Contestaţie la executare

Contestaţie la executare. Drepturi salariale recunoscute prin hotărâre judecătorească, reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Dosar nr. 12293/55/2014

Prima instanţă :

Contestatoarea I.T.M. Timiş a arătat prin sentinţa nr. 76/CS/2009  instanţa a recunoscut doar existenţa drepturilor intimatei, dar nu a acordat şi câtimea aferentă şi nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reţinute, cu atât mai mult, cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanţa astfel născută nu îndeplineşte criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu. Din punctul de vedere al contestatorului nu există titlul sub aspectul procentului de 25% cerut de intimată, Tribunalul Timiş respingând irevocabil acest aspect. De asemenea, contestatorul a arătat că prevederile sentinţei civile nr. 76/CA/2009 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute.

În esenţă, instanţa a reţinut că, în situaţia în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptăţită să solicite pe calea contestaţiei la titlu lămurirea acestuia şi nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obţină lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, s-a constatat că fără a formula un petit în sensul investirii instanţei cu o contestaţie la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentinţa civilă nr. 76/CA/2009 a Tribunalului Timiş, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluţia avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestaţia la executare.

Instanţa de apel :

Respinge apelul. S-a reţinut că apărările referitoare la lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, invocate în motivarea contestaţiei la executare şi a apelului, în susţinerea cererii de anulare a executării silite, nu constituie motive de nelegalitate a actelor de executare silită, circumscriindu-se, în realitate, instituţiei contestaţiei la titlu prevăzute de art. 711 alin. 2 CPC (reglementată pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu), privitor la care competenţa de soluţionare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, conform art. 713 alin. 3 din acelaşi cod, aceasta fiind Tribunalul Timiş, iar nu instanţei de executare.

Apelanta a formulat deja o cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 76/CA/23.01.2009 a Tribunalului Timiş (dosar nr. 6389/30/2008), în sensul menţionării cuantumului drepturilor băneşti la care a fost obligat ITM ori a unei alte modalităţi de determinare a acestuia. Prin încheierea din 08.01.2010 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Timiş a respins cererea, situaţie în care orice solicitare de lămurire a titlului executoriu sub acest aspect formulată pe calea contestaţiei la executare este inadmisibilă pentru motivul exercitării deja a unei astfel de cereri în cadrul procedurii prevăzute de art. 281^1 din Codul de procedură civilă de la 1865 ce reglementa lămurirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, normă legală preluată de art. 443 din actualul Cod de procedură civilă.

În privinţa determinării de către creditoare a cuantumului întregii creanţe salariale prin raportare la un procent de 25% din salariul de bază, apelanta nu poate opune creditoarei propria sa lipsă de diligenţă, căci obligaţia de plată a drepturilor salariale stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 76/CA/23.01.2009 a Tribunalului Timiş implică şi obligaţia de determinare a drepturilor salariale. Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii coroborat cu art. 117 din Legea nr. 188/1999, îi revine angajatorului obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege. Astfel, stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administraţiei a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii.

Or, în condiţiile în care debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de determinare a drepturilor salariale, prin propriul său serviciu de contabilitate sau prin realizarea unei expertize contabile extrajudiciare sau judiciare (în acest litigiu), creditoarea a adus ea însăşi la îndeplinire obligaţia respectivă prin realizarea expertizei contabile extrajudiciare întocmită de d-nul expert contabil S.G.

Domenii speta

Spete similare