Infractiuni la regimul rutier. Concurs de infractiuni. Executarea pedepsei

Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea constată că legea

penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, având în vedere că sporul de

pedeapsă prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1968 nu este obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39

42

alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din data de 01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă

pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012:

„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din

1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.(1), inclusiv sub

aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, se constată că se

impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, la perseverenţa

infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii.

Art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată

Art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012

Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011

Constată că prin sentinţa penală nr. 1063 din data de 15.10.2014 pronunţată de

Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, s-a hotărât:

„În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal

vechi si art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa

de 8 luni închisoare.

 In baza art.39 alin.1 Cod penal contopeste pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa

anterioara de 1 an si 6 luni, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni

inchisoare.

In baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si

art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamna inculpatul [...] la pedeapsa de 8 luni

inchisoare.

 In baza art.39 alin.1 Cod penal contopeste pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa

anterioara de 1 an si 6 luni, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni

inchisoare.

In baza art.33 lit.a ?i art.34 alin.1 lit.b Cod penal vechi contopeste cele doua

pedepse cu inchisoarea si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni

inchisoare.

In baza art.83 Cod penal vechi revocă suspendarea conditionată pronun?ată prin

sentin?a penală nr.218/25.02.2011 ?i dispune executarea in intregime a pedepsei de 1 an

si 6 luni inchisoare care nu se contopeste cu pedeapsa de 1 an ?i 6 luni inchisoare

aplicata pentru infractiunile savarsite ulterior, inculpatul urmand sa execute in total 3 ani

si 2 luni inchisoare.

 Pedeapsa se va executa in regim de detentie potrivit art.57 Cod penal vechi.

În baza art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64

lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

43

La data de 13 august 2013, în jurul orelor 1.20, organele de poliţie aflate în

patrulare s-au sesizat din oficiu despre împrejurarea că de pe strada Decebal spre strada

Tomis, apoi pe strada Stadionului rula autoturismul marca pe Volkswagen Passat cu

numărul de înmatriculare [...], iar pentru că în cartierul respectiv era de notorietate că

există mai mulţi deţinători de autovehicule care nu au permis de conducere, au efectuat

semnal regulamentar de oprire prin folosirea semnalelor acustice şi luminoase de pe

autospeciala de serviciu. Iniţial conducătorul auto a oprit autoturismul în zona

stadionului vechi, însă când lucrătorii de poliţie s-au apropiat, autoturismul s-a pus din

nou în mişcare circa 100 de metri spre intersecţia străzilor Pădurii şi Munteniei. A oprit

din nou, iar când agenţii de poliţie i-au solicitat documentele, conducătorul auto a

refuzat să se legitimeze, aşa că a fost nevoie să fie condus la sediul postului de poliţie,

mai ales că era şi incoerent în vorbire. La sediu conducătorul auto a fost identificat ca

fiind învinuitul [...], iar la verificarea bazei electronice de date s-a constatat că acesta nu

figura ca deţinător de permis de conducere, aspect confirmat ulterior şi prin adresa

nr.51578/06 septembrie 2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de

Conducere şi înmatricularea Vehiculelor Constanţa. Pe de altă parte, întrucât emana

halenă alcoolică, în prezenţa martorului asistent [...], învinuitului i s-a cerut să se supună

testării cu etilotestul Drager, însă a refuzat, astfel că a fost condus la Spitalul Clinic

Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde i s-au recoltat o probă sânge la orele 0223 şi una

de urină, învinuitul refuzând recoltarea celei de-a doua probe de sânge, aspect

consemnat în buletinul de examinare clinică. Din buletinul de analiză toxicologică-

alcoolemie nr.l 110/A12/14 august 2013 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală

Constanţa rezultă că în proba biologică recoltată de la învinuit a fost decelată o

alcoolemie de 2,40 g%o, testul de urină fiind negativ în privinţa consumului de

substanţe psihotrope.

Inculpatul [...] a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie

de autovehicule, iar în seara zilei de 12 august 2013 a consumat băuturi alcoolice, circa

trei fiole de vin în trei inşi, la locuinţa unui prieten din comuna Mihail Kogălniceanu şi

când a fost depistat intenţiona să se deplaseze cu autoturismul concubinei sale la

locuinţa altui prieten din aceeaşi localitate, fiind oprit în trafic după ce a condus circa

300 de metri şi după ce a încercat să scape de urmărirea maşinii de poliţie pe mai multe

străzi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanţa.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa

s-a criticat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi tehnica de contopire şi

cumulare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea unor pedepse just

dozate pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 86 şi art. 87 din OUG

195/2002, respectiv conducere fără permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste

limita legală, respectiv 2,40 gr ‰, să opereze concursul de infracţiuni o singură dată, iar

în urma revocării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa

44

penală nr. 218 din 25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa tot pentru comiterea

infracţiunilor de conducere fără permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică, să se

adauge la pedeapsa rezultantă pe care instanţa urmează a o stabili pedeapsa de 1 an şi 6

luni închisoare astfel cum prevede art. 83 Cod penal care nu se contopeşte, ci trebuie

adăugată aritmetic.

La termenul din data 26.02.2015, inculpatul [...] nu s-a prezentat în faţa instanţei

de apel, deşi a fost legal citat, inculpatul primind personal citaţia.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi

lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către Parchetul de

pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a

probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei

directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în

cauză:

 - proces verbal de oprire în trafic a învinuitului şi de constatare a infracţiunilor

reţinute în sarcina sa;

- proces verbal de verificare în baza de date a situaţiei juridice a învinuitului în

evidenţele posesorilor de permise de conducere;

- adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi

înmatricularea Vehiculelor Constanţa privind inexistenţa permisului de conducere al

învinuitului;

- proces verbal de constatare al refuzului învinuitului de a fi testat cu aparatul

alcootest tip Drager;

 - proces verbal de recoltare a unei probe de sânge, a unei probe de urină şi de

consemnare a refuzului de a se supune recoltării celei de-a doua probe de sânge, cu

aducerea la cunoştinţă a consecinţelor unui astfel de refuz;

- buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare, cerere de analiză, buletin

de analiză toxicologică-alcoolemie;

- rezultatul testului de urină pentru substanţe psihotrope;

- declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei.

 Curtea mai reţine, în acelaşi sens, că la termenul de judecată din data de

22.09.2014 din faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că înţelege să beneficieze de

dispoziţiile prev. de art.375 şi art.396 alin.10 cod procedură penală, în sensul că a

recunoscut în totalitate fapta care i s-a reţinut în sarcină prin actul de sesizare şi a

solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către Parchetul de pe

lângă Judecătoria Constanţa nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către

prima instanţă, ci doar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului şi

procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor aplicate inculpatului.

45

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanţa de fond

efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului care în noaptea de 13 august 2013, în jurul orei 1.20 a

fost depistat de organele de poliţie conducând pe drumurile publice din comuna Mihail

Kogălniceanu, judeţul Constanţa autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de

înmatriculare [...], deşi nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de

autovehicule şi avea o alcoolemie de 2,40 g %o de alcool pur în sânge întruneşte

elementele constituitive ale infracţiunilor prev. de art.86 alin.l şi de art.87 alin.l din

O.U.G. nr. 195/2002 rep., ambele cu aplic, art.33 lit.b cod penal 1969 şi art.37 lit.a cod

penal.

Curtea reţine însă că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal,

impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile

potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate

instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea

„lex tertia”.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.

265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu

unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că

dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit

combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai

favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

În acest sens, Curtea reţine următoarele:

- infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată este sancţionată

cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin

art.336 alin.1 cod penal în vigoare din 01.02.2014 însă sub aspect sancţionator

incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede şi sancţiunea alternativă a

amenzii pe lângă sancţiunea închisorii în aceleaşi limite, respectiv de la 1 an la 5 ani;

- infracţiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată este sancţionată

cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin

art.335 alin.1 cod penal în vigoare din 01.02.2014 şi este sancţionată în mod identic,

respectiv cu închisoare de la 1 an la 5 ani;

- dispoziţiile art.3201

 alin.7 cod procedură penală 1969 se regăsesc în dispoziţiile

art.396 alin.10 cod de procedură penală în vigoare din 01.02.2014.

Raportat la circumstanţele reale de comitere a faptelor, la gradul ridicat al

alcoolemiei (2,40 %o g/l), la circumstanţele personale ale inculpatului (are antecedente

penale, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de furt calificat şi de tâlhărie comise

în minorat dar şi în majorat - tot la regimul rutier), Curtea apreciază că nu se impune

aplicarea unei pedepse constând în amendă pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din

OUG nr.195/2002 republicată.

46

În consecinţă, Curtea constată că limitele speciale de pedeapsă ale închisorii

pentru cele două infracţiuni sunt identice în incriminarea acestora prin OUG

nr.195/2002 republicată şi în incriminarea prin codul penal în vigoare din 01.02.2014.

Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea

constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969,

având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1968 nu este

obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39 alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din data de

01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui

spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Curtea mai reţine că starea de recidivă prev. de art.37 lit.a) cod penal 1969

stabilită raportat la o hotărâre penală definitivă anterior datei de 01.02.2014 prin care s-a

dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei este sancţionată în mod identic,

respectiv prin revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei potrivit art.83

cod penal 1969, având în vedere dispoziţiile art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012.

În consecinţă, Curtea constată că legea penală mai favorabilă, în aplicarea globală

a legii, constă în dispoziţiile penale anterioare datei de 01.02.2014.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură

penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru

care a fost trimis în judecată.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi

aplicată, Curtea va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi

constată că instanţa de fond nu a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare

gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatului.

Prin urmare, Curtea constată că se impunea aplicarea unor pedepse constând peste

minimele speciale de câte 8 luni închisoare (după reducerea cu 1/3 potrivit art.396

alin.10 cod procedură penală) pentru cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului în

prezenta cauză.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod

procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 1063 din data de 15.10.2014

pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, va desfiinţa

sentinţa apelată şi, rejudecând, va majora pedepsele aplicate inculpatului [...]:

- de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.86

alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969, art.375 cod

procedură penală şi art.5 cod penal,

- de la 8 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.

de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969,

art.375 cod procedură penală şi art.5 cod penal.

47

Curtea constată că apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanţa este întemeiat şi sub aspectul procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor

aplicate inculpatului.

Astfel, Curtea reţine că art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012 prevede că:

„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului

penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.(1),

inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal

din 1969”.

În consecinţă, Curtea constată că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea

art.39 alin.1 Cod penal 1969 şi a contopit fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului

pentru prezentele fapte cu pedeapsa de 1 an si 6 luni aplicată prin sentinţa penală

nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, în loc să facă aplicarea prev. art.83 cod

penal 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an si 6 luni

aplicată prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin

nerecurare, şi adăugarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la fiecare dintre cele 2

pedepse aplicate pentru infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar.

Faţă de aspectele expuse mai sus, în baza art.15 alin.1, 2 din Legea nr. 187/2012

cu referire la art.83 cod penal 1969, Curtea va dispune revocarea suspendării

condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat

prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de

18.03.2011 prin nerecurare, şi va adăuga această pedeapsă la fiecare dintre cele două

pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 2 ani şi 6

luni închisoare şi 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969 şi cu aplicarea art.5 cod

penal, Curtea va contopi pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare

stabilite prin prezenta, inculpatul [...] executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante,

Curtea constată că se impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul

pedepsei rezultante, la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1

din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii prin care s-a stabilit că:

 “1. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa

stabilita in cazul săvâr?irii in cursul termenului de incercare a unei infractiuni

intentionate sau praeterinten?ionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca

urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar

si in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal.

2. Suspendarea conditionată a executării nu poate fi dispusă nici in ceea ce priveste

pedeapsa rezultantă, obtinută prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din

Codul penal.”

48

Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţe apelate în măsura în care nu

contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de

către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare