Contestaţie decizie concediere. Tardivitate

Art. 211, lit. a, Legea nr. 62/2011;

- art. 252, al. 5, art. 268, al.1, lit. 6 Codul Muncii.

Potrivit prevederilor art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011 măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.

Termenul instituit de Legea dialogului social, de 45 zile, nu este aplicabil în materia acţiunilor exercitate în materia răspunderii disciplinare, actul normativ menţionat neconţinând o reglementare a acestei materii.

Răspunderea disciplinară este reglementată exclusiv în Codul muncii, astfel că şi termenele în care pot fi exercitate acţiunile în justiţie trebuie să fie cele instituite prin acest act normativ.

Prin sentinţa civilă nr. 940 din 24.06.2014 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1293/102/2014 s-a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi s-a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sanitas din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, în numele membrei de sindicat G. C. C., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că termenul în care decizia de concediere putea fi contestată este de 45 de zile potrivit art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar în situaţia în care concedierea este dispusă ca sancţiune disciplinară termenul în care decizia poate fi contestată este de 30 de zile calendaristice, conform prevederilor art. 252 alin. 5 şi art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii.

Constatând că reclamantul a formulat contestaţia împotriva deciziei nr. 403 din 21.12.2014 peste termenul de 30 de zile de la data comunicării, Tribunalul a apreciat că este întemeiată excepţia tardivităţii.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul Sindicatul Sanitas din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, în numele membrei de sindicat G. C. - C., a declarat apel, solicitând anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de fond , în temeiul art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

În motivarea căii de atac promovate reclamantul a arătat că prima instanţă a apreciat în mod greşit faptul că acţiunea ar fi tardivă, ea fiind formulată cu respectarea termenului de 45 de zile reglementat de art. 211 lit. a din legea nr. 62/2011, termen aplicabil oricărei măsuri unilaterale de desfacere a contractului individual de muncă.

Apelantul a subliniat că dispoziţiile art. 252 alin. 5 şi art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate implicit de Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, act normativ ulterior Codului muncii şi cu valoare juridică egală.

S-a mai arătat că Legea nr. 62/2011 cuprinde norme derogatorii de la Codul muncii în ceea ce priveşte jurisdicţia muncii şi termenele de formulare a acţiunilor, fiind în prezenţa unor norme speciale derogatorii de la cele generale, care trebuie aplicate cu prioritate în considerarea principiului evitării paralelismelor.

Pe fond, apelantul a arătat că decizia contestată este nelegală, întrucât fapta pentru care a fost sancţionată angajata nu există.

În drept, apelantul a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii Tribunalului Mureş ca legală şi temeinică, precizând că în mod legal contestaţia a fost respinsă ca tardivă.

Apelantul a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele pentru care apreciază că acţiunea nu este tardivă.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, precum în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

În fapt, prin Decizia nr. 403/21.12.2014 intimatul a dispus sancţionarea membrei de sindicat G. C. - C. cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, sancţiune aplicată în baza art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Decizia a fost comunicată angajatei la data de 24.02.2014, iar aceasta a înregistrat contestaţia formulată împotriva acestei decizii la data de 08.04.2014.

Potrivit art. 252 alin. 5 din Codul muncii, decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

De asemenea, conform art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară.

Faţă de data comunicării deciziei, contestaţia a fost înregistrată cu depăşirea termenului de 30 de zile menţionat anterior.

Criticile apelantei cu privire la modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei tardivităţii sunt nefondate.

Potrivit prevederilor art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011 măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.

Termenul instituit de Legea dialogului social, de 45 zile, nu este aplicabil în materia acţiunilor exercitate în materia răspunderii disciplinare, actul normativ menţionat neconţinând o reglementare a acestei materii.

Răspunderea disciplinară este reglementată exclusiv în Codul muncii, astfel că şi termenele în care pot fi exercitate acţiunile în justiţie trebuie să fie cele instituite prin acest act normativ. Din această perspectivă nu pot fi primite argumentele apelantului referitoare la abrogarea implicită a prevederilor Codului muncii de Legea dialogului social sub acest aspect.

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa subliniază că dispoziţiile art. 268 lit. b din Codul muncii au caracter special faţă de cele ale art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, în speţă fiind aplicabil termenul de 30 de zile reglementat de art. 268 lit. b din Codul muncii.

În consecinţă, Tribunalul a soluţionat în mod corect excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de reclamant, aceasta fiind înregistrată cu depăşirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a urmat a păstra hotărârea atacată, cu consecinţa respingerii apelului declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare