Recurs civil. Contestatie la executare creanta fiscala.

Recurs civil. Contestatie la executare creanta fiscala.

DECIZIA CIVILĂ NR. 157/R/07 Martie 2012

La data de 17.05.2011, sub nr. xxx/2011,  pe rolul Judecătoriei O a fost înregistrată contestaţia la executare, formulată de contestatorul DG în contradictoriu cu intimata-creditoare Agenţia Finanţelor Publice B, împotriva actelor de executare silită pornite în dosarul de executare nr. 514030019877522 din 24.03.2011, solicitând anularea formelor de executare întocmite de intimată, în baza somaţiei din 24.03.2011, întrucât nu datorează suma de 7182 lei.

In motivarea contestaţiei se arată că la 30.04.2011 a primit de la intimată somaţia nr. 1481219400077 prin care i s-a adus la cunoştinţă că datorează suma de 7182 lei către bugetul de stat, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinţei  bunurilor.

Verificând contractele de închiriere şi declaraţiile de venit pe care le-a depus intimatei în perioada 2005 – 2007, a constatat următoarele:

 - contractul de închiriere nr. 1579/2.02.2005 prin care a închiriat un spaţiu către SCE C O cu preţul de 30 euro/lună, contract reziliat prin acordul părtilor la data de 15.08.2007 ;

- contractul de închiriere nr. 15785/5.03.2007, încheiat cu SC N SRL B, pentru o hală în suprafaţă de 750 m.p. pentru 1000 euro /lună, a fost reziliat prin acordul părţilor la data de 2.07.2007 ;

- contractul de închiriere nr. 8591/7.06.2004  încheiat cu MY pentru o cameră în suprafaţă de 16 m.p. pe 5 ani cu preţul de 100.000.000 lei vechi, /lună a fost  reziliat prin acordul părţilor la data de 2.03.2005, dată când acesta a părăsit ţara.

Aşa cum  rezultă din certificatul fiscal nr. 15016 din 2.11.2007,  contestatorul nu figurează cu impozite şi taxe neplătite precum şi cu alte datorii către bugetul consolidat al statului.

Intrucât după anul 2007,  nu a mai realizat  venituri din cedarea folosinţei bunurilor, acest lucru  rezultând din faptul că nu a mai depus nici o declaraţie din care să rezulte realizarea unor astfel de venituri,  solicită anularea somaţiei nr.  514030019877522 precum şi toate actele de executare efectuate de intimată în acest dosar ca nelegală.

In drept a invocat art. 172 – 173 din OUG 92/2003 republicată precum şi  399 şi urm. C.pr.civilă.

Intimata  Ministerul  Finanţelor Publice – Administraţia  Finanţelor Publice a mun. O, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul DG pentru următoarele motive: Prin contestaţia formulată se arată că toate contractele de închiriere pentru care s-au stabilit obligaţii de plată au fost reziliate, dar contestatorul nu a depus aceste documente şi la organul fiscal competent.

Mai mult decât atât, după primirea contestaţiei împreună cu citaţia emisă de  Judecătoria O, Administraţia Financiară a orasului B, a emis două invitaţii pentru contestator cu încercare a de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, invitaţii cărora contestatorul nu le-a dat curs.

Se face referire la certificatul de atestare fiscală din 2.11.2007 unde se arată, dar din acest certificat rezultă că solicitantul figurează în evidenţele fiscale cu un venit net impozabil din cedarea folosinţei bunurilor pe anul 2007 în sumă de 26.158 lei.

Faţă de precizările făcute consideră contestaţia neîntemeiată motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

In drept, a invocat art. 115 şi urm. C. civil, art. 82 – 84 din Lg. 517/2003 privind C. fiscal.

La dosar, părţile în dovedirea susţinerilor lor, au depus ca material probator, înscrisuri.

Soluţionând cauza, Judecătoria O prin sentinţa civilă nr. XX/2011 a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul DG  împotriva intimatei-creditoare Administraţia Finanţelor Publice a oraşului B, ca neîntemeiată.

Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: contestatorul DG a depus la data de 17.05.2011, contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită pornite în dosarul de executare nr. 514030019877522 din 24.03.2011  în baza somaţiei  din 24.03.2011, solicitând instanţei anularea formelor de executare întocmite de intimata AFPO B. Contestaţia a fost  înregistrată la această instanţă sub nr.  1815/269/2011.

In motivarea contestaţiei sale, contestatorul arată că la data de 30.04.2011 a fost somată  de intimata AFP B, somaţia nr. 1481219400077, că datorează la bugetul de stat suma de  7182 lei, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinţei  bunurilor. Ca probatoriu a depus la dosar  contractele de închiriere şi declaraţiile de venit  depuse la AFPO B în perioada 2005 – 2007, respectiv: contractul de închiriere nr. 1579/2.02.2005; contractul de închiriere nr. 15785/5.03.2007; contractul de închiriere nr. 8591/7.06.2004; certificatul fiscal nr. 15016/2.11.2007 care atestă că, contestatorul DG nu figurează cu impozit şi taxe neplătite şi cu alte datorii către bugetul consolidat al statului. Contestatorul, bazându-se pe această motivaţie, solicită instanţei anularea somaţiei nr.  514030019877522.

Instanţa a reţinut că în data de 15.06.2011, MFP-ANAF-DGAFP Călăraşi, AFPO B, a înregistrat  sub nr.  11.156 un set de înscrisuri (înscrisuri depuse la dosar) reprezentând  contracte de închiriere precum: contract nr. 1567/07062004, respectiv  8591/7.06.2004  nr. de la  AFPO B (este modificat  cu înscrisuri de mână faţă de original); CI 2801.2005 respectiv 1579/2.02.2005 nr. de la AFPO B (notificare); C/21.05.2005 respectiv 8494/18.06.2007 nr. de la AFPO B (este modificat cu înscrisuri de mână faţă de original); C/02.03.2007 respectiv  5785/5.03.2007 nr. de la AFPO B (notificare); CI/01.11.2008 respectiv 18.378/7.11.2008 nr. de la AFPO B (care nu face obiectul titlului executoriu). Pe baza acestor contracte de închiriere au fost întocmite decizii de plăţi anticipate cu titlu de impozit de natura „venituri din cedarea folosinţei bunurilor „decizii întocmite şi primite (la timpul respectiv) de contestatorul  DG şi pe care le-a semnat şi primit (în conformitate cu dispoz. art. 44 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, cu modificările şi completările ulterioare).

Instanţa a reţinut că, contractele de închiriere depuse  de contestator, la data de 15.06.2011 şi înregistrate sub nr.  11.156, au fost modificate de la forma iniţială (originală) care se găsesc la dosarul fiscal al AFPO B (existent în xerocopie şi la dosar) cu înscrisuri de mână (adăugate de contestator) modificări consemnate  de contestator pe exemplarele de contracte ce le deţinea.

Din materialul probator aflat la dosar, instanţa a constatat şi a reţinut că intimata AFPO B, până la data de 15.06.2011 nu a avut cunoştinţă de modificările adăugate pe contractele de închiriere originale depuse şi datate anterior. Condiţia rezilierii unui contract de închiriere (motivarea contestatorului în admiterea prezentei contestaţii la executare) se face în baza unui act adiţional depus şi înregistrat de ambele părţi contractante, iar această condiţie n-a fost respectată de părţile din contractele de închiriere încheiate de contestator iar în toate contractele de închiriere la capitolul „Alte clauze” se specifică „Drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor „fixate prin prezentul contract, vor fi completate şi modificate de acte adiţionale, ce vor  apare ulterior  semnării prezentului contract.

Au fost avute în vedere dispoz. art. 110 din OG nr. 92/2003 şi cele ale OG 29/2011 pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind C.pr.fiscală din  31.08.2011 apărută în Monitorul Oficial nr. 626/2011, referitor la „Colectarea creanţelor fiscale „cele referitoare la forma şi conţinutul  declaraţiei fiscale prev. de art. 82 din OG 92/2003 modificată şi completată cu OG 29/2011, şi ale art. 84 privind „Colectarea declaraţiilor fiscale„ din aceleaşi  ordonanţe de Guvern.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi rejudecând, să se admită contestaţia cu desfiinţarea actelor de executare şi exonerarea sa de plata sumei de 7182 lei.

Se arată în motivarea recursului că instanţa în mod greşit i-a respins acţiunea deoarece executarea nu are o bază legală, nu are la bază un titlu executoriu emis în baza unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Instanţa i-a respins acţiunea fără o motivare, invocând doar actele normative care reglementează executarea silită a creanţelor fiscale motiv de recurs prevăzut de art. 304 (1) pct. 7 c.p.c..

De asemenea sentinţa este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 (1) pct. 9 c.p.c..

Astfel, se arată că a reziliat toate contractele de închiriere în cursul anului 2007, a  achitat restanţele la impozitele datorate, lucru certificat şi de către intimată, conform certificatului fiscal nr. 15016/2.10.2007, din care rezultă ca la data de 2.10.2007 nu mai figura cu impozite şi taxe pentru ca ulterior prin executarea contestată în acest dosar să fie obligat la plata sumei de  7182 lei datorată pentru anii 2006-2007, fără a i se prezenta vreun titlu executoriu valabil. În acest sens precizează că titlul executoriu valabil este decizia de impunere anuală care se emite de organul fiscal în baza declaraţiei fiscale făcute la începutul fiecărui an de către contribuabil, decizia de impune pentru plăţi anticipate fiind o decizie provizorie prin care contribuabilul plăteşte trimestrial o rată anticipată din totalul impozitului ce se va stabili după încheierea anului respectiv, impozit (creanţă) definitiv ce se stabileşte numai prin decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate în anul precedent. În cauză intimata nu a prezentat o astfel de decizie.

În drept invocă art. 304 (1) pct. 7 şi 9 c.p.c..

În dovedirea recursului se depun acte.

În şedinţa din 21.12.2011 s-a dispus citarea intimatei cu menţiunea de a face dovada comunicării către contestator a titlului executoriu nr. 514030011560593/24.03.2011 şi a deciziilor precizate în acest titlu.

Prin întâmpinarea depusă ulterior acestei date (respectiv în 25.01.2012) intimata solicită respingerea recursului, apreciind sentinţa temeinică şi legală.

Se arată în susţinerea concluziei sale că în cauză contestatorul nu a făcut dovada şi nu a depus la organul fiscal modificările aduse contractului de închiriere conform Legii 571/2003 cu privire la cedarea folosinţei bunurilor; nedepunând aceste modificări şi impunerea s-a făcut din oficiu, chiar dacă nu s-a mai depus o declaraţie fiscală, deoarece contractele erau încheiate pe o perioadă de 2-5 ani. Se invocă art. 83 (4) şi 67 din OG 92/2003.

În drept se invocă generic art. 115 şi următoarele din c.p.c., prevederile codului fiscal şi de procedură fiscală.

Se depun acte.

Cu privire la cererea tribunalului, prin adresa nr. 530/16.01.2012 intimata depune anunţurile colective date pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în conformitate cu art. 44 (2) lit. d din OG 92/2003, cu privire la titlurile executorii nr. 2478737/19.07.2010,3088752/26.11.2010,3296798/21.02.2011,3632818/29.04.2011, 4066815/3.08.2011.

Depune şi situaţia calcului accesoriilor conform deciziilor precizate în anunţurile colective precizate (paginile 36-48).

În şedinţa din 15.02.2012, tribunalul pune în vedere din nou intimatei să facă dovada comunicării titlului executoriu precizat iar în şedinţa din 21.12.2011, precum şi a deciziilor precizate în acest titlu, către creditoare.

Prin adresa nr. 5931/29.02.2012 intimata face precizarea că depune dovada comunicării titlurilor sub semnătură depunând o recipisă (faţă verso) nelizibilă, iar cu privire la deciziile din titlu, face precizarea că acestea au fost comunicate prin anunţurile comune precizate. În raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate şi în faza recursului, de motivele de recurs invocate, în baza art. 312 c.p.c., tribunalul urmează a admite recursul.

Conform art. 44 (1) din OG 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului sub semnătură sau cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dacă nu este posibilă o astfel de comunicare conform art. 44 alin. 2 ^ 2 şi 3 din aceeaşi ordonanţă, comunicarea se face prin publicitate, inclusiv pe pagina de internet a ANAF.

Conform celor mai sus precizate de creditoare, deciziile au fost comunicate pe pagina de internet, fără însă a se face dovada derulării procedurii precizate de art. 44 (1) şi (2) precizată. Se putea recurge la afişarea pe internet numai dacă nu era posibilă comunicarea deciziilor sub semnătură. Ori, creditoarea, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, a comunicat o parte din aceste decizii sub semnătură contestatorului, respectiv următoarele decizii privind declaraţia de impunere  plată anticipată din 23.02.2007 nr. 51400300114708 (semnătură de primire pagina 41 fond), nr. 51400300114710 (pagina 42), 51400300115507 (pg. 48), 51400300116857 (pg.40), 51400300115507 (pg.39), sumele datorate în baza acestora fiind de 38,4,46, 334, respectiv 1157 lei (total 1579 lei).

Aceste decizii (comunicate sub semnătură şi necontestate) alături de altele au fost cuprinse în titlul executoriu nr. 514030011560593/24.03.2011. pentru a putea purcede la executare creditoarea trebuia să deţină titluri şi acte administrativ fiscale definitive şi executorii. Ori în speţă reţinându-se că nu s-a comunicat către contestator deciziile cuprinse în titlu executoriu (comunicat debitorului) l-a ştirbit pe acesta de posibilităţile de apărare/contestare a acestora, iar debitorul nu recunoaşte sumele, apărându-se în sensul arătat.

Într-o astfel de situaţie, tribunalul reţine că în cauză creditoarea a început executarea cu nerespectarea procedurii prevăzută de OG 92/2003, necomunicând debitorului deciziile ce au stat la baza titlurilor executorii. Faptul că acestea au fost publicate pe internet nu echivalează cu comunicarea deoarece această procedură nu este alternativă ci subsidiară şi poate fi utilizată doar în situaţia în care se face dovada că actul nu poate fi comunicat sub semnătură sau cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Reţinând că nu există un titlu în sensul legii, tribunalul urmează, în baza art. 312 c.p.c. a admite recursul declarat de recurentul DG împotriva sentinţei civile nr. XX/2011 a Judecătoriei O, pe care o modifică în totalitate şi rejudecând, admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul DG împotriva actelor de executare silită pornite împotriva sa de D.G.F.P. Călăraşi, A.F.P. B anulând aceste forme de executare pentru suma de 5603 lei, menţinându-se numai pentru valoarea de 1579 lei (pentru deciziile comunicate sub semnătură).

1

Domenii speta

Spete similare