Civil.fond funciar

Hotărâre 4 din 19.10.2015


 Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenţii DNA domiciliată în RS, str.J nr.41, jud.B  şi DV dom,iciliat în B str.B nr.4, bl.2, sc.A, ap.2, pater, în contradictoriu cu intimaţii  SV  domicliată în comuna P , jud. B  (decedată la data introducerii acţiunii ), SG domiciliată în comuna P  sat P , jud.B , NT (fostă ST) domiciliată în RS,  str.A  20, jud.B , Comisia Locală P şi Comisia Judeţeană B pentru aplicarea legii fondului funciar, iar  conform precizărilor părătorului petenţilor formulate prin încheierea de şedinţă din data de 01 iulie 2014, în sensul că înţelege să se judece cu intimaţii TN domiciliată în comuna G, jud.B  (în prezent decedată) NM  faţă de menţiunile procuratorului că NT este in realitate NM cu domiciliul in RS,  str.A, nr.20, jud.B ,având ca obiect - fond funciar

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat PL pentru petenţii Lipsă DNA şi DV şi avocat MA pentru intimata Comisia Locală P , lipsind intimatele NM, Comisia Judeţeană B pentru aplicarea legii fondului funciar  şi  procurator Stoica Ioana.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, cauza a fost  amânată în vederea administrării probei  cu cercetare locală, înscrisuri, ataşarea dosarului nr.3023/287/2013 şi pentru a se solicita de la Primăria comunei P relaţii privind litigiul pretins a fi avut loc între def. DM şi SV în cursul anului 2008 referitor la acelaşi teren , s-a procedat la ataşarea dosarului nr.3023/287/2013, iar la data de 24 octombrie 2014 s-a administrat proba cu cercetare locală, procesul verbal fiind ataşat cauzei,  după care:

Avocat MA depune  adresa nr.4847/28.10.2014 însoţită de un număr de şapte înscrisuri referitoare la discuţiile purtate între SV şi DV.

Avocat PL depune două certificate  fiscale din anul 2008 şi 2013 în care se menţionează că autorul petenţilor figurează cu întreaga suprafaţă de 1000 m.p. şi plătesc impozit pentru acesta. Alte cereri nu mai are de formulat, solicită judecarea cauzei.

Avocat MA pentru intimata Comisia Locală P  apreciază de asemenea cauza în stare de judecată.

 Instanţa, în baza art.392 c.pr.c., constată că nu mai sunt  cereri de formulat şi nici  alte incidente de soluţionat, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul petenţilor solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, în urma cercetării locale s-a putut constata că era imposibil să se înstrăineze doar o suprafaţă de 250 m.p., întrucât această suprafaţă nu a fost niciodată delimitată. Arată că s-a vândut întreaga suprafaţă de teren aferentă casei, de 1000 m.p. , situaţie ce rezultă şi din

certificatele fiscale depuse la dosar, în care se arată că autorul petenţilor a figurat cu întreaga suprafaţă aferentă imobilului, de aproximativ 1000 m.p., pentru care a achitat taxele şi impozitele. Faţă de cele precizate şi concluziile scrise depuse la dosar, solicită admiterea cererii. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat MA solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată,  întrucât din înscrisurile depuse de comisia Locală P  rezultă că între SV şi DV au existat litigii cu privire la terenul ce face obiectul cauzei. Mai arată că DV a solicitat  remăsurarea terenului înscris în contractul de vânzare-cumpărare, în vederea obţinerii titlului de proprietate, iar comisia locală a procedat la măsurarea suprafeţei de 250 m.p. De asemenea  SV şi DV au fost invitati la sediul primăriei comunale cu actele de proprietate deţinute pe terenul din intravilan în vederea soluţionării cererilor formulate de aceşti. Se mai arată că DV s-a adresat cu cerere şi Oficiului Prefectural prin care a solicitat punerea în posesie cu suprafaţa de 1000 m.p., sens în care Oficiul Prefectural a pus în vedere Comisiei Locale P  să precizeze care este situaţia juridică a terenului, iar aceasta a arătat că DV figurează cu suprafaţa de 0,25 ha , iar în ce priveşte suprafaţa de 1000 m.p. aceasta este  înscris în titlul de proprietate emis pe numele defunctei GT şi formează un trup comun cu suprafaţa de 250 m.p. ce este cuprinsă în titlul de proprietate menţionat.  Din adresa emisă de Primăria comunei P rezultă că  suprafaţa obţinută de autorul petiţiei .  nu se regăseşte în suprafaţa de 100 m.p, iar taxele şi impozitele au fost plătite doar pentru suprafaţele cu care DV figurează în registrul agricol. Solicită a se avea în vedere succesiunea actelor încheiate, respectiv în anul 1984 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 250 m.p., în anul 1991, moştenitorii defunctei GT au formulat cerere de reconstituire  pentru suprafaţa ce li se cuvenea, în anul 1992 este emis Ordinul Prefectului pe numele autorului DM pentru suprafaţa de 250 m.p., iar în anul 1995 s-a eliberat titlul de proprietate. Învederează apărătorul intimatei Comisia Locală P , că la nivelul anului 1984 terenul se învecina cu terenul dat în folosinţă, iar ulterior în anul 1991 acesta a fost reconstituit persoanelor îndreptăţite. Cu privire la certificatele fiscale depuse la acest termen, eliberat de Primăria P , solicită a se nu avea în vedere,raportat la obiectul acţiunii şi împrejurarea că au fost eliberat doar la  declaraţia solicitantului, neavând la bază documentele de proprietate care atestă cu ce suprafaţă figurează DV în registrul agricol. Faţă de cele precizate, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În replică avocat PL, faţă de susţinerea că la cererea reclamanţilor, primăria a mers şi a măsurat terenul din contractul de vânzare-cumpărare, arată că în acest contract nu se menţionează nici un teren proprietatea vânzătorilor sau cumpărătorilor, ci se menţionează doar că terenul în suprafaţă de 250 m.p. trece în proprietatea statului. De asemenea s-a susţinut că terenul în suprafaţă de 250 m.p.  nu este menţionat în titlul de proprietate, însă din actele depuse  la acest termen rezultă că DM a solicitat emiterea Ordinului Prefectului pentru suprafaţă de 1000 m.p. şi primăria a raportat că nu se poate emite acest ordin, întrucât întreaga suprafaţă de 1000 m.p. este cuprinsă în titlul de proprietate. Solicită a se avea în vedere certificatele fiscale depuse, iar susţinerile apărătorului intimatei Comisia Locală P  nu pot fi avute în vedere. Mai arată că Ordinul Prefectului nu a fost contestat, întrucât nu  a fost comunicat petenţilor, ci a fost depus în cadrul acţiunii de uzucapiune.

Avocat MA cu privire la faptul că nu s-a procedat la remăsurarea terenului, arată că la nivelul anului 2008,  existau vecinătăţi clare, iar restul de teren era deja reconstituit altor persoane şi în mod cert ar fi putut fi identificată suprafaţa de 250 m.p, atunci când petentul Dediu Viorel s-a adresat cu cerere comisiei locale.

Avocat PL rată că în anul 2008 s-a eliberat certificatul fiscal din care rezultă că petenţii stăpânesc acest teren şi au plătit taxele şi impozitele la zi.

În baza art. 394 c.pr. civilă,instanţa constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închiderile dezbaterile şi retine cauza spre soluţionare.

JUDECATA ,

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei  RS  la data de 31.03.2014  sub  numărul  /2013, reclamanţii DNA şi DV, în contradictoriu cu intimatele SV, SG şi NT (fostă S ), Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea legilor fondului funciar B au solicitat  să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 59807/20.04.1995 emis pe numele defunctei  GT, cu moştenitorii SV, ST şi SG, în sensul scoaterii din titlu a suprafeţei de 1000 m.p. teren intravilan situat în tarlaua 8.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 1145/15.05.1984, pârâta SV a vândut autorului lor,  DM, o casă de locuit situată în com. Podgoria, jud. Buzău terenul fiind trecut în proprietatea statului, că după apariţia legilor fondului funciar s-a emis titlul de proprietate nr. 59807/11/20.04.1995 pe numele def. GT  şi că în terenul reconstituit a fost inclusă şi suprafaţa de 1000 m.p. teren intravilan situată în tarlaua 108, aferent casei de locuit proprietatea lor, că emiterea titlului de proprietate s-a făcut  nelegal  faţă de prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 şi cele ale art. 30 şi art. 36 al. 3 potrivit cărora terenurile aferente casei de locuit  revin titularilor dreptului de folosinţă ai terenurilor, apreciind că această suprafaţă este de drept, proprietatea lor.

În drept s-au invocat prevederile art. III lit. a din Legea nr. 18/1991 rep.

În dovedirea cererii  s-a solicitat proba cu acte, fiind depuse la dosar în copie, titlu de proprietate nr. 59807/11/1995, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1145/15.05.1984, adresa nr. 1083/19.03.2014  a Primăriei P , anexa 23, certificat de atestare fiscală.

Copia cererii şi actelor anexate au fost comunicate intimatelor  care nu au depus întâmpinare.

Pentru primul termen fixat pentru judecată  citaţia cu pârâta SV  a fost restituită cu menţiunea că destinatarul este decedat, procuratorul SI arătând că prenumele pârâtei N,  mama sa,  este în realitate M şi nu  T şi că celelalte pârâte SG – fiica defunctei GT a fost căsătorită Tă  şi a purtat prenumele de N -  şi SV, sunt decedate.

Intimata Comisia Locală de fiind funciar P  a depus întâmpinare şi acte, la  data de 27.06.2014.

Intimata Comisia Judeţeană pentru aplicarea legilor fondului funciar  B  nu a depus întâmpinare.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 29 al. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013, rap. la art. 42  din Legea nr. 18/1991 rep.

În temeiul prev. art. 255 comb. cu art. 258  C.p.c. instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu acte conform art. 254 al. 2 pct. 4 şi  5  C.p.c. şi pentru intimata comisia de fond funciar P - chiar în condiţiile în care întâmpinare a fost depusă după termenul de 25 de zile stabilit conform art. 201 al. 1 C.p.c. – întrucât a existat acordul  petenţilor iar probele sunt  utile soluţionării cauzei,  probă  în cadrul căreia  au fost depuse de intimata Comisia de fond funciar P  adresa nr. 3629/10.09.2014, contract de donaţie autentificat sub nr.  669/1996, certificat de moştenitor nr. 164/1980, adresa nr. 110154/2014, adresa nr. 2996/2014, reclamanţi prin apărător au depus  adresa nr. 5159/23.09.2014, din oficiu s-a solicitat documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, actele fiind înaintate la dosar,  pentru consultare s-a ataşat dosarul nr. 3013/287/2014, pârâta NM prin procurator a  depus note scrise.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele :

Pe cale de excepţie, faţă de împrejurarea că  intimata TN era decedată la data promovării acţiunii, iar SV  a decedat pe parcursul procesului, instanţa a  invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acestora, urmând  să o admită.

Pe fond,  din actele de la dosar rezultă că în anul 1984  numita SV – decedată fără posteritate, pe parcursul procesului – a vândut numitului DM, autorul reclamanţilor, necăsătorit la acea dată,  casa sa de locuit situată în comuna P  , jud. B  situată între vecinii: la N : pr. AI, iar pe celelalte laturi teren în folosinţă,  imobil dobândit de vânzătoare prin moştenire,  conform menţiunilor din act. În acelaşi contract s-a menţionat că suprafaţa de 250 m.p. teren aferent construcţiei, prin efectul legii nr. 59/1974  a trecut în proprietatea statului.

Din certificatul de moştenitor nr. 164/ 29.05.1980 rezultă că de pe urma defunctei GT au rămas ca moştenitori acceptanţi GV (devenită S )  – fiică – celelate fiice ,  NM şi TN fiind renunţătoare (fila 67).

 După adoptarea legilor fondului funciar,  în anul 1991, SV (fostă G ) a formulat cerere de reconstituire  a dreptului de proprietate pentru terenurile deţinute de autoarea sa,  înregistrată în registrul de intrări/ieşiri al comunei P  sub nr. 1929, în acelaşi registru fiind făcută menţiunea  „moştenitoare” (fila 92).

Cererea formulată de SV a fost admisă şi s-a validat propunerea de reconstituire  a dreptului de proprietate de pe urma autorului defunct GT pentru toate fiicele acesteia – SV, ST ( NM) şi SG (TN) (fila 96), în anul 1995 fiind emis şi titlu de proprietate

La  data de 30.07.1992 a fost emis ordinul prefectului nr. 36 , în anexa 11 la ordin fiind menţionaţi  nominal cetăţenii care în  conformitate cu art. 35 din Legea nr. 18/1991 au devenit proprietari asupra terenurilor intravilane atribuite în folosinţă cu ocazia cumpărării de locuinţe, la poziţia 11 regăsindu-se  autorul reclamanţilor, DM,  cu suprafaţa atribuită de 250 m.p.

Conform prevederilor art. 36  al. 3  din Legea nr. 18/1991 rep., terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor  aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor rurale şi urbane, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor, iar potrivit prevederilor alin. 6 al articolului menţionat, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2 -5 se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza situaţiei juridice a terenurilor, alin 4 statuând că prevederile art. 23 din lege rămân aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 rep, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit  şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina  din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 , în alin. 21  al articolului menţionat  statuându-se că în cazul înstrăinării  construcţiilor,

 suprafeţele de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti  precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării , dovedite cu orice mijloc de probă.

Din textele legale enunţate – art. 36 -  rezultă că atribuirea în proprietate a terenurilor prin ordinul prefectului se face la cerere, aşa încât , chiar dacă nu s-a depus o copie de pe solicitarea autorului petenţilor, este cert că  a formulat o astfel de  cerere în condiţiile în care i-a fost atribuită suprafaţa de 250 m.p.,  cu actele de la dosar nefiind făcută vreo dovadă că ordinul a  fost contestat.

Conform prevederilor art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 , invocat generic drept temei al cererii, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate , în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt : i) persoanele care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri; ii) actele de reconstituire sau de constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; iii) actele de reconstituire sau de constituire în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenuri la stat sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate  emise  după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni  sau după caz intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor; v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate făcute cu depăşirea limitelor de suprafaţă prevăzute în art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991; vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu au deţinut astfel de terenuri,  niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speţă.

Este cert, din actele depuse la dosar, că anul 1992 autorul reclamanţilor a dobândit prin ordinul prefectului suprafaţa de 250 m.p. aferentă construcţiilor,  nu  a formulat o altă cerere de reconstituire în baza legii 18/1991 şi nici ulterior, eventual în condiţiile art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru vreo altă suprafaţă şi nu  a contestat ordinul de atribuire a suprafeţei de 250 m.p. teren aferent construcţiei .

Abia în anul 2008 petentul DV a formulat o cerere prin care a sesizat Prefectura B  , în numele defunctului DM  pentru nepunerea în posesie cu privire la suprafaţa de 1000 m.p. în com. Podgoria apreciind că trebuia pus în posesie asupra acestuia prin ordinul prefectului.

Contrar susţinerii  apărătorului petenţilor că nu au cunoscut de existenţa titlului de proprietate a cărui nulitate absolută parţială se solicită şi deci implicit de reconstituirea dreptului asupra terenului  în suprafaţă de 1000 m.p. moştenitoarelor  defunctei GT, instanţa reţine că  în actul de donaţie încheiat între SV  şi autorul DM este menţionat explicit că terenul donat, în suprafaţa de 2528 m.p. situat în intravilanul  com. P între vecinii: la N- AM, la E şi la S  AC  şi la S- donatarul, a fost dobândit de donatoare prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.  În aceste împrejurări, chiar dacă anterior încheierii contractului de donaţie acesta nu ar fi cunoscut de demersurile făcute de donatoare, în acel moment a aflat cu certitudine. Pe de altă parte susţinerea nu este credibilă şi  din  perspectiva relaţiei de rudenie existentă între părţi – în actul de donaţie fiind menţionat clar că DM era nepotul defunctei SV.

Chiar şi în ipoteza în care nu ar fi cunoscut despre existenţa titlului, prin dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinţei, autorului petenţilor nu i s-a atribuit în folosinţă vreo suprafaţă de teren, astfel încât în cauză să  devină incidente  prevederile art. 36 al. 6 din Legea nr. 18/1991 rep. , la care au făcut trimitere petenţii, în afara terenului pentru care s-a emis  deja ordinul prefectului, pe de om parte, iar pe de altă parte, autorul petenţilor, dobânditorul exclusiv al locuinţei în anul 1984, în viaţă la momentul adoptării legilor fondului funciar nu a solicitat  atribuirea vreunei alte suprafeţe de teren  decât cea pentru care a obţinut ordinul prefectului, nu  a formulat cerere de reconstituire în baza legii 18/1991 pentru vreo altă suprafaţă şi nu  a contestat ordinul de atribuire a suprafeţei de 250 m.p. teren aferent construcţiei, aşa încât  nu poate fi primită solicitarea moştenitorilor acestuia care prin prezentul demers  încercă să eludeze termenele prevăzute de lege şi de care autorul lor, în viaţă la apariţia legilor proprietăţii ( aşa cum s-a mai relevat)  nu a înţeles să uzeze.

Chiar dacă  autorul petenţilor ar fi  înregistrat în registrele agricole din anii 2002-2007  cu suprafaţa totală de 0,28 ha. teren –aşa cum arată petentul în înscrisul de la fila 138 -  acest fapt nu are relevanţă în cauză, suprafaţa menţionată are corespondent în actele de dobândire – 250 m.p. prin ordinul prefectului şi 2528 m.p. prin actul de donaţie nr. 669/1996.

Chiar în condiţiile în care celelalte două fiice ale autoarei GT – TN şi NM au  renunţat la moştenirea autoarei lor,  o eventuală  contestare  a titlului putea fi formulată de acceptanta succesiunii, SV, la dosar nefiind dovezi din care să reiasă că aceasta ar fi întreprins un astfel de demers.

Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază acţiunea petenţilor  neîntemeiată şi o va respinge

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăşte:

Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtelor  TN şi SV 

Respins cererea având drept obiect fond funciar formulată de reclamanţii DNA domiciliată în RS str. Jitia, nr. 41, jud. B şi DV, domiciliat în B str. B nr. 4, bl. 2, sc. A, ap. 2, parter, în contradictoriu cu intimatele NM, domiciliată în RS, str. A nr. 20, jud. B ,  Comisia Locală P pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia Judeţeană B pentru aplicarea legilor fondului funciar.

Cu apel în  termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac

urmând să fie depusă la Judecătoria RS..

P