Clauze compromisorii

Dosar nr. 3100/90/2014

SECŢIA I CIVILA

Sentinţa civila nr. 688 19 mai 2015

Clauze compromisorii

Dacă părţile au stabilit ca litigiile dintre ele sa fie soluţionate pe calea arbitrajului, prin inserarea unei clauze compromisorii in Contractul Cadru, fiind exclusă competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun in favoarea instanţei arbitrale, rezultă că părţile au optat pentru arbitrajul instituţionalizat, fiind suficientă astfel referirea la instituţia care organizează arbitrajul , în speţă Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, România .

Potrivit art.554 alin.1 Cod.pr.civ ,,Instan?a judecătorească,  sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o conven?ie arbitrală, î?i va verifica propria competen?ă ?i se va declara necompetentă numai dacă păr?ile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând conven?ia arbitrală. În acest caz, instan?a î?i va declina competen?a în favoarea organiza?iei sau institu?iei pe lângă care func?ionează arbitrajul institu?ionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instan?a va respinge cererea ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,,.

Faţă de împrejurarea că părţile procesului nu au optat pentru un arbitraj ad-hoc (situaţie în care se impunea respingerea cererii ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti), ci pentru arbitrajul instituţionalizat, tribunalul, constatând necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, a dispus  declinarea competenţei de soluţionare a litigiului, în favoarea Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, România..

La data de 19 septembrie 2015, creditoarea Oltchim SA a chemat în judecată pe debitoarea SC B.SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din urmă la plata sumelor de 122.022,34 Euro reprezentând marfă livrată şi neachitată, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi, calculate conform contractelor încheiate între părţi, până la momentul achitării integrale a debitului, precum şi la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că între societatea OLTCHIM S.A. Rm. Vâlcea si B.SRL Italia a fost stabilita relaţia comerciala ca urmare a livrării de către S.C. Oltchim S.A. a  mai multor  produse.

Creditoarea a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în acest scop încheind contractul de pregătire a medierii nr. 199/ 24.07.2013 cu Biroul de mediator C.D. In baza acestui contract, mediatorul a transmis o invitaţie la mediere către societatea debitoare B. SRL, insa aceasta nu s-a prezentat la şedinţa fixata, fapt consemnat prin Procesul verbal privind prezenta părtilor la şedinţa de mediere nr. 253/ 07.08.2013.

Suma solicitata este o creanţa certă, care rezulta din facturile emise de societatea creditoare recunoscute de debitoare; lichidă, pentru ca se ştie nu doar ca se datorează o suma de bani, ci si cât se datorează si exigibila, fiind o creanţa ajunsă la scadenţă si în privinţa căreia s-a născut dreptul la acţiune al creditoarei, in vederea realizării acesteia.

Cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 194, art. 1064 si urm. din NCPC, art. 77 din Legea nr. 85/ 2006.

La primul termen de judecată, respectiv în şedinţa publică din data de 5 mai 2015, debitoarea B. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti de drept comun si in principal respingerea cererii de chemare in judecata ca nefiind de competenta instanţelor judecătoreşti de drept comun; in subsidiar, declinarea competentei in favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ si Industrie a României situată in Bucureşti; admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţa a societăţii B. SRL si pe cale de consecinţa respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane juridice fără capacitate de folosinţa; respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata şi obligarea societăţii reclamante la plata cheltuielilor de judecata generate de soluţionarea prezentei cauze.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti de drept comun, invocată de pârâta din proces, tribunalul a constat următoarele:

Prin cererea formulată de  reclamanta Oltchim SA s-a  solicitat obligarea pârâtei B. SA la plata sumelor de 122.022,34 Euro reprezentând marfă livrată şi neachitată, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi, calculate conform contractelor încheiate între părţi, până la momentul achitării integrale a debitului, precum şi la cheltuieli de judecată.

 Reclamanta a invocat drept temei al pretenţiilor  sale existenţa Contractului  Cadru nr. DV 7007/12390/PETOL din data de 03.12.2011 şi un număr de trei  acte adiţionale încheiate în baza acestuia , purtând nr. 45/01.07.2012 , 47/05.08.2012 şi  49/05.08.2012.

Tribunalul reţine că , potrivit art. 16 din Contractul Cadru „Disputele apărute între părţi pe parcursul derulării prezentului contract se vor soluţiona pe cale amiabilă. In cazul in care părţile nu reuşesc sa ajungă la un acord amiabil în termen de 3 luni, litigiile se vor prezenta spre soluţionare Comisiei de Arbitraj a Camerei de Comerţ si Industrie a României. Curtea de Arbitraj va soluţiona disputele conform propriilor sale norme şi proceduri, in baza prevederilor prezentului contract si a legii în vigoare a României. Disputele se vor soluţiona in Bucureşti, Romania."

Rezultă că părţile au stabilit ca litigiile dintre ele sa fie soluţionate pe calea arbitrajului, prin inserarea unei clauze compromisorii in Contractul Cadru, fiind exclusă competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun in favoarea instanţei arbitrale. Se constată că ,astfel cum prevede art.550 alin.1 teza a a doua ,părţile au optat pentru arbitrajul instituţionalizat ,fiind suficientă astfel referirea la instituţia care organizează arbitrajul ,în speţă Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, România .

Potrivit art.554 alin.1 Cod.pr.civ ,,Instan?a judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o conven?ie arbitrală, î?i va verifica propria competen?ă ?i se va declara necompetentă numai dacă păr?ile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând conven?ia arbitrală. În acest caz, instan?a î?i va declina competen?a în favoarea organiza?iei sau institu?iei pe lângă care func?ionează arbitrajul institu?ionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instan?a va respinge cererea ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,,.

Faţă de împrejurarea că părţile procesului nu au optat pentru un arbitraj ad-hoc (situaţie în care se impunea respingerea cererii ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,astfel cum a solicitat, în principal, pârâta), ci pentru arbitrajul instituţionalizat, tribunalul, constatând necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, va dispune declinarea competenţei de soluţionare a litigiului, în favoarea Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, România ,soluţia de declinare fiind prevăzută expres de textul de lege enunţat anterior.

Se mai constată,de asemenea, că pârâta este cea care a invocat existenţa clauzei compromisorii inserate în contractul semnat de ambele părţi, care nu au invocat motive de nulitate sau care ar determina ca aceasta să fie inoperantă, după cum nici tribunalul nu a identificat asemenea cauze. În aceste condiţii ,tribunalul a apreciat  că

 nu se aplică prevederile art.554 alin.2 Cod., nefiind  incident nici unul dintre cazurile limitativ prevăzute la lit.a-c ale acestui aliniat şi care ar putea obliga instanţa să reţină procesul spre soluţionare.

1

Domenii speta

Spete similare