Fond funciar

Dosar nr. 9902/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 5853

Şedinţa publică de la 21 Noiembrie 2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte: dr. DINU CAMELIA

Grefier: BĂDOIU NICOLAE

Pe rol fiind pronunţarea  cauzei civile formulate de reclamantul M. D., domiciliat în …, în contradictoriu cu pârâtul B. V., domiciliat în, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cu ocazia pronunţării, au lipsit părţile şi apărătorii acestora.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 14 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre:

?

INSTANŢA:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 9902/288/2013, reclamantul, M. D., a chemat în judecată pe pârâtul, B. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 691 mp., situat în intravilanul comunei B., satul R, jud. Vâlcea, pct.-ul Grădina Casei cu vecinătăţile…

Cererea a fost timbrată cu 126 lei taxă timbru, conform chitanţei nr. 157931/08.10.2013 (fila 34).

În motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietarul suprafeţei de 691 mp. revendicate în baza titlului de proprietate nr. 21026/17.04.2013, emis conform H.C. J. nr. 80/2013, ca urmare a contestaţiei sale înregistrate la Instituţia Prefectului judeţului Vâlcea sub nr. 1911/25.01.2013.

Mai susţine reclamantul că suprafaţa de 691 mp. este ocupată fără drept de pârât, aşa cum a rezultat în urma efectuării unei expertize topometrice în dosarul nr. 13046/288/2009 al Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Mai mult, susţine reclamantul că, în data de 03.09.2013, a mers cu un expert contabil pentru a efectua măsurătorile necesare intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, dar pârâtul s-a opus cu brutalitate accesului pe teren, refuzând să-l cedeze.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 593 şi 566 N. C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, pârâtul consideră acţiunea inadmisibilă întrucât reclamantul solicită să se pronunţe o hotărâre asupra unei chestiuni care este de competenţa executorului judecătoresc. În acest sens, se invocă sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosar nr. 6279/2006 prin care i s-a anulat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 800 mp. teren arabil, reclamantul fiind beneficiarul acesteia din totalul suprafeţei de 11,75 ha cu care fusese validat. Ulterior, reclamantului i-a fost admisă şi acţiunea în revendicare cu privire la suprafaţa reală de 519 mp. din cei suprafaţa de 800 mp. pentru care s-a constatat nulitatea titlului său de proprietate, prin sentinţa civilă nr. 6909/24.06.2010, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosar nr. 13046/288/2009.

Apreciază pârâtul că, deşi sentinţa prin care a fost admisă acţiunea în revendicare nu a fost pusă în executare de reclamant, acesta, prin acţiunea de faţă, solicită acelaşi lucru, motiv pentru care invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, în baza art. 430 C. pr. civ.

De asemenea, pârâtul invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât este bătrân şi bolnav şi nu munceşte suprafaţa de teren revendicată, ea aflându-se în posesia efectivă a altor persoane.

Totodată, susţine pârâtul că nu a fost pus în întârziere în vreun fel, potrivit dispoziţiilor art. 1522 C. civ., să elibereze suprafaţa revendicată, întrucât înscrisul prezentat de reclamant nu i-a fost comunicat. În plus, se susţine că reclamantul nu a dorit soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului conform art. 193 C. pr. civ şi art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006, motiv pentru care pârâtul invocă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâtul arată că, prin actul de schimb nr. 7418/15.10.1960, Statul Român, prin Ministerul Agriculturii, i-a luat două suprafeţe de teren, de 0,20 ha şi de 0,16 ha, iar în schimbul lor, i-a dat suprafaţa de 0,35 ha din care face parte şi suprafaţa de 800 mp. ce a făcut obiectul litigiului anterior, în cadrul dosarului nr. 6279/2006.

În acest context, susţine pârâtul că cele două suprafeţe ce i-au fost luate de Statul Român, în baza Decretului nr. 151/1950, au fost, la rândul lor, date la schimb reclamantului M. D., care le stăpâneşte în prezent, ele făcând parte din totalul de 11,75 ha. cu care a fost validat. În aceste condiţii, reclamantul este proprietarul atât al terenurilor ce au fost proprietatea pârâtului, cât şi a suprafeţei de 800 mp. ce făcea parte din suprafaţa primită în schimb. 

Pentru aceste motive, se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională (fila 41), pârâtul solicită ca, în situaţia admiterii cererii de chemare în judecată, reclamantul să fie obligat la plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii, urmare aducerii terenului  revendicat, de la starea de mlăştinos la nivelul arabil.

De asemenea, se solicită instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtului până la plata efectivă a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire a terenului revendicat şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul susţine că a încărcat cu un strat de pietriş terenul în litigiu şi, ulterior, a efectuat operaţiuni de nivelare şi încărcare a acestuia cu pământ fertil şi îngrăşământ natural.

Pârâtul invocă situaţia constructorului de bună credinţă pe terenul altuia, conform art. 494 alin.3 V. C. civ.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 50 lei taxă timbru, conform chitanţei seria C nr. 5592/23.08.2013 (fila 45).

Prin răspunsul la întâmpinare de la fila 51, reclamantul explică faptul că suprafaţa revendicată, de 691 mp. nu are legătură cu sentinţa civilă nr. 6909/24.06.2010, care a fost pusă în executare de executorul judecătoresc B. D. T. prin procesul-verbal din 30.09.2011, ci este o suprafaţa pentru care s-a emis alt titlu de proprietate, nr. 21.026/17.04.2013, motiv pentru care se solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reclamantul o apreciază neîntemeiată întrucât pârâtul a recunoscut că posedă suprafaţa revendicată atât  timp cât a încredinţat-o altor persoane să o muncească.

De asemenea, susţine reclamantul că somaţia de eliberare a terenului a fost comunicată pârâtului în data de 10.06.2013, aşa cum rezultă din recipisa poştală şi confirmarea de primire depuse la dosarul cauzei.

Referitor la actul de schimb invocat de pârât, reclamantul susţine că în considerentele sentinţei civile nr. 4274/2006 s-a reţinut că el a avut valabilitate numai în perioada existenţei C.A.P.-ului, pe de o parte, iar pe de altă parte, în calitate de moştenitor legal al fostului proprietar, i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafeţele care exced curţilor şi anexelor gospodăreşti ale celor care au avut terenurile în folosinţă în timpul cooperativizării, conform art. 24 şi art. 25 din legea nr. 18/1991.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională de la fila 64, reclamantul solicită respingerea acesteia, întrucât schimbul ce a făcut obiectul actului de schimb nr. 7418/15.10.1960, a avut loc după 11 ani şi 7 luni de la data când familia sa a fost ridicată în mod samavolnic din gospodăria proprie şi strămutată cu domiciliul obligatoriu în Piteşti, iar terenurile deţinute în proprietate au trecut în proprietatea statului, la fosta I.A.S. În acest sens, reclamantul invocă sentinţele civile nr. 4274/2006 şi nr. 8527/1993.

De asemenea, reclamantul contestă susţinerea pârâtului că deţine terenurile din punctul H., care i-au fost luate prin actul de schimb nr. 7418/15.10.1960, şi apreciază că putea să le revendice în baza Legii nr. 18/1991.

Cum terenul revendicat, la data preluării de către stat, era de categorie intravilan şi pe el se aflau o serie de anexe gospodăreşti, respectiv grajdul pentru vite, ţarul pentru oi şi o parte din curtea pentru animale, reclamantul contestă că era mlăştinos pentru a se impune investiţia pretinsă de pârât pentru fertilizare.

Totodată, reclamantul consideră că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 alin.3 C. civ. întrucât textul de lege se referă la investiţii în plantaţii şi clădiri, ceea ce pârâtul nu a făcut, iar proprietarul din perioada pretinselor lucrări,  respectiv fosta I.A.S., nu mai există.

În fine, consideră reclamantul că nu există nici o lege care să-l oblige, ca fost proprietar anterior colectivizării, să plătească celui care a folosit terenul în acea perioadă cheltuielile pentru ameliorarea şi fertilizarea solului, cum nu există nici o lege ca el să fie despăgubit pentru uzufructul terenului de care a fost deposedat pe o perioadă de peste 50 ani.

În consecinţă, apreciază reclamantul că nu se justifică nici capătul de cerere referitor la dreptul de retenţie pretins de pârât.

Excepţiile inadmisibilităţii acţiunii principale şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului au fost respinse prin încheierile din 21.02.2014  şi 25.04.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin.1 C. pr. civ., pentru motivele acolo arătate.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost unită cu fondul, conform art. 248 alin.4 C. pr. civ., întrucât pentru soluţionarea sa era necesară administrarea aceloraşi probe ca pentru finalizarea etapei cercetării procesului, respectiv administrarea probei cu  expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie cadastru prin care să se verifice dacă noul titlu de proprietate emis reclamantului în baza legii fondului funciar se suprapune cu suprafaţa pentru care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pârâtului ori cu suprafaţa de 800 mp. ce a făcut obiectul revendicării în cadrul litigiului anterior, purtat între aceleaşi părţi.

În cauză, a fost încuviinţat şi administrat următorul probatoriu: înscrisuri, interogatoriul părţilor, proba testimonială.

De asemenea, au fost ataşate dosarele nr.6279/2006 şi nr. 13046/288/2009 ale Judeătoriei Rm. Vâlcea, iar prin încheierea din 25.04.2014, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară de specialitate topografie cadastru şi agronomie cu următoarele obiective: aplicarea pe teren a actului de schimb nr.7418/15.10.1960 (fila 148 dosar 4011/2004 ataşat) şi reprezentarea pe schiţă a celor 2 terenuri preluate de la B. V. şi B. M., cu o culoare, şi a celor 2 terenuri primite de aceştia în schimb, cu o altă culoare; aplicarea pe teren a titlului de proprietate nr.1935/10.12.2003 şi reprezentarea pe schiţă a terenului de 2.200 m.p. cu altă culoare; verificarea dacă există suprapunere între titlul de proprietate nr.1935/10.12.2013 şi cele 2 terenuri primite în schimb  de soţii B. prin actul de schimb nr.7418/15.10.1960, şi reprezentarea haşurată a zonei de suprapunere; reprezentarea, distinct, pe schiţă, cu culoare diferită, a suprafeţei de 800 mp. pentru  care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate 1935/10.12.2013 potrivit sentinţei civile nr.4274/05.10.2006, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6279/2006, în funcţie şi de raportul de expertiză efectuat de expert R. S. în acelaşi dosar; aplicarea pe teren şi reproducerea pe schiţă a anexei I la raportul de expertiză efectuat de expert D. F. în dosarul nr. 13.046/288/2009 (fila 21 dosar ataşat) cu respectarea culorilor folosite de acest expert; verificarea dacă actul de schimb nr.7418/15.10.1960 ce priveşte terenurile primite în schimb de  B.V., se suprapune cu terenul reclamantului M. D. în suprafaţă de 3.576 mp. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.23/2007 şi reprezentarea distinctă a zonei de suprapunere; aplicarea pe teren a titlului de proprietate nr.21.026/17.04.2013 (fila 7 dosar) şi reprezentarea terenului de 691 m.p. cu altă culoare pe schiţă; verificarea dacă suprafaţa de 691 m.p. se include în suprafaţa revendicată de acesta în dosarul nr.13046/288/2009 pentru care a fost pronunţată sentinţa civilă nr.6909/24.06.2010, (total sau parţial), ori în suprafaţa de 800 mp. pentru care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.1935/10.12.2013; în ipoteza în care nu s-ar constată o astfel includere, verificarea dacă suprafaţa de 691 mp.  se include în suprafeţele primite în schimb de soţii B.  prin actul de schimb nr.7418/1960; reprezentarea pe o altă schiţă, cu o culoare, a terenurilor date în schimb de soţii Barbu prin actul de schimb 7418/1960 şi verificarea deţinătorului actual al celor 2 terenuri, respectiv dacă ele au fost incluse în titlul de proprietate nr.23/2007 emis reclamantului; calcularea sporului de valoare datorat  îmbunătăţirilor aduse de pârât terenului, şi contravaloarea materialelor şi preţul muncii pentru aducerea terenului mlăştinos din trecut  la cel de teren agricol în prezent, pentru a putea fi productiv, urmând a avea în vedere toate elementele aduse; verificarea în acte dacă în perioada aprilie 1960, respectiv în perioada schimburilor de teren, terenul în litigiu avea calitatea de teren mlăştinos, iar cu privire la manopera şi îmbunătăţirile aduse de pârât, expertul urma a avea în vedere calculul amortizării acestor cheltuieli prin producţiile obţinute de acesta de-a lungul anilor, care urmau a fi scăzute din suma obţinută.

Din analiza probatoriului astfel administrat, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este fiul lui M. G. (decedat în data de 12.06.1957), care, în anul 1948, a figurat al rolul agricol al satului L. din comuna B., jud. Vâlcea cu suprafaţa de 20,25 ha, din care 8,50 ha. păşune; 3,50 ha. livadă; 0,25 ha. curţi; 4,00 ha neproductiv şi 4,00 ha. arabil, precum şi suprafaţa 135,75 ha pădure (aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 228/17.02.1998 emisă de Consiliul Local B.-fila 43-dos. 4011/2004 ataşat).

Suprafaţa de 20,25 ha. a fost expropriată, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, prin H.C.J. nr. 83/64/1991, moştenitorii fostului proprietar expropriat au fost validaţi cu acţiuni pentru suprafaţa de 8,50 ha, cu 0,50 ha. în natură şi 1 ha. teren vegetaţie forestieră.

În anul 1993, reclamantul M. D. a revendicat suprafaţa de 0,50 ha., situată în punctul G. C., precum şi construcţia situată pe aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 8527/22.09.1993, pronunţată în dosar nr. 15786/1993, acţiunea în revendicare a fost admisă în parte, numai în ce priveşte imobilul construcţie compus din 6 camere şi 2 holuri, situat în comuna B., sat R., jud. Vâlcea, care se afla în posesia Dispensarului Veterinar B.

Capătul de cerere privind revendicarea terenului în suprafaţă de 0,50 ha, formulat în contradictoriu cu pârâţii posesori, N. E., B. V. şi G. N. a fost respins.

În motivarea sentinţei civile nr.8527/22.09.1993 (filele 130-132 dosar ataşat nr. 4011/2004) s-a reţinut că imobilele revendicate au fost proprietatea autorului reclamantului, care, într-o noapte din anul 1949, împreună cu întreaga sa familie, a fost ridicat de autorităţile locale şi mutat în oraşul Piteşti, locuinţa fiind preluată de Primărie, la momentul revendicării fiind sediul Dispensarului Veterinar întrucât, în anul 1968, construcţia a fost preluată de la Consiliul Popular B. de Inspectoratul Sanitar-Veterinar Vâlcea. Începând cu data de 01.07.1990, când Direcţia Sanitară Veterinară Vâlcea a căpătat personalitate juridică, construcţia a fost preluată pe bază de protocol de această instituţie.

Întrucât, din verificările instanţei la Arhivele Statului, a rezultat că autorul reclamantului nu figura printre persoanele cărora li s-au naţionalizat bunurile în baza Decretului nr. 83/1949, s-a reţinut caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului a locuinţei autorului reclamantului raportat la dispoziţiile art. 12 ale Constituţiei din 1952. Pe cale de consecinţă, nu s-a dat eficienţă nici Decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966, apreciate, deopotrivă, ca neconstituţionale, raportat la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi inferioare ca forţă juridică dispoziţiilor art. 480 din V. C. civ.

Cu privire la terenul de 0,50 ha., acţiunea în revendicare a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a obţinut validarea în natură prin HCJ nr. 83/64/1991, în baza Legii nr. 18/1991, astfel că trebuia urmată procedura legii speciale în sensul efectuării punerii în posesie.

Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea recursului.

Ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 8527/22.09.1993, reclamantul a formulat la Comisia locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. două cereri de punere în posesie (filele 22-26 din dos. ataşat nr.4011/2004) pentru suprafaţa de 5.000 m.p., considerând că cei trei pârâţi din dosarul nr. 15786/1993 stăpâneau fără drept suprafaţa revendicată, potrivit statuărilor din sentinţa civilă nr. 8527/22.09.-1993, chiar dacă ele se refereau numai imobilul construcţie. De fiecare dată, reclamantul a invocat art. 24 din Legea nr. 18/1991.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 169/1997, reclamantul a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 121/15.01.1998 de la filele 18-19 din dosarul ataşat nr. 4011/2004), în sensul  reconstituirii în natură a suprafeţei de 8,5 ha. pentru care se atribuiseră acţiuni în baza Legii nr. 18/1991 prin HCJ nr. 83/64/24.10.1991, a suprafeţei de 11,75 ha teren agricol, ce constituia diferenţa până la totalul suprafeţei de 20,25 ha. de care autorul a fost deposedat şi a suprafeţei de 30 ha. pădure, din totalul de 137 ha deţinute de autor în proprietate anterior etatizării.

În completarea cererii nr. 121/15.01.1998, reclamantul a formulat cererea nr. 47/09.03.2000 (fila 20 din dosarul nr. 4011/2004 ataşat) solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de cca. 500 mp. la Est de Postul de Poliţie, suprafaţa de cca. 4.500 mp. din terenul ocupat de numiţii N. E., B. V. şi G. N. şi suprafeţele din extravilan situate în lunca Oltului, pe drumul de centură, punctul B.

Practic, prin această ultimă cerere, reclamantul a precizat amplasamentele terenurilor din alcătuirea suprafeţei de 20,25 ha. pe care autorul său a deţinut-o înainte de deposedare.

Prin HCJ nr. 9944/01.11.2001 (fila 37 dosar ataşat nr. 4011/2004), reclamantul a fost validat cu suprafaţa de 11,75 ha pe anexa 39 (fila 38 dosar ataşat), pentru suprafaţa de 11,75 ha, reprezentând diferenţa între suprafaţa validată în baza Legii nr. 18/1991 şi cea deţinută în proprietate de autorul reclamantului, pentru acordarea de despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri de validare, reclamantul a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin HCJ nr. 1100/29.01.2004.

Împotriva HCJ nr. 1100/29.01.2004, reclamantul a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 4011/20014. Prin cererea de la fila 41 din acest dosar, reclamantul a solicitat a solicitat şi punerea în posesie asupra terenului în suprafaţă de 1.200 mp. intravilan, situat la est de Postul de Poliţie B; asupra terenului de 3.800 mp. agricol, situat în punctul Grădina Casei şi asupra terenului în suprafaţă de 11,25 ha. din punctul B.

Dintre toate aceste terenuri, în litigiul de faţă interesează situaţia juridică a terenului din punctul G. C., întrucât din acesta face parte suprafaţa de 691 mp. revendicată.

Prin raportul de expertiză, efectuat în dosarul nr. 4011/2004  şi completat de expert R. S. A. (filele 102-110),  a fost identificat terenul din punctul G. C. şi reprezentat cu contur roşu în anexa 3, expertul vorbind despre el ca fiind terenul din spatele casei (cea care a fost restituită reclamantului prin sentinţa civilă nr.8527/22.09.1993),

Din totalul suprafeţei identificate, expertul a constatat că  N. E. şi N. M.  deţineau suprafaţa de 3.312 mp. reconstituită potrivit titlului de proprietate nr. 332/28781/02.11.1994, tarlaua nr. 2, parcelele 24/78 şi 24/79 întrucât cumpăraseră, în anul 1959, de la T. G., care, la rândul său, îl primise în schimb pentru suprafaţa de 0,50 ha. din punctul P. cu care fusese împroprietărit în baza actului de proprietate de la fila 112dosar ataşat.

De asemenea, s-a constatat că B. V. deţinea actul de schimb nr. 7418/15.10.1960, potrivit căruia a predat două terenuri în punctul H. şi P. lui D, de 0,16 ha, respectiv 0,20 ha, din localitatea B. şi a primit suprafaţa de 0,36 ha în localitatea L., comuna B., cu vecinătăţile….

În fine, s-a constatat că moştenitorii numitului G. N. ocupau din terenul fosta proprietate a autorului reclamantului, suprafaţa de 944 mp., în baza titlului de proprietate nr. 270/1994.

Raportat la aceste constatări, reclamantul, tot în cadrul dosarului nr. 4011/2004, a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 332/28781/02.11.1994 emis pentru N. E. pentru suprafaţa de 3.312 mp. (din care 882 mp. curte şi construcţii şi 2430 mp. arabil), a titlului de proprietate nr. 1935/2003, emis pe numele lui B. V. pentru suprafaţa de 0,22 ha. şi a titlului de proprietate nr. 270/1994 emis pe numele lui G. N. pentru suprafaţa de 944 mp.

Se reţine, ca prim aspect că, deşi pârâtul B. V. a prezentat expertului, în cadrul dosarului nr. 4011/2004, actul de schimb, reclamantul a ales să solicite constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1935/10.12.2003, emis pentru o suprafaţă mai mică decât suprafaţa primită în schimb, de 2.200 mp., aspect asupra căruia urmează a se reveni în considerentele ce urmează.

Revenindu-se la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 4011/2004, care a primit numărul 6279/2006 în rejudecare, trebuie menţionat că, prin sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006, Judecătoria Rm. Vâlcea, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 2592/16.11.2006, acţiunea reclamantului M. D. a fost admisă în parte, în sensul că a fost anulată în parte HCJ nr. 1100/2004.

De asemenea, titlurile de proprietate atacate de reclamant au fost anulate în parte, respectiv titlul de proprietate nr. 332/28781/1994, emis pe numele pârâtei N. E., pentru suprafaţa de 1.830 mp. din punctul G. C.; titlul de proprietate nr. 1935/2003, emis pârâtului B. V., pentru suprafaţa de 800 mp. arabil din punctul G. C.; titlul de proprietate nr. 270/14163, emis pe numele lui G. N., pentru suprafaţa de 944 mp. din punctul G. C.

Prin aceeaşi hotărâre Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 B. a fost obligată să-l pună în posesie pe reclamant şi să înainteze Comisiei Judeţene documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate pentru totalul de 3.574 mp. în punctul G. C. (adică suma suprafeţelor cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise pârâţilor).

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Rm. Vâlcea a reţinut în considerente, referitor la terenul din punctul G. C., că, în baza Legii nr. 18/1991, reclamantul a fost validat, în natură, dar nu a fost pus în posesie.

Constatând că reclamantul a solicitat din nou reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 11,25 ha teren şi punerea în posesie pentru suprafaţa de 0,50 ha., iar prin hotărârea atacată cu plângere s-a menţinut soluţia administrativă de validare pentru despăgubiri, cu precizarea că suprafaţa de 0,50 ha. validată iniţial în natură, era, de fapt, inclusă în suprafaţa de 11,25 ha, în prezenţa titlurilor de proprietate emise pârâţilor, instanţa a văzut incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 18/1991, luând în considerare o adeverinţă a Consiliului Local al Comunei B. din 31.08.1993 prin care se susţinea că terenul în suprafaţă de 5.000 mp. se afla de la data de 01.01.1990 în patrimoniul CAP, ca urmare a schimburilor care au avut loc între fostul IAS şi CAP.

Drept consecinţă, instanţa, prin aceeaşi hotărâre, a concluzionat că cei trei pârâţi, N. E., B. V. şi G. N. au primit suprafeţele (constatate de expert ca fiind stăpânite din fosta proprietate a autorului reclamantului), în folosinţă, de la CAP, în calitatea lor de cooperatori, astfel că ele revin de drept în proprietatea fostului proprietar. 

În continuare, în aceleaşi considerente s-a reţinut că: ,,Celor trei pârâţi, respectiv N. E., B. V. şi G. N., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor solicitate ca urmare a unor acte de schimb care au avut loc între diferiţi cetăţeni, terenurile primite în proprietate fiind cele pe care le-au avut în folosinţă în perioada existenţei CAP sau care au fost date în vederea construirii de locuinţe.”

Drept consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia terenurile situate în intravilanul localităţilor care au fost atribuite de Cooperativele Agricole de Producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcu din terenurile preluate în orice mod de foştii proprietari.

Aşadar, titlurile de proprietate au fost anulate în limita suprafeţelor care excedau curţilor şi construcţiilor pârâţilor.

Sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006 a rămas irevocabilă prin anularea ca tardiv a recursului formulat de pârâţi, conform deciziei nr. 134/R/MIF/26.01.2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 7001/90/2006.

Dincolo de contradicţiile dintre situaţiile de fapt reţinute (darea în folosinţă de fostul C.A.P. a terenului ca lot ajutor pârâţilor şi atribuirea tot pârâţilor pentru construirea de locuinţă), trebuie remarcat că, prin sentinţa mai sus menţionată nu s-a constatat nulitatea absolută a actului de schimb nr. 7418/15.10.1960, deţinut de pârâtul B. V., acesta producându-şi în continuare efectele. Pe de altă parte, actul de schimb invocat atestă faptul că pârâtul B. V. a stăpânit terenul în suprafaţă de 0,36 ha încă din anul 1960, ceea ce contrazice relatările Consiliului Local B. din adresa emisă în data de 31.08.1993 pe care s-a întemeiat soluţia amintită, întrucât actul de schimb a transferat în proprietatea privată a pârâtului B.V. a suprafeţei în discuţie, deci era exclus ca, la data de 01.01.1990 ea să mai fi fost în patrimoniul C.A.P.-ului. şi să fi fost dată ca lot ajutător.

De asemenea, suprafeţele în vederea construirii de locuinţe erau date cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite în baza art. 6 din statutul C.A.P., cu plată, nu prin acte de schimb, ceea ce nimeni nu a invocat în litigiul anterior.

În fine, urmare  a sentinţei civile nr. 4274/05.10.2006,  reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr. 23/03.05.2007 pentru suprafaţa totală de 11,7499 mp., din care suprafaţa de 3.574 mp. în punctul G. C., alcătuită din parcelele: 24/79, în suprafaţă de 1830 mp. cu vecinătăţile:…; 24/81 în suprafaţă de 800 mp. cu vecinătăţile…; 179/88 în suprafaţă de 944 cu vecinătăţile…

În baza titlului de proprietate nr. 23/03.05.2007, reclamantul a chemat din nou în judecată pe pârâţii, B. V., G. E. şi G. N. revendicând de la aceştia suprafaţa de 1744 mp. ( 800 mp + 944 mp.)

Prin sentinţa civilă nr. 6909/24.06.2010, pronunţată în dosar nr.13046/288/2009,  acţiunea în revendicare a fost admisă în parte, în sensul că pârâtul B. V. a fost obligat să-i respecte reclamantului proprietatea asupra suprafeţei de 519 mp., teren colorat maro în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert D. M. F., cu vecinătăţile…, situat în tarlaua 2 , parcela 24/81, iar pârâţii G. E. şi G. N. N. au fost obligaţi să-i respecte reclamantului proprietatea asupra suprafeţei de 944 mp. teren colorat  verde şi galben în planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert D. M. F., cu  vecinătăţile…, situată în tarlaua 2 parcela 179/88.

Rezultă din motivarea sentinţei civile nr. 6909/24.06.2010 că acţiunea în revendicare a fost admisă exclusiv pentru motivul că reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr. 23/03.05.2007, în timp ce pârâţilor li s-au anulat titlurile de proprietate emise anterior, în limitele suprafeţelor revendicate, prin sentinţa civilă nr. 4274/2006, astfel că numai reclamantul a dovedit calitate de proprietar.

În ce priveşte suprafaţa de 800 mp. revendicată de la pârâtul B. V., acţiunea a fost admisă numai în limita suprafeţei de 519 mp, întrucât diferenţa de suprafaţă, de 276 mp. era stăpânită chiar de reclamant.

Deci, acţiunea în revendicare nu a fost soluţionată prin metoda comparării titlului de proprietate emis reclamantului cu actul de schimb deţinut de pârâtul B. V., deşi acesta din urmă nu a fost constatat nul prin sentinţa civilă nr. 4274/2006, ci prin metoda identificării persoanei care deţine titlul de proprietate în baza legii fondului funciar.

Deşi terenul primit de pârâtul B. V. prin actul de schimb nr. 7418/15.10.1960 avea suprafaţa de 3.600 mp., expertul D. M. F. a reprezentat pe schiţa anexă, cu contur albastru suprafaţa de 4.037 mp, alcătuită din S1 de 600 mp., S7 de 355 mp., S 6 de 519 mp şi S5 de 2091 mp, din care pârâtul a vândut fiului său, B. F. D, suprafaţa de 500 mp, măsurată  ca având 472 m.p. (S6).

De asemenea, acelaşi expert a reprezentat pe schiţa anexă la raportul de expertiză, colorat portocaliu, suprafaţa pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 1935/2003, anulat parţial în litigiul anterior, astfel cum a rezultat din măsurători, de 2091 mp.-S 5.

În fine, expertul a constatat că pârâţii G. deţineau teren în acelaşi punct întrucât pârâtul B. V. le vânduse o parte din suprafaţa deţinută în baza actului de schimb, respectiv 600 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2973/1973 (S1 colorat galben) şi 358 mp., prin înscris sub semnătură privată  (355 mp. din măsurători-S7 colorat verde).

Titlul de proprietate emis reclamantului includea suprafeţele S1 de 600 mp. stăpânit de G, S2 de 519 mp, stăpânit de B.V., S3 stăpânită chiar de reclamant, S4 de 1825 mp, stăpânit tot de reclamant şi S7 de 600 mp stăpânit de G.

Rezultă că,  suprafaţa de 800 mp., revendicată de la pârâtul B.V. în litigiul anterior, se identifică cu suprapunerea generată de titlul de proprietate nr. 23/03.05.2007, emis reclamantului atât asupra actului de schimb nr. 7418/15.10.1960, cât şi asupra titlului de proprietate nr. 1935/10.12.2003, emis pârâtului pentru suprafaţa de 2.200 mp., inclusă în suprafaţa actului de schimb.

Cu toate că, pe calea procedurală specială a plângerii împotriva hotărârii de validare cu despăgubiri a terenului în suprafaţă de 0,50 ha. din punctul G. C., exercitată în baza art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, reclamantul a obţinut, prin sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006, reconstituirea dreptului de proprietate în natură doar pentru suprafaţa de 3.574 m.p., pentru care, de altfel, s-a şi emis titlul de proprietate nr. 23/03.05.2007, acesta a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 1614/08.03.2012, asupra suprafeţei suplimentare de 691 mp., cu vecinătăţile: la N-rest proprietate reclamant şi B. F.; la S-M. E. şi S. V.; la E-B. F. şi la V- B. F. şi drum de acces (fila 91) cu justificarea că, prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 13046/288/2009, când expertul a reprezentat grafic terenul de 2.200 mp. pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1935/10.12.2003, pârâtul B. V. stăpânea, în fapt suprafaţa de 2091 mp.(cea colorată portocaliu) deci mai mult cu 691 mp., faţă decât trebuia să stăpânească după anularea parţială a titlului de proprietate prin sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006.

Prin HCJ nr. 80/27.02.2013, reclamantul a fost validat în natură cu suprafaţa de 691 mp., astfel cum se identifică în planul de amplasament de la fila 122, după care a fost emis procesul-verbal de punere în posesie (fila 169) şi titlul de proprietate nr. 21026/17.04.2013 (fila 7) pe care se întemeiază prezenta cerere de revendicare.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F. O., s-a verificat dacă noul titlu de proprietate se suprapune cu vechiul titlu de proprietate, emis în urma pronunţării sentinţei civile nr. 4274/05.10.2006.

Expertul a concluzionat  că suprafaţa s 7,  ce face obiectul prezentei acţiuni în revendicare nu se include în suprafaţa revendicată de acelaşi reclamant împotriva pârâtului B. V. în dosarul nr. 13046/288/2009, ci se include în diferenţa de suprafaţă rămasă pârâtului după anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1935/10.12.2003, care la rândul său, se include în suprafaţa actului de schimb.

În aceste condiţii, nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi între acţiunea de faţă şi cea care a făcut obiectul dosarului nr. 13046/288/2006, în speţă fiind vorba despre  alt obiect, respectiv altă suprafaţă decât cea revendicată în litigiul anterior.

De asemenea, nu există identitate între acţiunea de faţă şi cea care a format dosarul nr.6279/2006, tot pentru lipsa identităţii de obiect, întrucât litigiul anterior se referea la plângerea împotriva hotărârii de validare, exercitată în baza art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, precum şi la constatarea nulităţii titlurilor de proprietate emise persoanelor terţe, deţinătoare a unor suprafeţe din suprafaţa supusă reconstituirii dreptului de proprietate, iar nu revendicarea respectivei suprafeţe ori a unei părţi din aceasta. Drept consecinţă, urmează a se respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Cu toate acestea, se reţine că sentinţa civilă nr. 4274/05.10.2006 are putere de lucru judecat împotriva reclamantului cu privire la întinderea dreptului la reconstituirea în natură în punctul Grădina Casei, respectiv numai pentru suprafaţa de 3.574 mp., pentru cât s-a şi constatat nulitatea titlurilor de proprietate emiselor terţelor persoane deţinătoare, pârâte în respectivul proces. Aceasta înseamnă că reclamantul nu mai avea dreptul de a pretinde Comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991, reconstituirea în natură, pe vechiul amplasament, pentru suprafeţe suplimentare celei de 3.574 mp., iar Comisiile, prin emiterea actelor de reconstituire, în urma cererii din 1614/08.03.2012, respectiv a HCJ nr. 80/27.02.2013, a procesului-verbal de punere în posesie (fila 169) şi a titlului de proprietate nr. 21026/17.04.2013 (fila 7), a încălcat dispoziţiile sentinţei nr. 4274/05.10.2006, acordând mai mult decât instanţa de judecată însăşi a dat.

Din acest motiv, instanţa a invocat, din oficiu, şi a pus în discuţia părţilor nulitatea actelor de reconstituire a dreptului  de proprietate pentru suprafaţa revendicată, de 691 mp.

Invocarea nulităţii actului juridic pe cale de excepţie, când instanţa este obligată să o invoce ex officio potrivit art. 1247 alin.3 N. C. civ., nu dă dreptul instanţei să pronunţe nulitatea respectivului act în dispozitiv atât timp cât în cadrul litigiului nu a existat o cerere expresă în acest sens, întrucât s-ar încălca principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 şi art. 22 C. pr. civ, în sensul de extra petita. În acest condiţii, instanţa se rezumă doar la respingerea cererii care se întemeiază pe un astfel de act juridic (actele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 691 mp., în speţă), ca fiind neîntemeiată atât timp cât pretenţia dedusă judecăţii are la bază un act care nu poate produce efectele juridice specifice întrucât a fost emis cu încălcarea normelor imperative pentru emiterea valabilă.

Altfel spus, titlul de proprietate emis suplimentar faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 4274/05.10.2006, nu îi poate conferi  reclamantului calitatea de proprietar ca temei al acţiunii în revendicare, astfel că pârâtul justifică deţinerea terenului revendicat în baza actului de schimb a cărui nulitate nu a fost solicitată niciodată, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanţa nu a identificat elemente de nulitate  pe care să le invoce din oficiu.

Cu prilejul cercetării actului de schimb, în prezentul litigiu, s-a lămurit deţinerea de către pârâtul B. V. a două titluri de proprietate pentru acelaşi teren, respectiv atât actul de schimb cât şi titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, ceea ce la un cu totul alt regim juridic al suprafeţei în litigiu faţă de cel stabilit prin hotărârile judecătoreşti anterioare.

În acest sens, prin răspunsul la interogatoriu de la fila 125, pârâtul B. V. a explicat că, deşi deţinea actul de schimb din anul 1960, pentru suprafaţa de 3.600 mp., a solicitat comisiilor de aplicare a legii fondului funciar şi emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2.200 mp întrucât nu a mai rămas cu toată suprafaţa de 3.600 mp în urma vânzărilor către fiul său a suprafeţei de 500 mp. şi către familia G. a suprafeţei de 990 mp.

Cum  terenul primit în schimb de pârât nu era în patrimoniul CAP-ului, la data de 01.01.1990 şi nici în administrarea unei unităţi de stat, el nu putea face obiectul reconstituirilor dreptului de proprietate nici în favoarea deţinătorului şi nici în favoarea terţelor persoane pentru simplul motiv că el nu se afla la dispoziţia comisiilor de fond funciar pentru a dispune de el. În aceste condiţii, întreg titlul de proprietate nr. 1395/2003 era lovit de nulitate, pârâtul păstrând, în continuare calitatea de proprietar asupra terenului în baza actului de schimb.

Legea nr.18/1991 a fost adoptată în scopul reparării efectelor păgubitoare ale orânduirii comuniste asupra unei anumite categorii de persoane, dar aceasta nu a însemnat o repunere în situaţia anterioară în integralitate ci o reparaţie echitabilă, care implică modalităţi diferite de reparare, fie prin reconstituirea dreptului de proprietate în natură, fie prin despăgubiri. La rândul său, reconstituirea dreptului de proprietate în natură nu a fost obligatoriu să fi fost realizată pe vechiul amplasament.

Această concluzie se desprinde din dispoziţiile art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991, conform cărora : ,,Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor.”

De asemenea, Legea nr.18/1991 a menţinut actele de schimb realizate cu privire la terenurile preluate de stat de la foştii proprietari, concluzie desprinsă din dispoziţiile art.16 alin.1 din Legea nr.18/1991: ,, În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producţie au fost comasate şi terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceştia nu au preluat în compensaţie alte terenuri, la cererea lor sau a moştenitorilor, ei vor fi repuşi în proprietate şi li se vor restitui suprafeţele în cotă echivalentă, în cadrul unor sole stabilite de comisie.  Dispoziţiile art. 13 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.”

Deci, pârâtul B. V. avea dreptul de a fi repus în proprietate asupra terenurilor date în schimb şi comasate numai dacă nu primea în schimb nimic.

Or, situaţia de fapt dedusă judecăţii fiind contrară ipotezei legale invocate, este evident că pârâtul avea toată îndrituirea a se încrede în îndreptăţirea de a se considera proprietarul suprafeţei de 0,36 ha din punctul grădina casei primită în schimb.

Rezultă că legislaţia în materia fondului funciar a fost elaborată astfel încât să asigure o reparaţie echitabilă persoanelor îndreptăţite, fără a aduce atinge drepturilor dobândite  legal de terţe persoane în perioada regimului comunist pentru a se asigura proporţionalitatea între interesele individuale ale celor îndrituiţi la reconstituirea dreptului de proprietate şi interesul general referitor la securitatea juridică, care, la rândul său este legată de principiul preeminenţei dreptului. 

Din perspectiva jurisprudenţei CEDO, trebuie amintit, în acest context, că, în cauza Bălaşa contra României, Curtea a considerat eliberarea unui titlu de proprietate  pentru un teren în posesia căruia s-a aflat titularul şi pe care l-a exploatat în mod direct sau indirect timp de peste nouă ani, a reprezentat garanţia de a putea păstra posesia efectivă asupra terenului şi de a bucura de acesta.

Mutatis mutandis, încheierea actului de schimb cu statul Român, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data respectivă, a însemnat pentru pârât acea garanţie de a putea păstra posesia efectivă asupra terenului şi de a se bucura de acesta.

Drept consecinţă, se reţine că pârâtul este cel care a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, astfel că acţiunea principală va fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca efect al respingerii acţiunii principale, cererea reconvenţională a rămas fără obiect, sub aspectul ambelor capete de cerere.

Cheltuielile de judecată vor fi suportate de părţi potrivit art. 453 alin.1 C. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată;

Respinge acţiunea principală formulată de reclamantul M. D., domiciliat …, în contradictoriu cu pârâtul BARBU VICTOR, domiciliat în…,  ca neîntemeiată;

Respinge cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect;

Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei, faţă de pârât;

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. Vâlcea;

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.11.2014.

Preşedinte,

Dinu Camelia

Grefier,

Bădoiu Nicolae

1

Domenii speta

Spete similare