Tentativă de omor. Vătămare corporală.Criterii de diferenţiere.

Există tentativă de omor şi nu vătămare corporală ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente ori procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voinţa acestuia.

Prin sentinţa penală nr.7/P/04.02.2015, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a  respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 194  Cod penal, formulată de inculpatul Z.A.

A fost condamnat inculpatul Z.A.,  la pedeapsa de :

 - 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a b şi h Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 399 Cod procedură penală menţine starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:

Inculpatul este consătean cu persoana vătămată.

În seara zilei de 4 iunie 2014, persoana vătămată consuma băuturi alcoolice la domiciliul său şi, văzându-l pe inculpat trecând pe drum, l-a chemat în curte să bea împreună ţuică.

Ajungând în stare de ebrietate, cei doi au început să aibă discuţii contradictorii, care au fost aplanate de soţia victimei, trezită din somn de gălăgia pe care o făceau părţile. Datorită acestei situaţii, martora N.V., soţia persoanei vătămate, a cerut inculpatului să părăsească domiciliul lor.

Înainte de a pleca, inculpatul a rugat de persoana vătămată să meargă cu el să îl conducă spre casă. Victima a acceptat, fără a observa că inculpatul  a luat din curtea casei sale un topor, care se afla lângă peretele casei.

Inculpatul şi persoana vătămată s-au deplasat pe drumul ce duce spre locuinţa inculpatului şi au stabilit să meargă să consume alcool şi la locuinţa acestuia.

Când au ajuns la intersecţia drumului principal, inculpatul l-a împins pe N.V. în şanţul din partea stângă a drumului, unde este amplasată o fântână, acesta din urmă căzând.

Profitând de faptul că persoana vătămată este căzută, inculpatul  a început să o lovească cu toporul peste cap, moment în care aceasta a încercat să se apere, ridicând mâna dreaptă. Inculpatul a lovit din nou victima cu toporul peste braţul drept, după care a continuat să o lovească cu acelaşi obiect peste picioare.

Victima a reuşit să se ridice şi a plecat spre locuinţa martorilor M.I. şi M.S., a sunat la poarta acestora şi i-a fost acordat primul ajutor, până la sosirea ambulanţei, care a transportat persoana vătămată la Spitalul Orăşenesc Sfântul Dimitrie Târgu Neamţ. În aceeaşi zi, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ unde a fost spitalizată până a doua zi, când, datorită gravităţii leziunilor, a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N. Oblu Iaşi, unde a fost internată în perioada 6.06.2014 - 14.06.2014.

Potrivit raportului de constatare medico-legală al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Neamţ, persoana vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală dreapta, fracturi costale şi o contuzie toracică, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi corp tăietor-despicător. Leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale şi prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei.

Din completarea la raportul de expertiză rezultă că fracturile costale cu localizare bilaterală pledează pentru lovire activă repetată cu corp dur, iar celelalte leziuni s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu corp tăietor-despicător, iar în ceea ce priveşte excoriaţiile nazale şi echimozele de la nivelul braţului stâng şi a articulaţiei umăr stâng, prin lovire cu corp dur. De asemenea, s-a stabilit că fractura de olecran drept se putea produce atât prin lovire de corp sau plan dur, ca urmare a unei dezechilibrări şi căderi, cât şi prin lovire activă cu corp dur, putând fi considerată leziune de apărare.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că a consumat alcool la domiciliul persoanei vătămate şi, la un moment dat a venit soţia acestuia care a început să-l certe că e gălăgie. Persoana vătămată s-a enervat şi a lovit cu pumnul într-un geam, ocazie cu care s-a tăiat la mână. Deoarece soţia victimei i-a alungat din curte, au plecat împreună, deplasându-se pe drumul comunal şi consumând în continuare ţuică dintr-o sticlă pe care persoana vătămată o luase de acasă. La un moment dat au început să se certe şi l-a împins pe N.V., acesta căzând cu capul de bordura unui podeţ din beton, după care inculpatul a plecat spre domiciliul său.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de concluziile raportului medico-legal, care stabileşte cu certitudine producerea leziunilor din zona capului prin lovire cu corp tăietor-despicător. Deşi la momentul producerii agresiunii nu au exista martori oculari, din coroborarea concluziilor actelor medico-legale cu declaraţiile persoanei vătămate şi a martorilor M.I. şi M.S., cărora victima le-a precizat cine l-a lovit, rezultă vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii.

Din declaraţiile martorilor R.C. şi Ş.V. audiaţi la cererea inculpatului, rezultă doar că aceştia au văzut părţile în zona în care s-a comis fapta, fără însă a putea relata nimic despre conflictul care a avut loc şi care a şi fost recunoscut de inculpat.

Inculpatul, prin avocat, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 al. 1 lit. e Cod penal.

Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice motivat de următoarele:

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 194 Cod penal, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

În cauză, intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei rezultă din materialitatea faptei, respectiv a modalităţii de comitere a infracţiunii – prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului – cât şi din leziunile provocate, respectiv fractură cu înfundare frontală dreapta, pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenţiei medicale şi tratamentului medicamentos instituit cu promptitudine.

Raportat la aceste aspecte se constată că lovirea cu intensitate a victimei în zona capului cu un obiect apt să producă decesul dovedeşte că  inculpatul a urmărit suprimarea vieţii acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrităţii corporale, acceptând în mod conştient, posibilitatea morţii victimei.

  În consecinţă, fapta inculpatului de a lovi persoana vătămată cu un topor în zona capului, provocându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare