Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 338 din 07.05.2015


Prin sentinţa civilă nr.338/07.05.2015 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.C.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Prahova, ca neîntemeiată.

Neacordarea primei de instalare deoarece art.75 din Legea nr.76/2002 se referă la schimbarea domiciliului în localitatea în care s-a încadrat în muncă, nu în altă localitate ca în cazul reclamantei.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B.C.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Prahova, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea actului cu nr.545/26.01.2015 prin care i s-a respins cererea privind acordarea primei de instalare şi obligarea pârâtei să-i acorde prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002.

În motivarea acţiunii se arată că până la începutul anului 2014 reclamanta a avut domiciliul în oraşul Ploieşti, judeţul Prahova, unde a avut şi locul de muncă, iar începând cu luna septembrie 2013 a devenit şomeră, încasând indemnizaţia de şomaj pentru o perioadă de 4 luni.

În data de 10 februarie 2014 şi-a găsit un loc de muncă în oraşul Timişoara şi şi-a schimbat domiciliul în Arad, unde locuiesc şi părinţii ei.

După ce i-a încetat calitatea de şomeră, a aflat că poate beneficia de drepturile prevăzute de art.75 din Legea nr.76/2002, care reglementează stimularea mobilităţii forţei de muncă.

Astfel, în luna septembrie 2014 a formulat o cerere adresată pârâtei, prin care a solicitat acordarea primei de instalare prevăzută de acest act normativ şi a completat toată documentaţia, depunând inclusiv Anexa 13.

Prin adresa nr.545/26.01.2015 i s-a comunicat răspunsul la această cerere, arătându-se că nu i se acordă prima de instalare întrucât locul de muncă nu se află în localitatea de domiciliu.

Reclamanta consideră că soluţia de neacordare a primei de instalare, adoptată potrivit adresei nr.545/26.01.2015, este nelegală, întrucât dispoziţiile art.75 din Legea nr.76/2002, nu condiţionează acordarea acestei primei de mobilitate de angajarea într-o altă localitate care să fie aceeaşi localitate cu noul domiciliu.

Ca urmare a angajării în perioada în care beneficia de ajutor de şomaj, reclamanta şi-a schimbat domiciliul astfel încât să-i fie accesibil noul loc de muncă.

Normele legale citate prevăd că prima de mobilitate se acordă dacă un şomer se încadrează în muncă într-o altă localitate şi, ca urmare a acestei încadrări, îşi schimbă domiciliul, fără a se prevedea că localitatea în care se schimbă domiciliul trebuie să fie aceeaşi cu localitatea în care se află noul loc de muncă.

Dispoziţiile art.751(5) din Legea nr.76/2002, invocate în adresa nr.545/2015, supusă litigiului, nu au aplicabilitate la situaţia ei, întrucât acestea reglementează situaţia în care beneficiul primei de mobilitate se menţine în cazurile strict reglementate. Pentru a fi incidente aceste dispoziţii, ar fi fost necesar ca ea să fi încasat/beneficiat de prima de mobilitate.

Dacă s-ar accepta argumentele invocate în adresa nr.545/2015, în sensul că ar fi trebuit să-şi schimbe domiciliul în aceeaşi localitate în care s-a angajat, ar însemna ca scopul legiuitorului, de a stimula mobilitatea forţei de muncă, respectiv de a stimula angajarea în perioada de şomaj, să fie deturnat. De asemenea, ar însemna o adăugare la dispoziţiile legale conţinute în art.75, care reglementează strict situaţia acordării primei de instalare fără a prevedea o asemenea condiţionare.

În drept reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.75 din Legea nr.76/2002.

Pârâta, legal citată, nu se prezintă în faţa instanţei dar depune întâmpinare prin care solicită instanţei, respingerea acţiunii ca neîntemeiata

Se arată că reclamanta s-a adresat AJOFM Prahova cu cerere de acordare a indemnizaţiei de şomaj. Începând cu data prezentării (02.10.2013), reclamantei i s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj (dosar şomaj nr. 1304998/03).

În timp ce era beneficiara de indemnizaţie de şomaj, respectiv începând cu data de 10.02.2014, reclamanta s-a încadrat în munca pe perioada nedeterminată cu program normal de lucru la SC DS S. P.SRL Timişoara, CUI 14787842, deci într-o alta localitate decât cea de domiciliu, potrivit contractului individual de munca nr. 5595/07.02.2014.

Locul de desfăşurare a activităţii este „sediul firmei" astfel cum s-a stipulat la lit. D pct. 1 din contract individual de muncă.

Ca urmare a acestei angajări, reclamanta a solicitat venitul în completare (30% din indemnizaţia de şomaj) prevăzut la art.72 din Legea nr.76/2002. Îndeplinind condiţiile legale, i s-a stabilit dreptul la acest venit in completare.

Respectând condiţiile legale, venitul în completare de 30% din indemnizaţia de şomaj i-a fost acordat reclamantei, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, pana la data la care ar fi expirat indemnizaţia de şomaj (02.10.2014).

Ulterior, reclamanta s-a adresat AJOFM Prahova cu cerere pentru a i se acorda prima de instalare prevăzuta la art.75 din Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, anexând copie de pe actul de identitate cu noul domiciliu.

Conform art. 75 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de munca, cu modificările si completările ulterioare: „Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egala cu de 7 ori valoarea indicatorului social de referinţa in vigoare la data instalării."

Astfel, din documentele anexate cererii de acordare a primei de instalare prevăzute la art. 75 din Legea nr.76/2002, respectiv din CI seria AR nr. 683434, a rezultat că reclamanta şi-a schimbat domiciliul într-o altă localitate decât cea în care s-a încadrat.

Aşadar, s-a încadrat la o societate din municipiul reşedinţa de judeţ Timişoara şi ulterior încadrării respective, şi-a schimbat domiciliul într-un alt municipiu reşedinţa de judeţ, respectiv în Arad.

Analizând textul de lege în discuţie (art. 75 din L. 76/2002), este indubitabil faptul că prima de instalare se acorda celor care îşi schimbă domiciliul ca urmare a încadrării într-o alta localitate, iar schimbarea domiciliului nu poate viza decât localitatea în care s-a făcut încadrarea, acest aspect rezultând inclusiv din denumirea acestui tip de măsura „prima de instalare".

Legiuitorul a dorit să evite tocmai situaţii ca cea dedusa analizei în prezenta cauza - schimbarea domiciliului în altă localitate decât cea de încadrare.

Deci textul de lege chiar condiţionează schimbarea domiciliului în localitatea în care a avut loc încadrarea, astfel că, susţinerile reclamantei nu se verifică.

Atâta vreme cât legiuitorul nu a făcut nici o altă precizare care să vizeze posibila schimbare a domiciliului în altă localitate decât cea de încadrare, este evident că schimbarea domiciliului trebuie sa aibă loc în localitatea de încadrare.

Textul de lege nu face vorbire de o schimbarea a domiciliului în afara localităţii de încadrare „astfel încât, angajatului să-i fie accesibil noul loc de muncă", după cum afirma reclamanta.

Reclamanta încearcă să combine masurile de stimulare prevăzute la art. 74 si art. 75 din Legea nr. 76/2002, or acest lucru este eronat deoarece cele 2 măsuri de stimulare a mobilităţii forţei de munca sunt distincte, cu condiţii de acordare distincte (art. 74 - prima de încadrare si art. 75 - prima de instalare) şi nu pot fi cumulate, ele excluzându-se reciproc.

De asemenea, reclamanta precizează ca „dispoziţiile art. 751 (5) din Legea nr. 76/2002, invocate în adresa nr. 545/26.01.2015, nu au aplicabilitate la situaţia mea, întrucât acestea reglementează situaţia în care beneficiul primei de mobilitate se menţine în cazurile strict reglementate".

Pârâta arată că nu a invocat dispoziţiile art. 751 (5) din Legea nr. 76/2002 în sensul în care insinuează reclamanta pentru simplul fapt ca situaţia ei nu comportă discuţii şi analiză în vederea menţinerii primei de instalare ci cu privire la însăşi condiţiile de stabilire a dreptului. Reclamanta nu este în situaţia schimbării angajatorului, deci, evident ca nu în acest sens s-au invocat prevederile acestui articol.

De asemenea, spiritul legii, scopul legiuitorului este tocmai acela de a veni în sprijinul celor care se încadrează în alte localităţi si ca urmare a acestei încadrări sunt nevoiţi să-si schimbe domiciliul. Schimbarea domiciliului presupune nişte costuri (achiziţionare locuinţa, chirii, etc.) drept pentru care legiuitorul doreşte sa vină în sprijinul şomerului care se încadrează în astfel de condiţii.

Or, fata de faptul ca în cazul de faţă reclamanta şi-a schimbat domiciliul „în Arad, unde locuiesc si părinţii săi", cu atât mai mult este clar că eforturile acesteia la care a făcut referire nu au fost mari, nu au fost de aşa natură încât să se încadreze exact în prevederile legale în discuţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat pârâtei acordarea primei de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002, deoarece în timp ce beneficia de indemnizaţie de şomaj, s-a angajat în municipiul Timişoara şi şi-a schimbat domiciliul în municipiul Arad la părinţii săi, după ce a iniţial a avut domiciliul în oraşul Ploieşti.

Prin adresa nr.545/26.01.2015, pârâta i-a respins cererea de acordare a primei de instalare, deoarece s-a încadrat în muncă într-o altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv s-a angajat în Timişoara, iar domiciliul şi l-a schimbat în municipiul Arad, deci într-o altă localitate decât acea în care are locul de muncă.

Potrivit art.75 din Legea nr.76/2002 „Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu de şapte ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data instalării”.

Instanţa constată că acest text de lege reglementează prima de instalare, primă care se acordă în cazul în care persoana care este beneficiară a indemnizaţiei de şomaj, se încadrează într-o altă localitate şi îşi schimbă domiciliul în acea localitate, nu în altă localitate decât cea în care s-a încadrat.

Prevederile art.751 al.5 din Legea nr.76/2002 nu pot fi aplicate în cazul de faţă, deoarece ele se referă la persoanele care au beneficiat de prime de instalare şi condiţiile în care şi le pot menţine, dar reclamanta nu a beneficiat de prima de instalare.

După cum se poate observa din contractul individual de muncă nr.5595/07.02.2014, reclamanta s-a angajat la S.C. DS Smith Packaging S.R.L. şi are locul de muncă în municipiul Timişoara, iar schimbarea de domiciliu a avut loc din municipiul Ploieşti în municipiul Arad, după cum rezultă din copiile cărţii de identitate a reclamantei.

Prin urmare, reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul în municipiul Timişoara, unde are locul de muncă, astfel încât nu poate beneficia de primă de instalare în baza art.75 din Legea nr.76/2002, deoarece acest text de lege se referă la schimbarea domiciliului în localitatea în care s-a încadrat în muncă, nu în altă localitate ca în cazul reclamantei.