Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.) art. 264 c.p.

Dosar nr. 3383/109/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 280

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2011

Obiectul cauzei:lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.) art. 264 c.p.

INSTANŢA :

Asupra procesului penal de faţă,

Constată că prin  rechizitoriul nr. 229/P/22.09.2010, Parchetul de pe lângă  Tribunalul Argeş a trimis în judecată pe inculpaţii S.D.I. ,  pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. 2 C.p.p., P.V.L. pentru săvârşirea  infracţiunii prev.de art.26 C.p rap. la art.189 alin.2 C.p şi N.G.C. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev.de art. 264 alin.1 C.p.

În actul de sesizare se reţine că  partea  vătămată  N.G.C.  a declarat faptul că în cursul anului 2008, l-a împrumutat pe inculpatul S.D.I.  -  agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie …, numit în structurile  poliţiei judiciare potrivit adresei … a I.P.J Argeş – Serviciul Management Resurse Umane, cu suma de 31 milioane lei vechi, primind drept garanţie mai multe bijuterii din aur, pe care ulterior  le-a amanetat, banii primiţi fiind însuşiţi în contul datoriei.

Partea vătămată mai arată că, deşi inculpatul S.D.I.  i-a  solicitat să-i dea diferenţa  dintre suma împrumutată şi banii obţinuţi în schimbul  bijuteriilor amanetate, a apreciat la rândul său că nu are nicio datorie întrucât a suportat şi alte cheltuieli cu ocazia diverselor deplasări în cazinouri şi localuri.

La data de 30.11.2008, în jurul orelor 23,00 , în timp ce se afla în zona Poliţiei mun.Piteşti, N.G.C. arată că lângă el a oprit autoturismul inculpatului S.D.I.  care i-a spus să urce întrucât  merge în centru şi-l va conduce şi pe el. Cu toate acestea, la intersecţia cu  strada Eroilor, inculpatul S.D.I. a efectuat manevra la stânga şi a oprit în faţa Spitalului de Pediatrie, acolo unde , în câteva secunde, pe bancheta din spate a urcat un tânăr, moment după care S.D.I.  a pornit „ în trombă” autoturismul, deplasându-se în direcţia cartierului Trivale, deşi partea vătămată l-a  întrebat insistent” ce face şi unde-l duce”.

Cei trei , s-au deplasat astfel pe Calea Drăgăşani şi mai apoi pe o străduţă la stânga, la liziera pădurii din zona „Tancodrom”, aici N.G.C. declarând că S.D.I.  i-a cerut pe un ton răstit să coboare din autoturism şi urmare a refuzului său, a fost tras afară  din maşină cca.10 metri, prin mocirlă în interiorul pădurii, acolo unde a fost lovit şi unde de altfel şi-a pierdut şi un pantof.

Potrivit părţii vătămate , tânărul care urcase pe bancheta din spate la Spitalul de Pediatrie – identificat în persoana inculpatului P.V.L. a coborât şi el din  autoturism şi a asistat la incident, iniţial chiar  susţinându-l verbal pe inculpatul S.D.I.  în atitudinea sa violentă, pentru ca ulterior să-i solicite să înceteze ca urmarea faptului că  N.G.C. a început să ţipe şi pe la porţile caselor din zonă au ieşit mai multe persoane.

Deşi nu voia să urce în maşină, partea vătămată a arătat că a fost  forţată să urce pe bancheta din spate a autoturismului de inculpatul S.D.I. , iar pe drumul de întoarcere către oraş a fost ameninţată şi de inculpatul P.V.L. .

Ajungând în apropierea intersecţiei cu sensul giratoriu spre cartier Trivale, şi văzând o maşină de poliţie parcată, N.G.C. a sărit din autoturismul condus de inculpatul S.D.I. , acesta din urmă continuându-şi deplasarea, deşi echipajul de poliţie a pornit în urmărirea sa cu semnalele acustice în funcţiune.

Acelaşi echipaj de poliţie a revenit la faţa locului şi l-au preluat pe  N.G.C. pe care l-au şi condus la sediul Poliţiei mun. Piteşti, acolo unde de altfel acesta a şi formulat plângerea.

Cu această ocazie, s-a efectuat o examinare criminalistică a părţii  vătămate, din planşa foto rezultând existenţa unor urme de violenţă pe corpul părţii vătămate şi umezeală şi urme de vegetaţie pe îmbrăcămintea acesteia.

Cu privire la cele constatate, au fost audiaţi şi numiţii C.F.M. şi B.C.S. , agenţii de poliţie de pe echipaj, fiind confirmat faptul că partea vătămată a sărit din  autoturismul condus de inculpatul S.D.I. , care a refuzat să oprească deşi a fost urmărit de echipajul de poliţie cu semnalele optice şi acustice în funcţiune, mai mult, conducătorul autoturismului … cu numărul de înmatriculare …. a mărit viteza de deplasare şi a reuşit să scape astfel de agenţii de poliţie de pe echipaj.

Din declaraţiile celor doi agenţi de poliţie, a rezultat şi faptul că partea vătămată –speriată, chiar traumatizată  de cele întâmplate, le-a spus că a fost luată cu forţa în maşină de un poliţist pe care-l cunoaşte , dusă în zona „ pinilor” şi ameninţată, toate acestea pe fondul unor neînţelegeri determinate de nişte sume de bani. Tot partea vătămată le-a solicitat celor  doi agenţi de poliţie să-l conducă la sediul poliţiei pentru a discuta cu persoane cu funcţii de conducere, suspicionând că incidentul ar putea fi muşamalizat.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpatul N.G.C. a revenit asupra declaraţiilor anterioare, arătând că acuzele aduse  celor doi inculpaţi sunt nereale şi  retrăgându-şi plângerea pentru infracţiunile de lovire şi ameninţare.

Având în vedere, probatoriul administrat în cauză, Tribunalul  consideră că situaţia de fapt  reţinută în rechizitoriu nu se confirmă în ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate.

În esenţă, în legătură cu această infracţiune probele nu conduc la concluzia certă că cei doi au săvârşit-o, fiind  vorba despre „Cuvântul inculpaţilor” contra „ cuvântului părţii vătămate” mai apoi  şi el inculpat.

Tribunalul  porneşte în analiza celor întâmplate de la împrejurarea – foarte  importantă că inculpaţii S.  şi N.  erau prieteni.

Procurorul face o analiză a inadvertenţelor din declaraţiile inculpaţilor S.  şi P. , tăcând sub tăcere inadvertenţele din primele declaraţii ale inculpatului N. .

Astfel, acesta a declarat că inculpatul S.  l-a ameninţat cu pistolul. Fapt ce s-a dovedit nereal, arma inculpatului fiind găsită la domiciliul acestuia, asigurată.

De asemenea, din descrierea modului cum relatează inculpatul  N.  că a fost lovit de către S.  ( pur şi simplu cu bestialitate) ar fi trebuit ca numărul de zile de  îngrijiri medicale ar fi trebuit să fie mult  mai mare ( nu doar 2-3 zile).

Aceste aspecte ar fi trebuit să-l pună pe gânduri pe procuror şi să-l determine să facă o analiză mai obiectivă a faptelor.

În plus, inculpaţii S.  şi P.  au trecut testul poligraf, împrejurare ce nu a fost avută în vedere.

Este adevărat că testul poligraf  nu reprezintă o probă în dreptul românesc însă aceasta poate oferi date preţioase despre atitudinea psihică a inculpaţilor în  raport cu faptele comise.

Raţionamentul procurorului s-a  bazat pe interceptarea unor convorbiri telefonice ulterioare, iar în raport  de acestea pe o sumă de prezumţii, fără însă a exista măcar date  certe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că  cei doi l-au transportat fără voie pe inculpatul  N.  într-o zonă de la marginea oraşului unde l-au agresat.

Tribunalul apreciază că inculpatul N. , aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a sărit din autoturism în faţa echipajului de poliţie, unde a devenit recalcitrant în încărcarea de a-l determina pe inculpatul S.  să nu-i mai ceară datoria.

De altfel, inculpatul N. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, motivându-şi gestul tocmai prin dorinţa de a scăpa de datorie, explicaţie plauzibilă dacă avem în vedere că, aflat sub influenţa alcoolului, aşa a socotit atunci că trebuie să reacţioneze( sărind din maşină).

În aceste condiţii, tribunalul apreciază că probatoriul administrat nu a fost de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, în cauză existând serioase dubii că cei doi au comis infracţiunile de lipsire de libertate şi complicitate la lipsirea de libertate.

Şi cum totdeauna dubiul profită inculpatului, tribunalul consideră că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni sub aspectul  laturii obiective

În ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, tribunalul  constată că aceasta este definită de art. 264 alin.1 C.p drept ajutorul dat unui infractor, fără  o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că pentru existenţa infracţiunii menţionate este necesar,sub raportul laturii obiective, ca ajutorul la care se referă textul să fie dat unui  infractor, adică unei persoane  care a  săvârşit o faptă penală, existenţa unei infracţiuni constituind situaţia premisa, fără de care nu poate fi concepută infracţiunea de  favorizare a infractorului.

În acest context, tribunalul apreciază că, faţă de cele deja expuse, dat fiind că infracţiunilor de  lipsire de libertate şi complicitate la lipsire de libertate le lipseşte latura obiectivă, nu se poate reţine că inculpaţii S.  şi P.  au comis aceste infracţiuni.

Prin urmare, lipseşte situaţia premisă pe care p reclamă infracţiunea de favorizare a infractorului.

În consecinţă, nu sunt  întrunite  elementele constitutive ale celor  două  infracţiuni sub aspectul laturii obiective.

Aşa fiind. În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.p.p, urmează să fie achitaţi inculpaţii S.D.I.  pentru infracţiunea  de lipsire de libertate, prev.de  art. 189 alin2 C.p, P.  V.L. pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate  prev.de art. 26 C.p, rap.la art. 189 alin.2 C.p şi N.  G.C. pentru două infracţiuni de favorizare a infractorului prev.de art.264 alin.1 C.p.

Văzând şi disp.art.192 alin.3 C.p.p

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.  11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală achită pe inculpatul S.D.I. , pentru infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 litera a, raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală achită pe inculpatul P.V.L. , pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 litera a, raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală achită pe inculpatul  N.  G. C., pentru două infracţiuni de favorizare a infractorului prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod penal.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu apel. Pronunţată în şedinţă publică azi, 02 Iunie 2011, la Tribunalul Argeş - Secţia Penală.

Domenii speta

Spete similare