Validarea popririi constituie o măsură de executare deoarece creanţa privitoare la sumele poprite la terţ se transferă asupra creditorului urmăritor, terţul poprit devenind debitorul direct al acestuia

Civil – Validarea popririi constituie o măsură de executare deoarece creanţa privitoare la sumele poprite la terţ se transferă asupra creditorului urmăritor, terţul poprit devenind debitorul direct al acestuia

Sentinţa civilă 1748/2015

din 14.07.2015

Prin cererea de faţă,  creditoarea a solicitat validarea popririi asupra sumei de bani pe care terţul poprit o datorează debitorului periodic, cu titlu de drepturi salariale, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 0000000000000/16/08/2007.

Prin Încheierea din 24.08.2010 a Judecătoriei Tecuci, instanţa a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu mai sus arătat.

Prin adresa din 10.10.2014, iar apoi prin  adresa de revenire din 27.01.2015, comunicată terţului poprit la data de 13.10.2014, respectiv 29.01.2015, BEJ „ M L” a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor lunare nete pe care terţul poprit le datorează debitorului, până la achitarea integrală a sumei de 12222,40 de lei reprezentând credit restant şi cheltuieli de executare în baza titlului executoriu reprezentat de  contractul de credit de consum nr. 000000000000/16/08/2007.

Instanţa apreciază că cererea de validare a popririi este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În primul rând, instanţa reţine că potrivit 663 alin. 1 şi 2 NCPC, executarea silită porneşte prin cererea creditorului, depusă la biroul executorului judecătoresc, iar raportat la art. 24 NCP, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, motiv pentru care instanţa apreciază în cauza de faţă este aplicabilă vechea procedură civilă raportat la data introducerii cererii de executare silită, respectiv 25.05.2012.

Astfel, potrivit art. 450 VCPC, alin. 1 şi 2 „Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. Instanţa va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.”

Pentru a se admite o cerere de validare a popririi trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii în mod cumulativ, şi anume: să existe o creanţă a debitorului faţă de creditor; să existe o obligaţie de plată a unei sume de bani a terţulului poprit faţă de debitor; terţul poprit să nu îşi fi îndeplinit obligaţia de consemnare a sumei de bani, pe numele creditorului, în termenul prevăzut de lege.

Validarea popririi constituie o măsură de executare, în sensul că prin hotărârea ce se pronunţă, creanţa privitoare la sumele poprite la terţ se transferă asupra creditorului urmăritor, terţul poprit devenind astfel debitorul direct al acestuia.

În cauză, din adresa comunicată de ITM G rezultă că debitorul  a avut contract de muncă activ la S.C. MR SRL începând cu data de 03.10.2012 şi până la 08.07.2014,  astfel că la data înfiinţării popririi terţul poprit nu mai avea calitatea de angajator al debitorului şi implicit nici cea de terţ poprit, ca urmare a încetării raportului de muncă.

Una dintre condiţiile cumulative în vederea validării popririi este dovada existenţei a două raporturi juridice obligaţionale: pe de o parte trebuie să existe un raport obligaţional între creditor şi debitor, iar pe de altă parte, trebuie să existe un raport obligaţional între debitor şi terţul poprit.

În lipsa unui raport juridic între debitor şi terţul poprit, dispoziţiile art. 460 VCPC, nu sunt aplicabile.

Pentru toate aceste motive, instanţa urmează să respingă cererea de validare a popririi formulată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare