Neîndeplinirea condiţiilor pentru a uzucapa. Posesie întreruptă şi neexercitată ulterior sub nume de proprietar

Asupra recursului civil de faţă constată că:

Prin Sentinţa civilă nr. 1/2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a admis excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C., S. A., S. G.  în calitate de succesori ai fostului  proprietar tabular G. C. I.  decedat în 1997.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele P. M. şi F. R. P.  împotriva  pârâților  M. C., S. A. , S. G. (decedat), B. S. şi B. P.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond reţine:

Referitor la excepţia  lipsei calităţii  procesuale pasive a pârâţilor  M. C., S. A. şi S. G.  instanţa o va admite pentru următoarele considerente :

Asupra imobilului înscris în CF 10 ( CF vechi 40) nr. top 4/1 este înscris dreptul de proprietate al pârâților B. S. şi B. P.

Pârâţii S. A. şi S. G. nu sunt titulari ai dreptului de proprietate pentru ca uzucapiunea invocată să producă efecte faţă de patrimoniul acestora atâta vreme cât titlu cu care acest teren a fost transmis fam. B. (B.S. şi B.P.) nu a fost atacat.

Iar, în măsura în care încheierea de intabulare prin care a fost înscrisă transcrierea dreptului de proprietate către familia B. nu este desfiinţată, acţiunea prezentă nu poate produce nici un efect juridic în patrimoniul pârâţilor.

Pe fond, din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Situaţia faptică dedusă judecăţii vizează solicitarea reclamatelor de a se constata că antecesorul acestora P. M. decedat în 18.06.2009 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 10, CF vechi 40, nr. top 4/1 A+1 nr. cadastral 10 fânaţ, ca efect al uzucapiunii.

Pentru a opera uzucapiunea conform art.1847 C.civ.”… se cerere o posesiune continuă. neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar…”.

Ori chiar din stare de fapt prezentată de reclamante rezultă, fără urmă de dubiu neîndeplinirea acestor calităţii ale posesiei  pentru a putea fi considerată  o posesie utilă  şi aptă să ducă  la  dobândirea  dreptului de proprietate  fapt confirmat şi de declaraţia martorilor  M.  I. (f.61), S. G. (f.62) R. A. (f.66) şi C. T. (f.67) audiaţi în cauză.

S-a arătat, în acţiune că în anul 1984 terenul din litigiu a fost preluat de IAS Sibiu, iar în anul 1990 a fost revocată Decizia preluare şi terenul predat antecesorului reclamantelor,astfel că în perioada 1984-1990 nu a existat o exercitare a posesiei de către autorul reclamantelor, astfel condiţia continuităţii nu este îndeplinită.

Prin decizia de preluare a terenului  emisă în anul 1984, posesia a fost întreruptă, iar orice posesie exercitată  ulterior nu a mai fost exercitată sub nume de proprietar, fapt susţinut şi de cererile depuse de antecesorul reclamantelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul L18/1991.

Așa fiind şi cum antecesorul reclamantelor nu a îndeplinit toate cerinţele legale, pentru a uzucapa, acţiunea se privește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă.

Împotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat recurs în termen, motivat, legal timbrat solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se reţine că instanţa de fond a „comis” trei erori care au condus la soluţia adoptată şi anume:

1.nu a analizat sub toate aspectele  nici acţiunea introductivă şi nici apărările opuse de cele două categorii de pârâţi, ci doar s-a mulţumit să preia o „secvenţă” din evoluţia unei realităţi complexe care a generat raporturile dintre părţi;

2.terenul în litigiu nu a fost preluat de IAS în anul 1984 cum greşit s-a reţinut;

3.Chiar dacă preluarea abuzivă ar fi întrerupt cursul prescripţiei cum greşit pretinde instanţa – este de notorietate situaţia terenurilor preluate abuziv de CAP – fără ca această preluare să aibă vreo repercusiune  faţă de cursul unei eventuale prescripţii aptă de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar termenul s-ar fi împlinit în mai 2010, cu mult înainte ca descendenţii proprietarilor tabulari să dezbată succesiunea şi să înstrăineze fraudulos imobilul.

În fine recurentele arată  că şi în prezent sunt în posesia imobilului.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a celor două categorii de pârâţi se arată că aceştia justifică calitatea în considerarea a două împrejurări diferite.

În fine recurentele fac o prezentare amplă a problemei de drept dedusă judecăţii şi a modului de calcul al termenelor legale pentru uzucapiune.

În drept se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă.

Intimaţii prin întâmpinarea depusă la f. 32-33 dosar solicită respingerea recursului cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât motivele de recurs sunt doar enunţate, dezvoltarea acestora nefiind altceva decât schimbarea motivelor din acţiunea introductivă.

Instanţa de fond, se  arată în continuare, a analizat acţiunea şi apărările formulate reţinând că nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii – respectiv cele privind posesia prev. de art. 1847 Cod civil.

Mai mult de atât instanţa a cercetat condiţiile prescripţiei achizitive raportat la cererea formulată şi la termenul arătat în cerere, noua prescripţie începută în anul 1990 nu a fost invocată în faţa instanței de fond şi apare ca o cerere nouă formulată direct în recurs.

În fine intimaţii arată că recurentele nu critică soluţia instanţei privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, soluţie corectă având în vedere că proprietarii tabulari înscrişi în C.F. sunt pârâţii B. S. şi B. P., iar faţă de aceştia nu a fost formulată nici o cerere privind atacarea titlului prin care aceştia şi-au dobândit dreptul de proprietate.

Analizând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate şi în condiţiile art. 3041 Cod procedură civilă Tribunalul constată ca nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost investit la 11 ianuarie 2013 cu o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către antecesorul reclamantelor – prin uzucapiune.

În drept se invocă art. 28 din Dec. –L.115/1938.

Dispoziţiile art. 28 din Decretul Lege 115/1938 invocat de reclamante prevede că posesorul unui bun imobil care l-a posedat în condiţiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară poate cere întabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.

Pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, condiţiile cerute de textul de lege prezentat sunt:

1.Titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat;

2.Uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular;

3.Posesia să fie utilă, indiferent de buna credinţă sau reaua credinţă a posesorilor.

Analizând condiţiile enunţate raportat la probatoriul administrat în cauză rezultă că proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu înscris în C.F. 10 sunt B. S. şi B. P. a căror titlu de proprietate nu a fost contestat.

În atare situaţie în mod corect instanţa de fond admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S. A. şi S. G.

Asupra celei de a doua condiţie şi anume „posesia utilă” în mod corect se reţine că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1847 Cod civil – posesia fiind întreruptă în perioada 1984 – 1990 – împrejurare necontestată de reclamante.

Faţă de stare de fapt enunţată motivele invocate de recurente în sensul lipsei de analiză a acţiunii formulate sub toate aspectele ori a lipsei de analiză a probatoriului administrat nu pot fi reţinute fiind doar simple afirmaţii ce vin în contradicţie cu situaţia juridică a imobilului din litigiu şi nu în ultimul rând cu probatoriul administrat.

Dealtfel, recurentele – în motivarea amplă a căii de atac declarată – nu aduc nici o critică asupra hotărârii primei instanţe ci reiterează aceiaşi stare de fapt  supusă judicios analizei de către prima instanţă.

Pentru considerentele expuse constatând că instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cazului de speţă, în condiţiile art. 312 (1) Cod procedură civilă recursul astfel cum a fost formulat va fi respins.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare