Pretenţii

Prin cererea inregistrată pe rolul instanţei sub nr. …./198/2011 reclamanţii P M, C A şi P C au solicitat obligarea pârâtei C.N.S.L.R. F la plata contravalorii investiţiilor precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea sumei.

În motivare reclamanţii au arătat că la data de 05.03.2008 au încheiat un contract de construire în indiviziune a 11 apartamente la etajul clădirii de aparţine reclamantului P M.

Prin cererea depusă de reclamanţi la fila 41 acestia au precizat şi stabilit obiectul acţiunii respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 lei.

În motivare reclamanţii au arătat că în anul 2008 au procedat la modernizarea şi reabilitarea construcţiei în litigiu spre a fi transformată în pensiune, obţinând în acest sens autorizaţiile necesare.

Până în anul 2010 au efectuat toate lucrările necesare pentru finalizarea lucrării iar ulterior în anul 2011 pârâta a obţinut decizia nr.527/2011 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată fiind dispusă obligarea reclamantului P M la a lăsa în proprietatea pârâtei imobilul construcţie.

În drept s-au invocat disp.art. 488, 516 cod civil.

Pârâta a formulat intâmpinare prin care a invocat excepţia  prematurităţii, excepţie soluţionata prin incheierea din 08.02.2013.

Pârâta a mai arătat prin intâmpinare că urmează a formula apărări în fond dupa precizarea de către reclamanţi a obiectului acţiunii, astfel de apărări nemaifiind formulate.

A fost administrată proba cu inscrisuri, interogatorii şi expertiză tehnică.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. ../R/12.04.2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. …/198/2008 a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de C.N.S.L.R. F în contradictoriu cu pârâtul P M fiind obligat acesta să restituie imobilul denumit „cazarmă militară” situat în staţiunea Vidra, com. Voineasa, jud. Vâlcea.

Anterior acestei decizii reclamantul P M a încheiat „contractul de construcţie în diviziune” cu reclamanţii C A şi P C, din clauzele contractuale reieşind că intenţia părţilor a fost de a încheia un contract de asociatie în participaţiune având ca obiect construcţia a 11 apartamente, recompartimentare, consolidare şi alte intervenţii asupra imobilului în litigiu.

Ulterior imobilul s-a aflat în posesia reclamantului P M care a efectuat diverse lucrări de reabilitare şi reamenajare a imobilului în scopul transformării acestuia în pensiune turistică, lucrările finalizându-se în cursul anului 2011.

Expertiza tehnică dispusă în cauză a identificat imobilul „cazarmă militară” acesta fiind evidenţiat în releveele şi planşele foto anexă la lucrarea expertului, fiind identificate lucrările efectuate de reclamant.

Aceste lucrări au fost examinate în detaliu de expertul judiciar, constând în lucrări de consolidare a clădirii, recompartimentare, zidărie, tâmplărie interioară şi exterioară, instalaţii sanitare şi aferente grupurilor sanitare, montat centrală termică, placare exterioară cu polistiren, etc, în valoare totală de 214.053,84 lei.

Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare reclamantul a restituit imobilul respectiv pârâtei C.N.S.L.R. F impreună cu lucrările incorporate în acest care ca efect al accesiunii imobiliare au devenit de asemenea proprietatea pârâtei, pârâta fiind pusă în posesie conform procesului verbal încheiat de B.E.J. . M. la data de 05.10.2011 (f.71).

Astfel s-a reţinut în mod constant in practică şi doctrină, pârâtul care a fost obligat să restituie proprietarului bunul în natură are dreptul, indiferent dacă a fost de bună sau rea-credintă să pretindă restituirea cheltuielilor necesare şi utile pe care le-a făcut cu bunul respectiv, mai puţin a cheltuielilor voluptuarii care rămân în sarcina sa.

Cheltuielile necesare sunt acelea reclamate pentru conservarea bunului şi fără de care acesta ar fi fost în pericol de a pieri sau a se degrada iar pe de altă parte cheltuielile utile sunt acele cheltuieli care, fără a fi necesare, au sporit valoarea sau gradul de utilitate al imobilului.

Cheltuielile necesare se restituie celui ce le-a făcut intrucât în caz contrar ar opera o imbogăţire fără justă cauză a proprietarului bunului revendicat. Astfel, cheltuielile necesare se restituie în limita sporului de valoare adus bunului.

În speţă lucrările efectuate de reclamant sunt în totalitatea lor lucrări utile bunului, fiecare din acestea aducând un plus de valoare bunului şi în acelasi timp sporindu-i gradul de utilitate.

Spre deosebire de cheltuielile utile, cheltuielile voluptuarii reprezintă sume de bani sau muncă, investite de către posesorul unui lucru pentru a-şi satisface plăcerea lui personală şi care nu măresc valoarea lucrului.

Lucrările efectuate în cauză nu pot fi considerate astfel voluptuarii, amenajările efectuate asupra imobilului prin natura lor sporind valoarea acestuia şi mărindu-i atractivitatea, menţinând în acelaşi timp categoria sa de folosinţă.

Astfel, aşa cum s-a reţinut în decizia nr. ../R/2011 pronunţată în acţiunea în revendicare imobilul în cauză a fost cuprins alături de alte imobile în Decretul nr. 416/1976 prin care au fost transferate din proprietatea statului în proprietatea sindicatelor clădirile, amenajările şi reţelele edilitare în zona Voineasa – Vidra, în vederea utilizării lor pentru odihnă şi tratament balnear, prin reţeaua proprie.

Indiferent aşadar de buna sau reaua-credinţă a reclamantului acesta are dreptul la a pretinde cheltuielile necesare şi utile efectuate cu bunul imobilului, în limita sporului de valoare adus acestuia, spor care potrivit raportului de expertiză tehnică intocmit în cauză este de 214.053,84 lei.

Cererea reclamantului P M urmează astfel a fi admisă urmând a fi obligată pârâta să-i achite acestuia suma amintită.

În ce priveşte pretenţiile formulate de reclamanţii C A şi P C se reţine că între aceştia şi pârâtă nu există şi nu a existat nici un raport juridic obligaţional, neexistând astfel nici un temei pentru pretenţiile solicitate de aceştia pârâtei, contractul intitulat „de construcţie în diviziune” încheiat între cei trei reclamanţi neputând da naştere la obligaţii în sarcina pârâtei, terţ faţă de contract.

Pentru realizarea drepturilor contractuale ce le revin, reclamanţii C A şi P C au la indemână acţiuni ce pot reiesi ex contractu faţă de de reclamantul P M exclusiv, iar nu şi faţă de terţi.

Urmează astfel ca pretenţiile formulate de reclamanţii C A şi P C faţă de pârâtă să fie respinse ca neintemeiate.

Urmează de asemenea a se constata că reclamantii nu au achitat în totalitate onorariul definitiv cuvenit d-lui expert V. C., urmând astfel a fi obligaţi aceştia la achitarea diferenţei de 2000 lei în contul Biroului Local de Expertize şi la dispoziţia d-lui expert.

În baza art. 274 cod proc.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantul P M a cheltuielilor de judecată în sumă de 8398 lei reprezentând onorariu de avocat, taxe judiciare de timbru şi onorariu de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulata şi astfel cum a fost precizata de reclamanţii P M,  C A şi P C toti cu domiciliul ales în Horezu, …. în contradictoriu cu pârâta C.N.S.L.R. F, cu sediul în Bucureşti, str. …...

Obliga pârâta la plata către reclamantul P M a sumei de 214.053,84 lei.

Obliga reclamanţii la achitarea în contul Biroului Local de Expertize Vâlcea şi la dispoziţia d-lui expert V. C. a diferentei de onorariu de expert, în suma de 2000 lei.

În baza art. 274 cod proc.civ. obliga pârâta la plata către reclamantul P M a cheltuielilor de judecata în suma de 8.398 lei

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publica azi, 06.11.2013.

Preşedinte,Grefier,

Red/Th – FA/VD

6Ex – 10.12.2013

Domenii speta

Spete similare