Contestaţie la executare

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 28.10.2014 sub nr 16846/180/2014 contestatorul LCM a formulat în contradictoriu cu intimata CNANDR SA-DRDP Iaşi contestaţie la executare împotriva încheierii nr xx/2014 al SCPEJ  prin care s-au stabilit cheltuielile de executare solicitând cenzurarea acestora până la suma de 33 lei compusă din 20 lei taxă de timbru şi 13 lei onorariu executor. Totodată a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru aferente prezentei cereri.

În motivare a arătat că prin încheierea menţionată, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 144, 4 lei, astfel 20 lei taxa de timbru si 124, 4 lei cheltuieli de executare, inclusiv onorariu de executor, fără a preciza însă modul în care au fost stabilite individual conform art 669 alin 3 C.proc.civ. Contestatorul a susţinut că faţă de prevederile art 39 din Legea 188/2000 şi ale Ordinului MJ 2550/2006, onorariul executorului se stabileşte în funcţie de cuantumul creanţei, ori pentru suma de 28 euro, onorariul executorului este de 10% respectiv 2,8 euro, aproximativ 13 lei.

A apreciat contestatorul că suma de 111, 4 lei reprezentând diferenţă între suma solicitată şi onorariul de 13 lei, este una nejustificată, prin urmare necuvenită, ţinând cont de activitatea şi cheltuielile efectuate de executor în dosarul nr xx/2014, întrucât a emis doar două acte, respectiv încheierea nr xx/2014 şi somaţia din 06.10.2014, predarea fiind făcută personal la sediul executorului.

În drept a invocat prevederile art 669 alin 4 si art 711 C.proc.civ.

În probaţiune a depus încheierea nr xx/2014, încheierea din 12.09.2014 pronunţată în dosarul nr xy/180/2014 şi somaţia din 06.10.2014.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În apărare a arătat că a fost demarată procedura executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenţie seria R  nr 00 din 19.09.2011 pentru suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire. În privinţa cheltuielilor de executare, intimata arată că acestea au fost calculate în mod legal în baza art 37 din Legea 188/2000 în conformitate  cu Ordinele Ministrului Justiţiei nr 2550/2006 su 2561/2012, suma de 144,4 lei cuprinzând taxa judiciară de timbru de 20 lei şi cheltuieli de executare de 124,4 lei, această din urmă sumă fiind inclusă şi în factura fiscală nr xv/21.08.2014 emisă de BEJ ce cuprinde onorariu şi  cheltuieli de executare avansate pentru 9 dosare printre care si dosarul nr xx/2014..

În drept a invocat prevederile OG 2/2001, OG 15/2002.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.

La solicitarea instanţei, SCPEJ a depus dosarul de executare nr xx/2014.

La data de 03.11.2014 în dosarul nr xy/180/2014 a fost înregistrată cererea formulată de contestatorul LCM în contradictoriu cu intimata CNANDR SA-DRDP Iaşi prin care a formulat contestaţie la executare în dosarul de executare nr xx/2014 solicitând anularea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, a formelor de executare şi restituirea taxei judiciare de timbru.

În motivare a arătat că prin procesul verbal nr. 00 a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 250 lei şi a fost obligat la plata contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 euro, în baza art 8 alin 3 din OG 15/2002, pentru care a fost demarată executarea silită. Contestatorul a susţinut  că art.8 al.3 din OG nr.15/2002 care a stat la baza aplicării tarifului de despăgubire, a fost abrogat de pct.2 al art.1 din Legea nr.144/2012 şi  trebuie aplicată legea contravenţională mai favorabilă, conform art 15 alin 2 din Constituţie, astfel că executarea silită este inadmisibilă, abuzivă şi contrară spiritului legii.

În drept a invocat prevederile art 15 alin2 , art 20 alin 2 din Constituţie, pct.2 al art.1 , art 2 din Legea nr.144/2012, art 1 Protocolul 12 CEDO.

La cerere a anexat înscrisuri.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

La solicitarea instanţei, SCPEJ a depus dosarul de executare nr xx/2014.

Intimata CNADNR SA-DRDP Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi a invocat excepţia listispendenţei.

În susţinerea excepţiei intimata a arătat că pe rolul instanţei sunt înregistrate două cereri diferite formulate de contestator ambele având ca obiect contestaţie la executare împotriva aceluiaşi titlu executoriu fiind formulate două dosare, respectiv nr vv/180/2014 si  nr bb/180/2014, ori pentru a se preîntâmpina încăcarea inutilă a instanţei şi pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii se impune admiterea excepţiei şi trimiterea dosarului primei instanţe investite.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţiei arătând că cele două acţiuni au fost formulate împotriva a două acte distincte.

Prin încheierea din data de 21.01.2015 pronunţată în dosarul nr xx/180/2014 instanţa a admis excepţia litispendenţei şi a trimis dosarul la dosarul nr xy/180/2014.

La termenul din 04.02.2015 din dosarul nr xx/180/2014 instanţa a constatat că s-a emis excepţia litispendenţei  dosarul nr xy/180/2014.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În baza cererii de executare silită formulată de intimata CNADNR SA-DRDP Iaşi, înregistrată la SCPEJ la 05.08.2014, a fost demarată executarea silită împotriva contestatorului LCM în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R nr 00 pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit în baza art 8 alin 3 din OG 15/2002, fiind întocmit dosarul de executare nr xx/2014.

Prin încheierea din data de 05.08.2014 emisă de SCPEJ x, s-a dispus înregistrarea  cererii de executare şi deschiderea dosarului de executare nr xx/2014 împotriva contestatorului MLC.

Prin încheierea din data de 12.09.2014 pronunţată în dosarul nr xx/180/2014 a fost încuviinţată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R nr 00 pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire.

Prin încheierea din data de 06.10.2014 emisă de executor în dosarul de executare nr xx/2014 s-a stabilit suma de 144,4 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 124,4 lei onorariu executare.

La data de 06.10.2014 s-a emis somaţia prin care i s-a pus în vedere contestatorului ca în termen de o zi de la primire să achite suma de 28 euro şi 144,4 lei cheltuieli de executare.

Actele au fost comunicate contestatorului la data de 23.10.2014.

Conform art 711 alin 1 C.proc.civ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Alin 3 statuează  că după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În ceea ce priveşte creanţa,  conform art  662 alin 1 C.proc.civ executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Conform alin 2 creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, potrivit alin 3 creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui iar potrivit alin 4 creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Analizând certitudinea creanţei urmărite, instanţa reţine că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziţie legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirii de 28 de euro, creanţă a cărei executare se urmăreşte în dosarul execuţional nr.1240/2014.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţia României legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Dispoziţiile art.12 din OG nr.2/2001 prevăd că (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.

În acelaşi timp, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancţionează" prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia. În cuprinsul acestei decizii se arată că sintagma "nu se mai sancţioneazã" trebuie înţeleasã în sensul cã, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplicã, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai executã.

Prin urmare, legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contraventiei si momentul executarii integrale a sanctiunii.

În speţă, instanţa apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravenţională care conţine dispoziţii mai favorabile contravenientului prin eliminarea obligaţiei de plată a tarifului de despăgubire, astfel încât ea se va aplica retroactiv şi contravenţiei săvârşite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate, în condiţiile în care sancţiunea privind tariful de despăgubire nu era executată la data intervenirii dispoziţiei de eliminare a acestui tarif.

Calificarea naturii tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 al.3 din OG nr.15/2002 drept o sancţiune contravenţională reiese atât din modul de reglementare, acesta însoţind automat sancţiunea amenzii, fără a se verifica în concret, în cazul fiecărui contravenient, existenţa unui prejudiciu suferit de CNADNR întinderea acestuia, cât şi din cuantumul său, care creşte progresiv şi concomitent cu amenda aplicabilă pentru fiecare tip de vehicul (conform anexelor 2 şi 4 ale OG nr.15/2002 anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012).

Această calificare rezultă cu claritate şi din decizia nr.385/2013 a Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta - textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravenţional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Prin urmare, odată cu Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziţie legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanţă a cărei executare se urmăreşte în dosarul execuţional nr.1240/2014, prin mecanismul de funcţionare al legii contravenţionale mai favorabile, în sarcina contestatorului nu se mai poate reţine obligaţia de plată a tarifului de despăgubire de 28 euro imputată prin procesul verbal de contravenţie, sancţiune ce nu era executată la data intrării în vigoare a art.II din Legea nr.144/2012, astfel că se impune anularea executării însăşi în dosarul menţionat pentru recuperarea acestei sume de către intimată.

Având în vedere concluzia care se desprinde de analiza menţionată şi soluţia ce urmează a fi adoptată-anularea executării silite însăşi, instanţa apreciază că nu se mai impune analizarea separată a contestaţiei la executare îndreptate împotriva încheierii executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor de executarea, analiza acesteia fiind inutilă.

Cu privire la încheierea de încuviinţare a executării silite din 12.09.2014 pronunţată în dosarul nr. xx/180/2014, instanţa apreciază că, deşi instanţa de executare a analizat doar din punct de vedere  formal îndeplinirea condiţiilor cu privire la valabilitatea titlului executoriu, iar examenul sumar întreprins în procedura încuviinţării nu permite o analiză aprofundată a certitudinii creanţei, ce se poate întreprinde doar într-o contestaţie la executare şi numai în limitele cu care contestatorul investeşte instanţa, totuşi concluzia instanţei cu privire la inexistenţa la acest moment a unei obligaţii de plată a tarifului de despăgubire impus prin titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenţie în sarcina contestatorului se va răsfrânge inevitabil asupra încheierii de încuviinţare a executării, pe care instanţa o va anula în baza art.711 al.3 raportat la art.665 al.5 pct.7 NCPC.

În privinţa capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, instanţa reţine că potrivit art 45 alin 1 lit f din OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Instanţa apreciază că pentru a se naşte dreptul contestatorului la restituire trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv contestaţia la executare să fie admisă, iar hotărârea să rămână definitivă. În speţă însă nu este îndeplinită cea de a doua condiţie, dreptul fiind exercitat de contestator înainte de termen, motiv pentru care instanţa ca respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul LCM în contradictoriu cu intimata CNADNR SA – DRDP.

Anulează încheierea de încuviinţare a executării silite din 12.09.2014 din dosarul nr.xx/180/2014 al Judecătoriei Bacău .

Anulează executarea silită însăşi din dosarul de executare nr.xy/2014 al SCPEJ.

Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru .

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Bacău .

Pronunţată în şedinţa publică , azi,  11 Februarie 2015 .

Domenii speta

Spete similare