Anulare act

SENTINŢA CIVILĂ NR.407

Şedinţa publică din  1 aprilie 2014

PREŞEDINTE: ………………

GREFIER: ………………

Pe rol se află, în pronunţare,  acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu

cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI COVASNA, având ca obiect anularea adresei nr. 165.276/10.01.2012 prin care

s-a comunicat  societăţii angajatoare a reclamantului măsura retragerii avizului de dotare cu armament de serviciu,  acordat

reclamantului.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că  dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa

publică din 18 martie 2014, în sensul celor  consemnate  în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă

din prezenta sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de  25 martie  2014, apoi la 1 aprilie 2014.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea formulată la data de 30 aprilie 2013, precizată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr.

…./119/2013, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, solicitând

instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea adresei nr. 165.276/10.01.2012, a referatului  nr.

165.276/10.01.2012 şi a raportului nr. 21010/14.02.2013.

În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, reclamantul este angajat cu contract individual de muncă la S.C. A. 

S.  S.R.L din anul 1999, fără existenţa vreunui precedent de avertizare sau sancţionare, iar ca orice persoană responsabilă

a depus toate diligenţele pentru respectarea dispoziţiilor legale şi de consemn, conform atribuţiilor de serviciu.

În data de 27.12.2012, fiind la serviciu, pe raza oraşului Covasna, reclamantul a fost sunat de către părinţii săi

ca să meargă de urgenţă acasă. Ajuns acasă, tatăl său, în vârstă de 77 de ani, cu un fost AVC şi intervenţie chirurgicală pe

creier, plângea, fiind speriat de faptul că numitul K. T. , din oraşul Covasna a încercat să-l calce cu maşina sau să-1

lovească în trafic în timp ce s-a deplasat pe carosabil pe lângă bicicletă, pe care încerca să ducă nişte bagaje acasă.

Numitul K.  T.  l-a ameninţat de mult pe tatăl reclamantului, întrucât acesta a avut calitatea de martor într-un proces

penal, în care numitul K. T. a fost condamnat cu suspendarea executării pedepsei.

Atunci, reclamantul s-a deplasat la poliţie unde a adus la cunoştinţă ofiţerului de serviciu că viaţa tatălui său a

fost pusă în pericol de numitul K. T., iar poliţia, deşi a mai fost sesizată anterior de aceste ameninţări repetate la

adresa tatălui său, nu a luat nici o măsură împotriva agresiunilor numitului K. T., pe motiv că este unul din colaboratorii

Poliţiei Covasna.

Reclamantul a mai arătat că a fost destul de frustrat şi nervos pentru evenimentul produs, iar între timp la

poliţie au mers şi părinţii săi, unde au depus o plângere împotriva numitului K. T., după care acesta a plecat, fiind în

timpul serviciului.

După 30 de minute, în timp ce reclamantul îşi exercita atribuţiile de serviciu, a fost sunat de agenţii de la

serviciul rutier, întrucât  comandantul Poliţiei Staţiunii Covasna doreşte să discute cu el. Astfel, acesta s-a prezentat în

5 minute la sediul Poliţiei Staţiunii Covasna, unde era aşteptat de comisarul şef de poliţie C.  E. , împreună cu agenţii de

poliţie R. N. şi C.  C.  Când a intrat a văzut cum comandantul poliţiei şi-a scos arma din dotare, a scos încărcătorul cu

muniţie şi le-a pus în faţa lui pe birou, cerându-i să facă acelaşi lucru cu arma lui din dotare. Reclamantul s-a supus

imediat ordinului, ştiind care sunt consecinţele şi urmările legale, adică  i se va retrage arma din dotare, armă pe care a

înmânat-o fără nici un cuvânt. După această procedură, lucrătorii de poliţie şi-au exprimat părerea de rău, că au informat

serviciul de ordine publică judeţean şi că nu au ce mai face, trebuie să se supună şi ei ordinului primit de la superiori.

S-a întocmit proces-verbal de ridicare a armei şi totodată, reclamantul a dat o declaraţie despre cele întâmplate.

Reclamantul a arătat că declaraţia dată i-a fost dictată de către agentul de poliţie R. N. , care i-a spus că este spre

binele lui să scrie ce i se dictează.

Din anul 1999, reclamantul are permis de port armă şi este dotat cu armă de foc, dar nu a avut nici o abatere,

sancţiune sau alte incidente, chiar şi minore, de orice fel în exercitarea atribuţiilor de serviciu. A fost şi este un

angajat exemplar, chiar şi în ciuda acestor aspecte a fost declarat un pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională,

viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente, care s-au

substituit atât unei decizii medicale de specialitate, cât şi controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului

administrativ şi Legii nr.295/2004.

În drept, se invocă de către reclamant prevederile art. 46 alin.3 din Legea nr.  295/2004, art. 20 şi următoarele din

Legea nr. 554/2004.

În apărare, reclamantul a depus la dosar înscrisurile la care s-a referit prin acţiune, a solicitat proba testimonială

cu martori şi a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate.

 În apărare, pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna a depus la dosar întâmpinare (vol.2 fila 15) prin

care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Sub aspectul excepţiei, pârâtul a arătat că solicitarea avizării dotării cu arma de serviciu a unui agent de pază se

face de către societatea angajatoare, în baza justificării necesităţii acestui fapt. Avizul în cauză se comunică societăţii

şi nu agentului de pază, iar în situaţia schimbării angajatorului, avizul îşi pierde valabilitatea.

Comunicarea deciziei de retragere a avizului port-armă al reclamantului P. C. a fost făcută numai către societatea

angajatoare în speţă SC A. S.  SRL.

În consecinţă, având în vedere că solicitarea avizării dotării cu arma de serviciu a acestuia a fost făcută de către

societatea angajatoare. S.C A.  S.  SRL, în baza justificării necesităţii acestui fapt, reclamantul nu are calitate

procesuală activă în prezenta cauză.

Pe fond, pârâtul arată că în fapt, la data de 28 decembrie 2012, prin adresa nr. 603358 Poliţia Staţiunii Covasna a

informat Serviciul de Ordine Publică din cadrul I.P.J. Covasna cu privire la evenimentul înregistrat la data de 27.12.2012

în care a fost implicat reclamantul P. C., agent de pază ce a făcut parte din echipajul de intervenţie al SC A.  S.  SRL.

Astfel, în data de 27.12.2012, orele 17:30, reclamantul aflându-se la serviciu în echipajul de intervenţie al SC A. 

S.  SRL din oraşul Covasna, s-a prezentat la ofiţerul de serviciu din cadrul Poliţiei Staţiunii Covasna reclamând faptul că,

pe fondul unei stări conflictuale numitul K. T. a încercat să îl accidenteze cu auto proprietate personală pe tatăl său. Cu

această ocazie, reclamantul P. C. a manifestat o atitudine indignată, fiind foarte revoltat, adresând ameninţări numitului

K. T., printre altele ameninţând cu folosirea armamentului din dotare asupra acestuia.

În urma verificărilor efectuate de lucrătorii din cadrul Serviciului de Ordine Publică, s-a constatat faptul că

reclamantul deţine avizul pentru a fi dotat cu armament de serviciu nr. 37250 eliberat la data de 20.08.1999 de Serviciul

Poliţiei de Ordine Publică din cadrul I.PJ. Covasna.

Totodată, acesta deţine atestatul pentru exercitarea profesiei de agent de pază şi ordine nr. 1345/10.02.2009 eliberat

de Serviciul de Ordine Publică din cadrul I.P.J. Covasna.

În data de 10 ianuarie 2013, la nivelul I.P.J. Covasna s-a dispus retragerea avizului dotării cu arma de serviciu nr.

37250 din 20 august 1999 a reclamantului.

În urma audierii acestuia, reclamantul a susţinut în scris că "într-un exces de nervi", a făcut o afirmaţie de genul

"ori îl cuminţiţi dumneavoastră, ori voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare".

Faţă de acest aspect, pârâtul arată că măsura e justificată, constatându-se nerespectarea condiţiilor care stau la

baza acordării avizului dotării cu arma de serviciu, respectiv art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004, prin aceea

că persoana "prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţă naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor,

conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente".

S-a mai arătat că reclamantul deţine în continuare atestat profesional pentru care poate desfăşura activităţi de pază

ca agent de pază neînarmat, fără a fi dotat cu armament de serviciu. Astfel,  după retragerea dreptului de a purta şi a

folosi armament în timpul serviciului, acesta a desfăşurat în continuare activităţi în cadrul SC A.  S.  SRL, în funcţia de

agent de pază neînarmat. Retragerea avizului port-armă nu are, sub nici o formă, drept consecinţă interdicţia de a desfăşura

activităţi specifice de pază, dreptul de a presta aceste activităţi fiind conferit de atestatul profesional pe care

reclamantul îl deţine.

Totodată, pârâtul a mai arătat că la nivelul I.P.J. Covasna nu a fost emisă o dispoziţie de retragere a avizului, ci

decizia în acest sens materializându-se prin aprobarea de către conducerea inspectoratului a referatului cu propunere de

retragere, în urma analizării documentelor înaintate de Poliţia Staţiunii Covasna.

Conform prevederilor legale, solicitarea avizării dotării cu arma de serviciu a unui agent de pază se face de către

societatea angajatoare, în baza justificării necesităţii acestui fapt. Avizul în cauză se comunică societăţii şi nu

agentului de pază, iar în situaţia schimbării angajatorului, avizul îşi pierde valabilitatea. Drept urmare, comunicarea

deciziei de retragere a avizului port-armă al reclamantului P. C. a fost făcută numai către societatea angajatoare,  în

speţă SC A.  S.  SRL.

Pârâta a mai arătat că, văzând evenimentele înregistrate pe plan naţional referitoare la folosirea nejustificată sau

abuzivă a armamentului din dotare de către agenţi de pază din cadrul societăţilor specializate, având drept consecinţe

vătămări corporale grave sau chiar moartea unor persoane din anturajul acestora, s-a apreciat că formularea unei ameninţări

de genul celei făcute de către reclamant şi existenţa unei stări conflictuale pot duce la producerea unui asemenea

eveniment.

Ameninţările pe care reclamantul le-a făcut în prezenţa ofiţerului de serviciu din cadrul Poliţiei Staţiunii Covasna,

care au fost consemnate în declaraţia dată în faţa agentului şef pr. R. N., din cadrul aceleiaşi structuri, se regăsesc şi

în declaraţia dată în faţa insp. pr. M. F.,  din cadrul Serviciului de Ordine Publică, la data de 30 ianuarie 2013, ca

urmare a depunerii petiţiei nr. 21010 din 18 ianuarie 2013.

În declaraţia olografă din data de 28.12.2012 reclamantul susţine că, "în cazul în care acesta nu se linişteşte şi nu

îl lasă în pace pe tatăl meu, probabil voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare”, iar în declaraţia olografă din data

de 30 ianuarie 2013 acesta precizează "într-un exces de nervi, am făcut o afirmaţie de genul ori îl cuminţiţi dumneavoastră,

ori voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare".

Potrivit adresei nr. 382357 din 14.06.2013 în perioada 2011 şi până în prezent, reclamantul P. C. din oraşul Covasna a

formulat o singură plângere împotriva numitului K. T., înregistrată la nivelul Poliţiei Staţiunii Covasna cu numărul

607125/28.12.2013, care a fost clasată, sesizarea neîntrunind elementele constitutive ale unei fapte de natură penală sau

contravenţională.

Pârâtul prin nota de şedinţă din 23 octombrie 2013 a arătat că  decizia de retragere a avizului dotării cu armament de

serviciu  s-a materializat în referatul  cu propunere de retragere înregistrat sub nr. 165.276/10.01.2012, întocmit de

insp.pr.de poliţie M. F. (f.61).

În drept, se invocă disp. art. 14 alin.1 lit. f din Legea nr. 295/2004.

În probaţiune, pârâtul a depus  înscrisuri .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, tribunalul reţine că reclamantul P. C.  este angajat cu

contract individual de muncă  la SC A.  S.  SRL în funcţia de agent de intervenţie pază şi ordine din 1999.

Pe baza referatului  nr. 165.276 din 10.01.2012, emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna s-a aprobat

retragerea avizului dotării cu armament de serviciu a reclamantului P. C.  (f. 30). 

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului

pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.  Se poate adresa instanţei de contencios

administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept.

Astfel, termenul ,,persoană vătămată” este definit ca desemnând orice persoană titulară a unui drept ori a unui

interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a

unei cereri. Sunt asimilate persoanei vătămate persoanele fizice, grupuri de persoane fizice, fără personalitate juridică,

titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin

actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane

fizice determinate.

Din interpretarea textului de lege invocat rezultă posibilitatea terţului faţă de actul administrativ individual de a

contesta actul administrativ, chiar dacă nu i se adresează direct.

În consecinţă, tribunalul găseşte nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârât şi, pe cale

de consecinţă, urmează a o respinge.

 În fapt, se reţine că la data de 27 decembrie 2012, orele 17:30, reclamantul, pe când se afla în exerciţiul

atribuţiilor de serviciu, s-a deplasat la sediul Poliţiei Staţiunii Covasna  şi a reclamant  ofiţerului de serviciu că, pe

fondul unei stări conflictuale, numitul K. T. a încercat să îl accidenteze cu autoturismul proprietate personală pe tatăl

său.  Cu acea ocazie, reclamantul a manifestat o atitudine indignată şi a adresat cuvinte de ameninţare la adresa numitului

K. T..

Totodată, reclamantul i-a adus la cunoştinţă  ofiţerului de serviciu  că  va merge şi va folosi armamentul şi muniţia

din dotarea sa.

Ulterior, reclamantul a părăsit sediul Poliţiei Staţiunii Covasna.

În acea zi, ofiţerul de serviciu  a raportat în scris şefului Poliţiei Staţiunii Covasna -cms. şef C. E. I.,

că  în jurul orei 17:30, reclamantul P. C.  s-a prezentat  la poliţie şi a reclamat  verbal că numitul K. T. a încercat să-l

lovească cu autoturismul  proprietate personală pe  tatăl lui,  în timp ce acesta cobora către centrul oraşului pe str.

Mihai Viteazu.

S-a arătat că reclamantul a făcut ameninţări la adresa numitului K. T., susţinând că va merge şi va folosi arma şi

muniţia din dotarea sa pe care le avea  asupra lui (f.46).

La data de 28 decembrie 2012, P. C. senior a formulat reclamaţie la Poliţia Staţiunii Covasna prin care a reclamat că

în data de 27.12.2012, orele 16:15 pe când se deplasa pe str. Mihai Vitezu din or. Covasna, a fost şicanat de numitul K. T.,

respectiv că  acesta ar fi încercat să-l lovească cu autoturismul pe care-l conducea ( f.40).

La data de 27.12.2010, reclamantul a predat  pistolul cu seria PT1993, 2 încărcătoare aferente şi 12 cartuşe calibru

9mm către agentul sef pr. R. N. , încheindu-se  proces verbal (f.37).

La data de 28.12.2012, reclamantul P. C.  a dat o declaraţie olografă  la Poliţia Staţiunii Covasna prin care a

declarat că  în timp ce  îşi executa serviciul de intervenţie pe raza oraşului Covasna  în data de 27.12.2012, orele 17:00, 

a fost sunat de tatăl său  care  i-a adus la cunoştinţă că numitul K. T. a vrut să-l lovească cu maşina în timp  ce se

deplasa pe jos pe str. Mihai Viteazu.

Atunci, reclamantul s-a enervat pentru că numitul K. T. l-ar fi agresat şi altă dată pe tatăl său, şi astfel s-a

deplasat la sediul Poliţiei Staţiunii Covasna pentru a sesiza organele de poliţie cu privire la evenimentul petrecut. Prin

declaraţia dată, reclamantul a recunoscut că în faţa ofiţerului de serviciu a făcut următoarea afirmaţie „în cazul în care 

acesta nu se linişteşte şi nu îl lasă în pace pe tatăl meu, probabil voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare”.

Reclamantul a mai declarat că această afirmaţie a făcută într-un exces de nervi, dar că niciodată nu a încercat şi

nici nu ar fi avut de gând să folosească armamentul, fiind conştient de consecinţele legii(f.35).

La data de 30 ianuarie 2013, reclamantul a dat o nouă declaraţie olografă prin care  a declarat aceleaşi aspecte în

legătură cu  cele întâmplate tatălui său  şi prin care a  recunoscut că a făcut o afirmaţie de genul „ori îl cuminţiţi

dumneavoastră, or voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare” (f.33).

La data de 7 ianuarie 2013, Poliţia Staţiunii Covasna a clasat  petiţia numitului P. C. senior pe motivul că în urma

verificărilor efectuate nu au putut  reţine elementele constitutive ale vreunei  fapte de natură penală sau

contravenţională. S-a mai reţinut că la data de 27 decembrie 2012, K. T. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare

…… pe str. Mihai Eminescu şi în momentul în care a trecut pe lângă P. C. a fost nevoit să ocolească o gură de canal. Astfel,

P. C.  a crezut că numitul K. T. a vrut să-l lovească cu autoturismul ( f.92).

În urma acestor aspecte, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna în baza referatului nr. 165.276 din 10.01.2013

a  dispus  retragerea avizului dotării cu armament de serviciu a numitului P. C. în funcţia de agent de pază la SC A.  S. 

SRL, întrucât acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin.1 lit. f din Legea nr. 295/2004, în sensul că

persoana prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor,

conform  datelor şi informaţiilor existente la organul competent . 

S-a reţinut că  la data de 27 decembrie 2012, reclamantul s-a  prezentat la  ofiţerul de serviciu de la poliţia

Staţiunii Covasna  şi a reclamat  pe fondul unei stări conflictuale că numitul K. T. a încercat să-l accidenteze cu

autoturismul proprietate personală pe tatăl său. Cu acea ocazie, reclamantul a manifestat o atitudine indignată, fiind

foarte revoltat, adresând ameninţării la adresa numitului K. T. (f.29, 30) .

La data de 18 ianuarie 2013, reclamantul a solicitat revizuirea măsurii dispuse prin  referatul  nr.

165.276/10.01.2013, însă cererea a fost soluţionată nefavorabil prin raportul  nr. 21.010. din 14.02.2013(f.31).

Tribunalul reţine că P. C. senior prin declaraţia dată  organelor de poliţie la data de 07.01.2012 (posibil dată

eronată faţă de evenimentul petrecut)  a declarat că în după amiaza zilei de 27.12.2012, în jurul orelor 16:00 s-a deplasat

pe str. Mihai Eminescu pe sensul de mers către centrul oraşului. Deodată, acesta a observat  autoturismul …………. ce se

deplasa pe sensul  de mers spre spitalul de cardiologie şi că virează stânga spre el, chiar în dreptul său, trecând la

aproximativ 1 m depărtare de el. Acesta s-a speriat şi a crezut  că în urma neînţelegerilor din trecut a vrut să dea cu

maşina peste el (f. 44). A mai declarat că nu are nici o pretenţie faţă de K. T..

Audiat, martorul T. L. a declarat că reclamantul a ridicat  tonul la ofiţerul de serviciul din cadrul Poliţiei

Staţiunii Covasna în momentul când s-a deplasat să sesizeze evenimentul în care a fost implicat tatăl său.

Martorul l-a caracterizat pe reclamant ca fiind o persoană liniştită, calmă şi că în perioada de 5 ani de când îl

cunoaşte  nu l-a văzut niciodată să fi încercat să provoace  scandal sau să fi amplificat un astfel de eveniment în cazul în

care a existat, ci din contră, a încercat să aplaneze astfel de momente (f.64).

La data de 6 ianuarie 2014, Societatea civilă profesională de psihologie “………” Sf. Gheorghe a emis avizul psihologie

nr. 14 pentru reclamantul P. C., prin care a  concluzionat că acesta este apt psihologic pentru serviciul de agent

securitate/intervenţie înarmat (f.108).

Institutul de Medicină Legală Tîrgu-Mureş prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică  nr. 612/22/A1 din 14

februarie 2014  a concluzionat  că reclamantul P.  C. nu a pus în evidenţă tulburări de personalitate, reglajul emoţional al

acestuia în condiţii de stres sau conflictuale fiind adecvat. 

Reclamantul are păstrată capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele sociale negative ale acţiunilor

sale, are capacitatea psihică de a poseda autorizaţie de port armă, dar comisia a recomandat reevaluări psihiatrice şi

psihologice periodice a acestuia pe motivul  naturii activităţii pe care o desfăşoară (f.123, 124).

În drept, tribunalul reţine că, potrivit art. 13 din Legea nr. 295/2004, persoanele fizice de cetăţenie română cu

domiciliul sau reşedinţa în România, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) pot fi autorizate, la

cerere, să procure arme letale. 

(2) Armele de apărare şi pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de persoane:

a) demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe perioada cât sunt în activitate şi după încetarea

activităţii, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, după caz, cu excepţia situaţiei în care aceştia şi-au pierdut

calitatea din motive imputabile lor.

Conform art. 14 din aceeaşi lege, autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13

alin. (2) – (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta de 18 ani;

b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de

aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor;

c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau

pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta

lege, cu excepţia cazurilor în care a intervenit amnistia sau reabilitarea;

d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, potrivit legislaţiei în

vigoare;

e) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme şi muniţii;

f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor,

conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;

g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această

activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor

letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a

pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)–(5);

i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din

motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi. 

Totodată, conform art. 28 din Legea nr. 295/2004, dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în

una dintre următoarele situaţii, respectiv nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) şi f);

Din interpretarea dispoziţiilor art. 14 reiese că pentru a dobândi calitatea de 

titular  al  unui drept de port armă trebuie îndeplinite cumulativ toate condiţiile  stipulate de legiuitor, însă

reclamantul în speţa de faţă nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor mai sus enumerate, respectiv că nu prezintă

pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală.

Este adevărat că prin raportul de expertiză  medico-legală  s-a  stabilit că reclamantul are  capacitatea psihică de

a poseda autorizaţie de port armă, dar nu  s-a dovedit  că acesta  îndeplineşte condiţia prevăzută de litera f) art. 14 din

Legea nr. 295/2004, în sensul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea

corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente; Tribunalul

reţine că ofiţerul de serviciu din cadrul Poliţiei Staţiunii Covasna, după ce a constatat comportamentul reclamantului, a

procedat imediat la anunţarea superiorilor săi cu privire la reacţiile acestuia, datorită faptului că a fost surprins de

comportamentul pe care acesta l-a avut în faţa sa şi anume de faptul că, fără a analiza succesiunea evenimentelor  descrise

de tatăl său şi fără a aştepta confirmarea sau infirmarea presupusei tentative de agresiune asupra tatălui său, a reacţionat

impulsiv în sensul că nu a manifestat nici o rezervă în folosirea armamentului din dotare împotriva unei persoane lipsite de

apărare, doar pentru a-şi face singur dreptate.

Este de menţionat că ofiţerul de serviciul prin raportul său l-a descris pe reclamant ca o persoană care s-a revoltat

şi indignat imediat ce a auzit cele întâmplate, a făcut ameninţării la adresa numitului K. T. arătând explicit că va merge

şi va folosi armamentul şi muniţia din dotare pe care o avea asupra sa împotriva aceluia.

Apărările formulate de către reclamant în sensul că starea de fapt demonstrează că nu se afla în ipoteza prev de art.

14 lit. f din actul normativ invocat mai sus, nu pot fi primite. Reclamantul a recunoscut prin  cele două declaraţii 

olografe  pe care le-a dat  organelor de poliţie că a realizat acte de ameninţare  de genul „ori îl cuminţiţi dumneavoastră,

or voi fi nevoit să folosesc armamentul din dotare”

Ba mai mult, martorul T.  L.  a declarat că reclamantul a ridicat tonul  la ofiţerul de poliţie din cadrul Poliţiei

Staţiunii Covasna când i-a cerut să ia măsuri faţă de numitul K. T. sub pretextul că merge şi va folosi  armamentul şi

muniţia din  dotare  pe care o avea asupra sa.

Faţă de această stare de fapt, dispoziţia –referatul nr. 165.276 din 10.01.2012 de  retragere a avizului dotării cu

armament de serviciu pentru reclamantul P. C. apare ca fiind legală prin prisma dispoziţiilor art.14 lit. f raportat la art.

 47 lit.f din Legea nr. 295/2004, potrivit cărui text, revocarea avizului de port şi folosire a armelor letale se dispune de

către organul competent care a acordat acest drept atunci când titularul dreptului nu mai îndeplineşte condiţiile care au

stat la baza acordării avizului datorită unor împrejurări imputabile titularului.

Aplicarea acestei prevederi legale nu este condiţionată de o hotărâre judecătorească de condamnare prin care să se

reţină că partea reclamantă prezintă pericol social ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni; este cunoscut faptul că, şi în

cazul săvârşirii unei contravenţii există pericol social, ori, în cazul de faţă, chiar dacă reclamantul nu a fost sancţionat

contravenţional sau penal pentru fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea împotriva sa a unei agresiuni folosind arma şi

muniţia letală, fapta este de natură a forma convingerea instanţei că această persoană prezintă pericol  pentru ordinea

publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, iar această informaţie rezultă chiar din datele

şi informaţiile existente la organele competente, aşa cum dispun prevederile. legale menţionate anterior, nefiind impusă

deci cerinţa ca aceste informaţii să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească, un proces verbal de contravenţie ori un alt

act cu putere sancţionatoare.

Este evident că lăsarea armamentului letal în posesia unei persoane care declară fără rezerve, chiar în faţa unui

ofiţer de poliţie că nu se poate abţine de la folosirea nelegală a acestuia, reprezintă un argument temeinic pentru a se

dispune respingerea acţiunii, măsura luată de partea pârâtă fiind temeinică şi legală.

Concluzionând sub aspectul stării de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa apreciază că dispoziţia -

referatul nr. 165.276 din 10.01.2012 de  retragere a avizului dotării  cu armament de serviciu pentru reclamantul P. C., cât

şi adresa nr. 165.276/10.01.2010 şi raportul nr. 21010/14.02.2013  emise de pârât  sunt legale şi temeinice şi, pe cale de

consecinţă, urmează  să respingă  contestaţia formulată şi modificată potrivit dispozitivului de mai jos. Reclamantul nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active , invocată prin întâmpinare de pârât. Respinge contestaţia

formulată şi modificată de reclamantul P. C., cu domiciliul în …………………., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de

Poliţie al Judeţului Covasna, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Korosi Csoma Sandor, nr.16, jud. Covasna, având ca obiect

anularea adresei nr. 165.276 din data de 10.01.2012, a referatului nr. 165.276/10.01.2012 şi a raportului nr.

21010/14.02.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.04.2014.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare