Răspundere civilă delictuală

Condiţiile pentru stabilire obligaţiei de reparare a prejudiciului prevăzute de art. 998-999 Cod civil de la 1864, aplicabile în raport de pretinsa dată a producerii evenimentului rutier ce a generat obligaţia de despăgubire. Greşita apreciere a probaţiunii de către prima instanţă.  Justificarea calităţii procesuale pasive a autorităţii contractante, titular al unui contract de achiziţii publice , care are la dispoziţie o acţiune în regres faţă de executantul lucrărilor de întreţinere a drumurilor publice. Prin sentinţa civilă nr. 7793 din 17.09.2014 Judecătoria Baia Mare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Judeţul Maramureş, Consiliul Judeţean Maramureş - prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş şi a respins faţă de aceşti pârâţi cererea în regres a reclamantei S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate ; a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SELLINA SRL şi a respins cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată şi a luat act că pârâţii nu au solicitat astfel de cheltuieli.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, afirmându-şi calitatea de asigurator CASCO, dovedită cu Poliţa de asigurare facultativă seria C nr. 682688 din 11.08.2008, a cărei perioadă de valabilitate a fost prelungită prin Actul adiţional din 31.07.2009, până la data de 10.10.2012 (f. 20-21), s-a îndreptat împotriva pârâţilor Judeţul Maramureş, Consiliul Judeţean Maramureş şi SELLINA SRL Oradea, cu acţiune în regres, pentru plata sumei de 789,93 lei.

A pretins reclamanta că a plătit suma de 789,93 lei, la data de 11.10.2010, către cel care a efectuat reparaţii la autovehiculul asigurat, anume către AUTOBECORO SRL Baia Mare, susţinându-se că avariile suferite la autovehiculul condus în ziua de 24.09.2010 de martora Boca Alice Antoaneta au fost determinate  de starea drumului DJ 184.

Pârâţii Judeţul Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş au invocat lipsa calităţii procesuale pasive, în motivare invocându-se argumentul întemeiat pe existenţa Contractului de lucrări nr. 893/18.02.2010, având ca obiect „Reabilitarea traseului de drum judeţean Baia Sprie (DN 18) – Cavnic (DJ 184) – Ocna Şugatag (DJ 109F) – Călineşti (DJ 185) – Bârsana (DJ 185)”, încheiat între Judeţul Maramureş, în calitate de beneficiar şi SELLINA SRL Oradea, în calitate de executant, aceasta având responsabilitatea întreţinerii drumului pe sectoarele pe care se desfăşoară lucrările contractate, în baza art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997, potrivit cu care:

„Drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului. În perioadele în care pe sectoarele de drum se desfăşoară lucrări de întreţinere, reparaţii, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrării”.

Instanţa  a observat şi că, potrivit art. 22^1 din acelaşi act normativ:

„(1) Pentru realizarea proiectelor prioritare de interes naţional şi european, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale, se preiau de către administratorul drumurilor naţionale sectoare de drum de interes naţional, judeţean sau local situate în intravilanul/extravilanul unor localităţi, în vederea realizării lucrărilor respective.

(2) După finalizarea lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit autorităţilor administraţiei publice locale de care au aparţinut”.

Aşadar, în temeiul art. 998-999 Cod civil, invocate de reclamantă şi aplicabile în raport de data producerii evenimentului rutier în cadrul căruia se pretinde că a fost produsă avarierea autovehiculului pentru care reclamanta a indemnizat pe asiguratul său, răspunzător nu poate fi decât autorul faptei ilicite, în cauză cel indicat de teza a II-a a art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997, anume executantul lucrărilor.

Reţinând că investitorul lucrării ce formează obiectul Contractului nr. 893/2010 este Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Turismului, iar executantul este pârâta Sellina SRL, instanţa, apreciază că nu există identitate între pârâţii Judeţul Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş, chemaţi în judecată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş şi cel care, potrivit textelor legale citate, are obligaţia enunţată de aceste texte.

Astfel reţinând, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Judeţul Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş, fiind respinsă cererea reclamantei faţă de aceşti pârâţi şi a se analiza fondul cererii reclamantei faţă de executantul Sellina SRL Oardea.

Privind fondul cauzei, instanţa a reţinut, conform precedentele considerente, că între reclamantă, în calitate de asigurator CASCO şi proprietarul autovehiculului B-90-FWU, RCI Leasing România IFN SA, a fost încheiat un contract de asigurare facultativă dovedit cu Poliţa seria C nr. 682688 din 11.08.2008, legătura dintre poliţă şi autovehicul asigurat fiind redată prin indicarea numărului de identificare (UU1LSDAMH40363534).

În cadrul contractului de asigurare, a cărui durată s-a prelungit până la data de 10.10.2013, conform Actului adiţional din 31.07.2009 (f. 20-21), calitatea de contractant aparţine Societăţii AUTO BECORO SRL.

A pretins reclamanta că a plătit suma de 789,93 lei, la data de 11.10.2010, către cel care a efectuat reparaţii la autovehiculul asigurat, anume către AUTO BECORO SRL Baia Mare, dar depune la dosar, în acest sens, numai Factura fiscală nr. 2011003 din 06.10.2010 şi anexa la această factură, înscrisuri care, doar prin ele însele, nu au aptitudinea de a dovedi efectivitatea plăţii.Trecând peste acest aspect şi considerând ca fiind efectuată plata ce constituie temeiul regresului împotriva pârâtei Sellina SRL Oradea, s-a trecut la examinarea elementelor răspunderii delictuale ce s-a solicitat a fi angajată cu privire la pârâta menţionată.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995:

„În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1.

Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1”.

Prin urmare, pentru admiterea unei cereri în despăgubiri este necesar a fi întrunite condiţiile răspunderii delictuale, conform art. 998-999 Cod civil de la 1864, aplicabile în raport de pretinsa dată a producerii evenimentului rutier ce a generat obligaţia de despăgubire a reclamantei, şi anume, să existe o faptă ilicită care să cauzeze altuia un prejudiciu, între faptă şi prejudiciu fiind necesar a se dovedi o cauzalitate directă, iar autorul faptei să fi acţionat cu vinovăţie.

În cauză, chiar admiţând existenţa faptului ilicit, constând în neasigurarea culpabilă de către executantul de lucrări, Societatea Sellina Oradea SRL, a stării corespunzătoare a drumului DJ 184, declaraţia martorului ascultat (conducătorul autovehiculului asigurat) şi planşele foto analizate sunt apreciate de instanţă ca fiind insuficiente pentru a concluziona că avariile suferite de autoturismul B-90-FWU s-au produs din cauza unei gropi existente pe drumul judeţean indicat de reclamantă (DJ 184), iar nu din cauza unor gropi existente pe un alt drum, instanţa apreciind că simpla declaraţie în sensul că deplasarea autovehiculului s-a făcut pe un anumit drum, aflat într-o stare tehnică necorespunzătoare, nu implică, în mod necesar, avarierea autovehiculului ce se deplasează pe un astfel de drum, fiind obligatoriu a se stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate directă  între prejudiciu şi starea drumului.

Pentru aceleaşi considerente a fost respinsă proba cu expertiza tehnică specialitatea auto, apreciindu-se că în lipsa unei identificări precise a locului producerii pagubei, nu este util a se determina dacă gropi de natura celei din planşele foto pot cauza avariile pretins a fi fost cauzate autoturismului B-90-FWU.

Instanţa nu ar putea opera nici cu prezumţia producerii, pe chiar drumul DJ 184, a avarierii autovehiculului asigurat, pentru simplul motiv că planşele foto au fost efectuate la un timp de 7 zile de la data pretinsului eveniment rutier, nici conducătorul autovehiculului şi nici reclamanta nefiind preocupaţi de preconstituirea unor probe prin care să se facă dovada certă fie a producerii prejudiciului la momentul şi în locul pretins, fie cel puţin a unui fapt vecin şi conex faptului de dovedit, cu privire la care instanţa reţine că nu a fost constatat la momentul producerii lui nici de organe oficiale, nici de inspectori de daune şi nici cel puţin de un martor obiectiv, martorul ascultat în cauză fiind, astfel cum s-a reţinut, autorul evenimentului rutier ce a avut ca rezultat avarierea autovehiculului.

Raportat la considerentele ce precedă, întrucât dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 deschid calea acţiunii în regres numai împotriva celui răspunzător de producerea pagubei, prin urmare numai în condiţiile răspunderii civile delictuale angajate cu privire la acesta, iar în cauză s-a reţinut că nu s-a făcut dovada certă a locului producerii prejudiciului, prin urmare, nici a legăturii de cauzalitate dintre starea drumului DJ 184 şi prejudiciul pretins, instanţa a respins cererea principală şi cele accesorii, ca nefondate.

În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost respinsă şi cererea având ca obiect cheltuieli de judecată, luându-se act că pârâţii nu au solicitat astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamanta Omniasig Vienna Insurance Group SA, solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.În motivare, s-a arătat că au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Intimaţii-pârâţi au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Tribunalul reţine că recursul este fondat şi îl va admite, potrivit dispozitivului, pentru următoarele considerente:

Între reclamanta SC Omniasig Vienna Insurance Group SA, în calitate de asigurator CASCO şi proprietarul autovehiculului B-90-FWU, RCI Leasing România IFN SA, a fost încheiat un contract de asigurare facultativă dovedit cu Poliţa seria C nr. 682688 din 11.08.2008, legătura dintre poliţă şi autovehicul asigurat fiind redată prin indicarea numărului de identificare (UU1LSDAMH40363534).

În cadrul contractului de asigurare, a cărui durată s-a prelungit până la data de 10.10.2013, conform Actului adiţional din 31.07.2009, calitatea de contractant aparţine Societăţii AUTO BECORO SRL.

Reclamanta a pretins că a plătit suma de 789,93 lei, la data de 11.10.2010, către cel care a efectuat reparaţii la autovehiculul asigurat, anume către AUTOBECORO SRL Baia Mare, susţinându-se că avariile suferite la autovehiculul condus în ziua de 24.09.2010 de martora Boca Alice Antoaneta au fost determinate  de starea drumului DJ 184.

Pentru admiterea unei cereri în despăgubiri este necesar a fi întrunite condiţiile răspunderii delictuale, conform art. 998-999 Cod civil de la 1864, aplicabile în raport de pretinsa dată a producerii evenimentului rutier ce a generat obligaţia de despăgubire a reclamantei, şi anume, să existe o faptă ilicită care să cauzeze altuia un prejudiciu, între faptă şi prejudiciu fiind necesar a se dovedi o cauzalitate directă, iar autorul faptei să fi acţionat cu vinovăţie.

Reclamanta a depus în probaţiune planşe fotografice ale locului producerii accidentului, care se coroborează cu declaraţia luată şoferului autovehiculului avariat şi avariile produse (f.17-28). Totodată, martora audiată (şoferul autovehiculului avariat) a declarat că a semnalizat inspectorului de daune locul unde s-a produs accidentul, după care acesta a efectuat fotografiile depuse la dosar.

De altfel, pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş a recunoscut indirect fapta, însă a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, prevalându-se de contractul de lucrări nr. 893/18.02.2010, având ca obiect „Reabilitarea traseului de drum judeţean Baia Sprie (DN 18) – Cavnic (DJ 184) – Ocna Şugatag (DJ 109F) – Călineşti (DJ 185) – Bârsana (DJ 185)”, încheiat între Judeţul Maramureş (U.A.T.), în calitate de beneficiar şi SELINA SRL Oradea, în calitate de executant, aceasta având responsabilitatea întreţinerii drumului pe sectoarele pe care se desfăşoară lucrările contractate, în baza art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997.

Tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada achitării contravalorii reparaţiilor la autovehiculul avariat, fapt necontestat de niciuna dintre părţi.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995:

În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54.

În consecinţă, cu probatoriul administrat, reclamanta a învederat îndeplinirea condiţiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 Cod civil.

Prin urmare, susţinerile primei instanţe în sensul că, în cauză nu s-a făcut dovada certă a locului producerii prejudiciului şi nici a legăturii de cauzalitate dintre starea drumului DJ 184 şi prejudiciul pretins, vor fi înlăturate ca nefondate.

Raportat la cele expuse, se va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Judeţului Maramureş, Consiliul Judeţean Maramureş prin preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş şi va fi admisă cererea reclamantei Omniasig în contradictoriu cu acest pârât, care va fi obligat să achite reclamantei suma de 789,93 lei cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală calculată de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate vor fi menţinute, pârâtul urmând a se prevala de o eventuală acţiune în regres faţă de contractantul SC SELINA SRL Oradea, în situaţia îndeplinirii condiţiilor legale.

În temeiul art. 274 Cpc, pârâtul va fi obligat să plătească recurentei Omniasig suma de 114,19 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare