza tehnică din dosarul nr. 128/210/2011 al Judecătoriei Chişineu Criş pârâţii nu sunt de acord cu aceasta limită.

Expertul a constatat că posesia faptică a pârâţilor diferă de situaţia conform planului parcelar şi a datelor din evidenţa OCPI.

Cu toate acestea prima instanţă a  apreciat în mod injust că prin sentinţa civilă nr. 678/23.10.2014 pronunţată în dosarul civil nr. 567/210/2014 care nu s-a pronunţat în contradictoriu cu recurenta  şi deci nu îi este opozabilă, că prin aceasta hotărâre judecătorească s-a dispus Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apateu un nou plan parcelar al tarlalei 176 Apateu în vederea localizării certe a parcelelor existente, câtă vreme atât terenul recurentei cât şi cel a pârâţilor a fost întabulat în CF în baza planului parcelar /cadastral şi a bazei de date a OCPI Arad. Împrejurarea că pârâţii ocupă o suprafaţă de 3748 m2 din terenul proprietatea recurentei astfel cum s-a stabilit irevocabil prin sentinţa civilă nr. 211/14.03.2012 a Judecătoriei Arad, pe care a avut-o în vedere în prezenta cauză expertul judiciar la stabilirea coordonatelor şi stabilirea liniei de hotar în condiţiile documentaţiei cadastrale şi planului parcelar care a stat la baza întabulării în CF a celor două proprietăţi a recurente şi a pârâţilor nu poate constitui temei pentru o eventuala refacere a planului parcelar care nu se poate efectua decât cu acordul tuturor proprietarilor puşi în posesie pe acea tarla de teren. În consecinţă, sentinţa civilă nr. 678/2014 pronunţată  în dosarul nr. 567/210/2014 nu poate constituii temei pentru suspendarea judecării în aceasta cauză, care nu este dependentă de soluţia pronunţată anterior. Suspendarea judecării de către prima instanţă îi încalcă  recurentei drepturile constituţionale prevăzute la art. 21 din Constituţia Revizuita a României, precum şi normele de conduită procedurală a Curţii Europene a Drepturilor Omului - art. 6 din Convenţie.

Prin  serviciul registratură al instanţei, la  data de 27 februarie 2015,  intimaţii au depus la dosar întâmpinare prin care  au solicitat respingerea  recursului ca netemeinic  şi nelegal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea  poziţiei lor , intimaţii au  arătat că  instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 413, pct.l, întrucât la data de 5.11.2014, pe rolul Judecătoriei Chişineu-Criş exista o acţiune civilă obiect al dosarului 565/210/2014, în care într-adevăr s-a pronunţat sentinţă civilă 678/23.10.2014, care la data respectivă nu era definitivă, în consecinţă cauza era încă pe rolul instanţelor de judecată. Între timp sentinţa civilă nr.678/23.10.2014 este definitivă prin neapelare, prin urmare cauza care a generat suspendarea cauzei a încetat, aceasta putând fi repusă pe rolul instanţei de judecată.

Obiectul acelei acţiuni l-a reprezentat obligarea Comisiei locale Apateu la întocmirea unui plan parcelar analogic recepţionat de OCPI al tarlalei 176 Apateu, în vederea localizării certe a tuturor parcelelor din această tarla, inclusiv a intimaţilor  şi al altor proprietari de terenuri din tarlaua respectivă. Recurenta susţine în mod eronat că hotărârea 678/2014 Judecătoria Chişineu-Criş nu are legătură cu prezenta cauză, însă se poate observa că această hotărâre este în strânsă legătură cu cauza întrucât prin ea s-a dispus întocmirea unui plan parcelar recepţionat de către OCPI Arad care va avea ca efect imediat identificarea certă a parcelelor din tarlaua respectivă. Întabularea ambelor parcele (a recurentei şi a intimaţilor) care urmează a fi grăniţuite s-a realizat fără o localizare certă, o acţiune în grăniţuire în lipsa unui plan parcelar recepţionat de către OCPI care să permită identificarea poziţiei certe a parcelelor nu se poate realiza.

Tot prin serviciul registratură al instanţei la data de 10 martie 2015 recurenta a  depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că solicită respingerea apărărilor formulate de intimaţi prin întâmpinare ca nelegale şi netemeinice. Greşit susţin intimaţii că prima instanţă a dispus în mod corect suspendarea judecăţii acţiunii civile ce face obiectul dosarului civil nr.1425/210/2013 în temeiul art.413 pct. 1 C.pr.civ. Aşa cum precizează şi intimaţii la termenul de judecată din 05.11.2014 când s-a dispus suspendarea judecaţii nu se află pe rolul instanţei acţiunea civilă obiect al dosarului nr. 565/210/2014 de a cărei soluţionare ar fi depins soluţia ce urma să se pronunţe în această cauză fiind pronunţată sentinţa civila nr. 678/23.10.2014 anterior suspendării. Pentru a se dispune suspendarea este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de desfăşurare, adică să existe o altă judecată pendente. Prin urmare  instanţa de judecată nu poate să dispună decât în limitele textului legal invocat, neavând nici o relevanţă că sentinţa civilă nr. 678/23.10.2014 nu era definitivă la data pronunţării suspendării în prezenta cauză. Aşa cum s-a precizat şi prin motivele de recurs hotărârea judecătorească nr.67/23.10.2014 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş nu are legătură cu  dezlegarea cauzei suspendată şi nu-i este opozabilă recurentei.

În fine, recurenta precizează că îşi menţine apărările şi susţinerile din motivele de recurs .

Analizând recursul de faţă, tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea recurată, pronunţată la data de 05.11.2014, s-a dispus, în temeiul art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei în primă instanţă până la rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. 678 din 23.10.2014 pronunţată în dosarul 565/210/2014 .

Prima  instanţă şi-a motivat soluţia de suspendare prin aceea că, date fiind menţiunile cuprinse în planul parcelar anexat raportului de expertiză efectuat în cauza suspendată, din care rezultă că parcelele sunt decalate şi dat fiind faptul că, prin hotărârea nr. 678 din 23.10.2014 pronunţată în dosarul nr.565/210/2014 s-a admis acţiunea pârâţilor din prezentul dosar şi s-a dispus obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apateu să îndeplinească toate formalităţile necesare pentru executarea şi validarea unui plan parcelar analogic şi digital al tarlalei nr.176 Apateu, în vederea localizării certe a parcelelor existente în cadrul acestei tarlale, judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar ar depinde de judecata ce s-ar face în dosarul nr.565/210/2014 al Judecătoriei Chişineu-Criş.

Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art.488 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, ce priveşte încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. În esenţă este vizată interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.413 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.

 Motivul de recurs este fondat.

 Tribunalul are în vedere dispoziţiile art. 413 alin.1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora :  ,,instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.”

Din aceste dispoziţii legale se desprinde concluzia că acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat. Este esenţial aşadar ca celălalt litigiu să întrunească două condiţii: 1. să tranşeze un drept şi nu un fapt; dreptul stabilit să poată fi invocat cu autoritate de lucru judecat în litigiul unde se discută suspendarea.

 Or, din economia stării de fapt expuse instanţei de recurs rezultă că în dosarul nr.565/210/2014 al Judecătoriei Chişineu-Criş, nu s-a tranşat vreun drept de care să depindă soluţionarea prezentei cauze ci s-a dispus o obligaţie de a face, respectiv obligarea comisiei locale la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare pentru executarea şi validarea unui plan parcelar analogic. O asemenea obligaţie de a face, chiar dacă ar putea prezenta vreo legătură cu prezentul litigiu nu poate constitui motiv de suspendare întrucât nu reprezintă un drept de a cărui stabilire să depindă soluţionarea cauzei. Mai mult, întocmirea planului parcelar va fi efectuată de un organ administrativ, în speţă de către comisie, în cadrul unei proceduri administrative şi nu în cadrul unei proceduri jurisdicţionale pentru a putea fin invocată cu putere de lucru judecat în litigiul pendinte. Prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă pentru a dispune suspendarea judecăţii, aceasta fiind dispusă nelegal de prima instanţă.

Din cele ce preced, tribunalul constată că prin suspendarea judecăţii fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, sunt incidente dispoziţiile art.488 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, ce priveşte încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind vorba de o nulitate virtuală condiţionată, vătămarea procesuală constând în imposibilitatea recurentei de a continua procesul şi de a-şi dovedi pretenţiile deduse judecăţii, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii de suspendare cu dispoziţia dată primei instanţe de a continua judecarea procesului.

 Prin urmare, tribunalul, în baza art. 496 alin.2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa încheierea civilă din 05.11.2014  pronunţată în dos. nr. 1425/210/2013 al  Judecătoriei Chişineu-Criş şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare