Verificare legalitate arest preventiv

Dosar nr. 1488/288/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

ÎNCHEIERE PENALA

Camera de consiliu din 18 februarie 2015

Judecător de cameră preliminară: R.B

Grefier I.M. T.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea reprezentat prin

 procuror: A.V.

Pe rol fiind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii B. O. şi M. C., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns inculpaţii, personal, arestaţi preventiv, asistaţi de apărător ales, avocat Stănculescu Victor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Avocat S.V.depune la dosar împuternicire avocaţială pentru cei doi inculpaţi.

Judecătorul de cameră preliminară permite apărătorului ales, av.St. V, să ia legătura cu inculpaţii, arestaţi preventiv.

Având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus cererea formulată de avocat  …, pentru inculpata M.C., cerere prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puţin restrictivă, la întrebarea judecătorului de cameră preliminară, inculpata, după ce s-a consultat cu avocat S. V., a arătat că renunţă la această cerere.

Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de manifestarea de voinţă a inculpatei.

Avocat S. V. depune la dosarul cauzei o declaraţie dată de către partea civilă la notar, declaraţie care se referă la prezenta cauză. Totodată, arată că la data de 29 ianuarie 2015 a solicitat reaudierea părţii civile, însă prin ordonanţa aflată la fila 105 dosar u.p., această cerere i-a fost respinsă. Alte cereri nu are de formulat.

La interpelarea instanţei referitor la modul cum a intrat în posesia declaraţiei aparţinând părţii civile, avocat St.V. răspunde că a fost contactat de partea civilă care s-a prezentat la notar împreună cu soţul ei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară pune în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită să se constate că măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi este legală şi temeinică, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor prevăzute de lege. Faţă de situaţia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi în prezent, solicită menţinerea măsurii arestării preventive. Solicită să se aibă în vedere gravitatea faptei săvârşită de inculpaţi.

Avocat S. V., având cuvântul, solicită respingerea menţinerii arestării preventive, în principal, iar în  subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar până la data când va fi audiată partea civilă. Inculpaţii în prezent sunt arestaţi preventiv. Din punct de vedere juridic infracţiunea de care aceştia sunt acuzaţi nu există. Arată că nu este prima speţă cu care s-a confruntat în care persoane vătămate/părţi civile care trăiesc astfel de momente, respectiv metoda ghicitului, încearcă, pentru „a nu da de ruşine” să spună că au fost deposedate de anumite bunuri. În declaraţia dată de partea civilă la urmărire penală spune că nu s-au exercitat violenţe asupra ei. Partea civilă de fapt a dat verigheta în schimbul ghicitului. Dacă exista infracţiunea de tâlhărie, nu lăsau probe la faţa locului. Din păcate, procurorul a făcut acuze şi la adresa sa, când a solicitat reaudierea părţii civile. Arată că, chiar partea civilă după ce a discutat şi cu soţul ei a constatat că nu aşa s-au desfăşurat lucrurile. La fila 105 dosar u.p., prin ordonanţa dată, procurorul a respins cererea de reaudiere a părţii civile şi susţine că avocatul ar fi săvârşit chiar o infracţiune.

În continuare, apărătorul inculpaţilor arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi nu mai subzistă, iar temeiuri noi nu au apărut. Arată că partea civilă s-a prezentat la notar împreună cu soţul  şi că l-a contactat. Face referire la declaraţia dată de partea civilă la notar, declaraţie prin  care aceasta arată modalitatea desfăşurării situaţiei de fapt. În situaţia în care se menţine măsura arestării preventive, dosarul aflându-se pe camera preliminară. Atunci când partea civilă se va prezenta în instanţă şi va fi întrebată de ce a dat declaraţia notarială, aceasta cu siguranţă va susţine că declaraţia notarială este conformă cu realitatea. În opinia sa inculpaţii stau în arest preventiv pentru o faptă care nu există. pentru buna desfăşurare a procesului penal această măsură poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar până la finalizarea procedurii pe cameră preliminară.

Reprezentantul parchetului, cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, având în vedere circumstanţele prezentei cauze, solicită respingerea acestei cereri. Consideră că la acest moment singura măsură care poate fi luată faţă de inculpaţi este menţinerea măsurii arestului preventiv.

Inculpata M. C., având ultimul cuvânt, arată că soţul ei este bolnav, a făcut comoţie cerebrală, are 8 copii şi doreşte să meargă acasă la aceştia pentru a-i îngriji. Nu a tâlhărit pe nimeni.

Inculpatul B.O., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârşit fapta. Regretă ce s-a întâmplat.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Constată:

La data de 16 februarie 2015 s-a înregistrat sub numărul 1488/288/2015 rechizitoriul nr.488/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor B. O., acuzat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.de art.233 cod penal şi M. C., acuzată de complicitate la comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 48 cod penal, rap. la art.233 cod penal, constând în aceea că data de 25.01.2015, în jurul orelor 15,00 inculpatul B. O., cu sprijinul moral al inculpatei M. C., i-a sustras prin violenţă părţii civile P. M. D. verigheta din aur pe care o purta pe deget, după care s-au îndepărtat, părăsind locul faptei cu autoturismul cu care cei doi inculpaţi se deplasau, condus de inculpatul B.O. La plecarea de la faţa locului, inculpata M. C. a aruncat pe geamul portierei înspre partea civilă o cârpă în care se afla o bijuterie gablonţ.

Primind dosarul, judecătorul de cameră preliminară a stabilit termen în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpaţi, constatând următoarele:

Prin încheierea penală nr.5/JDL/25.01.2015 pronunţată în dosarul nr.755/288/2015 s-a dispus în baza art.226 Cod procedură penală, art.202 Cod procedură penală, art.223 alin. 2 Cod procedură penală arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile, de la 25 ianuarie 2015 până la 25 februarie 2015 inclusiv, a inculpaţilor B. O. şi M. C..

În baza art.230 Cod procedură penală, s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.6, 7/UP/25.01.2015, care au fost puse în executare la aceeaşi dată. S-a apreciat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind luarea măsurii arestării preventive, respectiv infracţiunea presupus comisă de inculpaţi este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La analiza stării de pericol pentru ordinea publică au fost avute în vedere, pe de o parte, circumstanţele reale ale cauzei, precum şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, făcându-se referire la modalitatea în care aceştia au pus în practică rezoluţia infracţională, ajutorul moral de care a beneficiat inculpatul B. O. din partea mamei sale, inculpata M. C.,încurajând şicreând condiţiile realizării acţiunii ilicite, împrejurări care sunt semnificative în ceea ce priveşte periculozitatea inculpaţilor. 

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a analizat oportunitatea luării măsurii arestării preventive şi din perspectiva prevederilor art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţia României, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, apreciindu-se cu privire la proporţionalitatea măsurii preventive dispuse.

Se constată, totodată, că la soluţionarea propunerii de arestare preventivă au fost respectate garanţiile procesual penale, inculpaţilor fiindu-le asigurat dreptul la apărare şi fiind audiaţi în legătură cu faptele pentru care sunt cercetaţi.

 Examinând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea justifică şi impun în continuare privarea de libertate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea  rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în speţă fiind vorba de infracţiunea de tâlhărie, prev. de art.233 cod penal, respectiv complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prev.de art.48 rap.la art.233 cod penal, care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Analizând în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, se reţine că detenţia provizorie a fost justificată prin aceea că la dosar există probe care demonstrează că privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind necesară şi proporţională în raport cu gravitatea acuzaţiilor.

Condiţia impusă prin dispoziţiile art.223 alin.2 cod procedură penală, cea referitoare la limita de pedeapsă(5 ani sau mai mare) este neîndoielnic îndeplinită, infracţiunea de tâlhărie fiind pedepsită de legiuitor cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 7 ani.

Cea de-a doua condiţie cumulativă este de asemenea îndeplinită, în cauză existând probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune, în sensul art.15 cod penal. 

Astfel, datele concrete ale speţei creează rezonabilitatea săvârşirii infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii, iar modul de operare, pe drumul  public, în miezul zilei, conlucrarea celor doi în punerea în practică a planului infracţional, demonstrează o periculozitate deosebită a acestora pentru ordinea publică.

Este cel puţin discutabil modul în care apărătorul ales al inculpaţilor a intrat în posesia înscrisului autentificat de notarul public sub numărul 124 din 11 februarie 2015 intitulat « declaraţie », emanând de la partea civilă, cu atât mai mult cu cât, la interpelarea judecătorului, acesta a precizat că a fost contactat de partea civilă pe care a sfătuit-o să meargă la notar pentru a da declaraţie.

Pe de altă parte, în situaţia în care partea civilă avea de făcut precizări referitoare la faptă, se putea adresa personal organului de urmărire penală, putea depune cereri, note, drepturi de care aceasta a luat cunoştinţă, aşa cum rezultă în mod cert din procesul- verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor(fila 11 dosar u.p.).

Este astfel greu de a formula o explicaţie rezonabilă de ce partea civilă a apelat la domnul avocat Stănculescu Victor, ales de inculpaţi(de menţionat că  împuternicirea avocaţială de reprezentare este datată 29.01.2015, anterior acestui moment inculpaţii fiind asistaţi de avocaţi din oficiu şi de avocatul ales T.I.-conform împuternicirii avocaţiale nr.126563 din 27.01.2015), pentru a da o declaraţie autentificată, care a presupus şi costuri suplimentare(onorariul de 100 lei) şi nu a făcut cel mai simplu şi procedural demers, care nu implica nici cheltuieli financiare, acela de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală pentru a face, dacă acest lucru îl considera necesar, precizări cu privire la împrejurările în care s-ar fi comis presupusele fapte. 

De altfel, în cuprinsul înscrisului autentificat depus la dosar de avocatul inculpaţilor este prezentată o variantă total diferită a modului  şi împrejurărilor în care s-ar fi comis presupusa infracţiune, care nu se coroborează nici cu declaraţiile celor doi inculpaţi ori cu restul probatoriului: depoziţii martor, raport de expertiză medico-legală etc.

Astfel, în timp ce în cursul urmăririi penale, inculpatul B. O., asistat de avocatul ales, susţinea că mama sa, inculpata M. C. i-a dat părţii civile o cârpă în care aceasta şi-ar fi pus verigheta, în « declaraţia »dată la notar de P. M.-D. aceasta menţionează că a scos de pe deget verigheta pe care i-a dat-o bărbatului(inculpatului B.O.) acesta la rândul său,  i-a dat verigheta inculpatei M. C., iar după 2 minute i-ar fi întins batista, spunându-i să nu o deschidă o lună de zile, ca « să se îndeplinească ce a făcut ea ». Ulterior, ar fi constatat partea civilă, se arată în « declaraţie » că în batistă de afla un inel ce nu-i aparţinea şi care nu părea a fi din aur. Spre deosebire de varianta prezentată în « declaraţia » autentificată depusă de avocatul inculpaţilor la dosar, în declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale, asistaţi de avocaţi, aceştia vorbeau de un aşa-zis schimb de bijuterii ce ar fi avut loc între partea civilă, care ar dat verigheta din aur de pe deget, primind de la inculpata M. C. mai multe bijuterii: un lanţ, două ghiuluri şi o pereche de cercei, din aramă.

Maniera în care se încearcă de către apărare a se prezenta o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin rechizitoriu, folosind înscrisul obţinut pro causa, face să întărească convingerea unui observator obiectiv cu privire la necesitatea menţinerii măsurii preventive, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, fără riscul unor perturbări de natură să afecteze legalitatea şi loialitatea administrării probelor.

Măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi este singura aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fiind conformă principiilor constituţionale şi celor instituite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că persistenţa motivelor plauzibile de a bănui că o persoană a comis o infracţiune gravă - cum este cea de care sunt acuzaţi inculpaţii - poate justifica iniţial detenţia(cauza Vrencev contra Serbiei, Tomos c. Franţei, Haas c. Poloniei).

Se recunoaşte, în acest fel, că prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia creată de acestea în rândul publicului, anumite infracţiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin pentru un anumit timp, cu referire la natura infracţiunilor, la circumstanţele comiterii faptelor, datele ce caracterizează persoana acuzatului, stările psihice, emoţionale ale victimei.

Judecătorul, pus să decidă cu privire la detenţia provizorie a unei persoane, este obligat să ia în considerare şi posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces(cauza Scundeanu c. României), însă aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, aceasta nu reprezintă o obligaţie absolută, atâta timp cât existenţa bănuielilor verosimile furnizează un motiv suficient pentru o plasare în detenţie(cauza Mkkay c. Regatului Unit).

În speţa de faţă, raportat la considerentele expuse, măsura preventivă privativă de libertate a arestului preventiv este una rezonabilă şi întemeiată pe motive pertinente şi suficiente, judecătorul apreciind că lăsarea în libertate, sub control judiciar sau chiar în arest la domiciliu a inculpaţilor, cel puţin la acest moment procesual, ar reprezenta o evidentă încurajare a săvârşirii faptelor, atât de către aceştia, dar şi de către alte persoane, care ar percepe acest fapt ca o lipsă de fermitate a organelor judiciare, or, asemenea fenomene antisociale grave nu pot fi tratate cu toleranţă.

O altă măsură preventivă ar reprezenta o alternativă procesuală nejustificată faţă de gravitatea faptei de care inculpaţii sunt acuzaţi şi raportat la circumstanţele personale  ale acestora.

Concluzionând asupra celor expuse, judecătorul de cameră preliminară  constată, pe baza considerentelor reţinute, că temeiurile avute în vedere iniţial la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun cu necesitate privarea de libertate, drept pentru care va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpaţi, prin încheierea nr. 5/JDL din 27.01.2015,  va menţine arestarea preventivă a acestora, detenţia provizorie fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi singura măsură aptă să răspundă scopului bunei desfăşurări a procesului penal şi interesului general al societăţii.

Se va lua act de renunţarea la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpata Miclescu Claudia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.348 cod procedură penală, rap. la art.207 cod procedură penală;

Constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor dispuse prin încheierea penală nr.5/JDL/27 ianuarie 2015.

Menţine arestarea preventivă a inculpaţilor B. O., fiul lui …. şi M. C. fiica lui …….arestaţi preventiv, ambii aflaţi la CRAP VÂLCEA.

Ia act de renunţarea la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de inculpata M. C..

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în Camera de Consiliu astăzi, 18 februarie 2015.

Judecător de cameră preliminară, Grefier,

B. R.T. I. M.

Red.R.B./I.T.

Ex.6/19.02.2015

5

1

Domenii speta

Spete similare